ICCJ. Decizia nr. 1119/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1119/2010
Dosar nr. 9481/1/2009
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 4889 din 10 aprilie 2007 a respins capătul de cerere principală formulată de reclamanta-pârâtă Asociaţia de proprietari B.A.T. cu sediul în Bucureşti în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC E.M. SRL cu sediul social în Bucureşti.
De asemenea a fost respins ca prematur formulat capătul de cerere principală privind chirie şi penalităţi.
A fost admisă cererea conexă formulată de pârâta-reclamantă SC E.M. SRL.
A mai fost obligată reclamanta-pârâtă să execute întocmai contractul de închiriere încheiat la 1 iunie 2004 modificat prin actul adiţional din data de 1 iunie 2005 sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 2.000 ron pentru fiecare zi de întârziere.
În final s-a luat act că pârâta-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că se impune respingerea excepţiei de necompetenţă funcţională a tribunalului deoarece contractul de închiriere încheiat de părţi este de natură comercială. Tot prin încheierea din 13 februarie 2007 a fost admisă excepţia prematurităţii capătului de cerere principală având ca obiect chirie în sumă de 1.900 dolari S.U.A. şi penalităţile în sumă de 1.550,53 dolari S.U.A., constatând că reclamanta-pârâtă Asociaţia de proprietari B.A.T. nu a convocat pârâta-reclamantă la conciliere în condiţiile art. 7201 C. proc. civ.
Potrivit contractului de închiriere din 1 iunie 2005, încheiat între părţile litigante, s-a convenit închirierea unei suprafeţe de 15x10 m.p. din faţada imobilului situat în Bucureşti, sector 4, pe o perioadă de 2 ani, iar la data 1 iunie 2005 a fost încheiat un act adiţional prin care s-a modificat cuantumul chiriei, cu prelungirea duratei până la 1 iunie 2010.
Prin acelaşi act adiţional a fost majorată şi suprafaţa de faţadă închiriată de la 150 m.p. la 459 m.p., existând acordul proprietarilor pentru amplasarea reclamei publicitare.
La data de 8 iulie 2006 meshul publicitar în suprafaţă de 459 m.p. a fost dezafectat, Asociaţia de proprietari B.A.T. susţinând că au fost încălcate prevederile contractuale la suprafaţa efectiv ocupată de reclama publicitară şi achitarea chiriei lunare.
S-a constatat că până la formularea cererii de reziliere a contractului, pârâta-reclamantă SC E.M. SRL a achitat chiria prevăzută în contract şi acţiunea de dezafectare a panoului publicitar a fost abuzivă.
Părţile nu au prevăzut în contract un pact comisoriu de ultim grad, în consecinţă rezilierea contractului este exclusiv judiciară.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 53 din 2 februarie 2009 a admis apelul declarat de reclamanta pârâtă Asociaţia de proprietari B.A.T. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 4889 din 10 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis capătul principal al acţiunii principale şi a dispus rezilierea contractului de închiriere încheiat între părţi, la data de 1 iunie 2004 astfel cum a fost modificat prin actul adiţional încheiat la data de 1 iunie 2005.
A fost respinsă cererea conexă formulată de SC E.M. SRL ca neîntemeiată.
A mai fost respinsă ca neîntemeiată excepţia prematurităţii capătului de cerere principală având ca obiect chirie şi penalităţi cu consecinţa desfiinţării în parte a aceleiaşi sentinţe comerciale apelate şi a fost trimisă cauza la aceiaşi instanţă pentru rejudecarea pe fond a acestui capăt de cerere.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că în ce priveşte capătul de cerere vizând obligarea pârâtei reclamante la plata chiriei neachitate şi a penalităţilor greşit a fost admisă excepţia prematurităţii, deoarece capătul principal al cererii are ca obiect rezilierea contractului de închiriere, devenind aplicabil principiul accesorium sequitur principale. Astfel nu mai este necesară parcurgerea procedurii prealabile a concilierii directe în condiţiile art. 7201 C. proc. civ.
Tot greşită a fost şi soluţia de a respinge cererea principală, respectiv a capătului de cerere privind rezilierea contractului, deoarece s-a bazat pe interpretarea greşită a situaţiei de fapt şi mai ales a respingerii în mod neîntemeiat a probei cu expertiză contabilă.
Susţinerea primei instanţe în sensul că pârâta ar fi achitat întreaga chirie datorată nu a avut un suport probator complet, expertiza contabilă efectuată în apel dovedind că nu au fost îndeplinite corespunzător obligaţiile de plată a chiriei în raport de suprafaţa folosită.
Mai mult, faţă de întârzierile constatate la plată de către expertul contabil, pârâta datora reclamantei şi penalităţi de întârziere, iar toate aceste împrejurări sunt de natură a conduce la concluzia neexecutării culpabile a contractului de către pârâtă.
Împotriva deciziei comerciale nr. 53 din 2 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC E.M. SRL care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate şi menţinerea dispoziţiilor sentinţei dată de prima instanţă prin care a fost respinsă cererea intimatei şi admisă acţiunea recurentei de obligare a Asociaţia de proprietari B.A.T. să respecte întocmai contractul de închiriere descris anterior.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat şi aspectul că instanţa de apel în mod greşit a considerat că nu este admisibilă excepţia prematurităţii pentru capătul doi de cerere şi a desfiinţat în parte sentinţa, trimiţând cauza pentru rejudecarea în fond, când în realitate potrivit art. 7201 C. proc. civ., se impunea imperativ parcurgerea fazei de conciliere directă.
Intimata reclamantă Asociaţia de proprietari B.A.T. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC E.M. SRL pentru următoarele considerente.
Printr-o completă şi integrală apreciere a probelor, în faza procesuală a apelului instanţa a exercitat un rol activ şi a stabilit o corectă situaţie de fapt şi de drept, cu reală întindere a drepturilor şi obligaţiilor asumate de părţi, aşa cum se regăsesc în contractul de închiriere iniţial şi actul adiţional.
Pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului s-a stăruit prin toate mijloacele legale şi s-a ordonat administrarea probelor necesare în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice, cu respectarea în egală măsură a drepturilor procesuale la apărare şi la un proces echitabil, prin punerea în discuţie a noilor probe, dar şi a principiului contradictorialităţii.
Astfel, prin încheierea din Şedinţa publică din 3 decembrie 2007 a fost încuviinţată proba cu expertiză contabilă, care la instanţa de fond nu a fost admisă.
În acest context, raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil B.P., amplu documentat şi bine argumentat a clarificat, prin verificarea întregii documentaţii, derularea contractului de închiriere din perspectiva plăţii chiriei, dar şi a clauzelor actului adiţional. S-a concluzionat că valoarea totală a sumelor la scadenţă, în perioada executării contractului de închiriere de mesh, din data de 1 iunie 2004 este de 26.084,68 ron, iar cuantumul sumei datorate de intimată este de 7.523,02 ron, cu penalităţi în sumă de 5.717 ron.
A fost dată eficienţă juridică dispoziţiilor art. 1020 şi art. 1021 C. civ. cu trimitere la art. 969, art. 970 alin. (2), art. 1429 şi art. 1430 C. civ., instanţa de apel considerând justificat că neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale atrage sancţiunea rezilierii contractului.
Nu poate fi primită nici teza acreditată de recurentă atunci când consideră că este admisibilă excepţia prematurităţii în privinţa capătului doi de cerere, prin care s-a cerut de reclamantă plata chiriei şi a penalităţilor.
Este de necontestat că reglementările art. 7201 C. proc. civ. au un caracter imperativ şi sunt de maximă actualitate prin aceea că în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin concilierea directă cu cealaltă parte.
Corespondenţa părţilor atestă fără putere de tăgadă că reclamanta a comunicat pârâtei nemulţumirile şi pretenţiile sale, astfel încât chiar dacă nu au fost îndeplinite toate condiţiile din art. 7201 C. proc. civ., acestea vizează aspecte formale, cum ar fi invitaţia expresă la conciliere, fără însă a vătăma cu nimic partea adversă şi fără a lipsi de conţinut instituţia juridică a concilierii directe.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC E.M. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 53 din 2 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga recurenta la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata Asociaţia de proprietari B.A.T.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC E.M. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 53 din 2 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimata Asociaţia de proprietari B.A.T. Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1118/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1122/2010. Comercial → |
|---|
