ICCJ. Decizia nr. 1182/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1182/2010
Dosar nr. 1447/118/2006
Şedinţa publică din 13 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4670 din 9 decembrie 2008 a Tribunalului Constanţa a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC P. SA prin administratorul judiciar SC B.F. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC C.G. SRL Bucureşti şi Agenţia Domeniilor Statului Pentru Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, fiind, totodată, respinsă ca nefondată cererea pârâtei SC C.G. SRL de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că reclamanta SC P. SA a pescuit până la 07 septembrie 2004 toată cantitatea de peşte de consum rezultată din puietul de un an populat în martie 2003, iar rezultatele pescuitului de evaluare efectuat la 10 august 2007 atestă că în Balta B. nu a mai rămas peşte de consum rezultat din puietul populat de SC P. SA în primăvara anului 2003.
Având în vedere că situaţia de fapt şi de drept relevată de reclamantă în cererea dedusă judecăţii a fost infirmată prin concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză şi înscrisurile prezentate de pârâte, instanţa a respins acţiunea, reţinând că, sub aspect probator, conform art. 1169 C. civ., reclamanta nu a făcut dovada temeiniciei şi legalităţii pretenţiilor sale.
Faţă de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., instanţa a refuzat cererea pârâtei SC C.G. SRL de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judeca reţinând că aceasta nu a anexat la dosarul cauzei înscrisuri privind avansarea sumelor de bani achitate cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC P. SA prin administrator judiciar B.F.S. SPRL, solicitând desfiinţarea hotărârii atacate ca nelegală şi netemeinică, admiterea cererii de chemare judecată în sensul recunoaşterii dreptului de proprietate asupra fondului piscicol existent în Balta B. la momentul formulării acţiunii, încantitate de aproximativ 570 tone, precum şi obligarea pârâtelor A.D.S. Bucureşti, pentru C.N.A.F.P. Bucureşti şi SC C.G. SRL la plata contravalorii fondului piscicol susmenţionat.
Prin Decizia civilă nr. 83/COM din 15 iulie 2009 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC P. SA – în insolvenţă - prin administrator judiciar B.F.S. SPRL, a obligat apelanta la 8.150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC C.G. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele :
În criticile aduse sentinţei civile în criticile aduse sentinţei civile nr. 4670 din 9 decembrie 2008 a Tribunalului Constanţa apelanta SC P. SA a invocat nulitatea raportului de expertiză ihtiologică depus la dosarul de fond, pretextând că nu a fost convocată la momentul la care s-a realizat pescuitul de control.
Verificând dovezile de convocare anexate expertizei Curtea a constatat că expertul desemnat în cauză a efectuat o primă convocare pentru a putea intra în posesia înscrisurilor apreciate de părţi ca având relevanţă în lămurirea obiectivelor încuviinţate, iar apelanta reclamantă nu a dat curs acestei convocări. Ulterior, expertul A.N. a reconvocat părţile, fiind consemnată participarea SC P. SA, conform procesului verbal încheiat la 30 iulie 2007, prin care s-a convenit ca reclamanta apelantă să completeze înscrisurile necesare efectuării expertizei. Nu se poate reţine, în prezenţa acestor dovezi de comunicare ce au fost aduse la cunoştinţa reclamantei, că acesteia i s-ar fi cauzat o vătămare rezultată din nerespectarea formelor procedurale de către expertul tehnic desemnat în cauză.
De altfel, nulitatea invocată de apelantă direct în calea de atac, în condiţiile în care SC P. SA a avut la dispoziţie termene procedurale pentru a lua cunoştinţă de raportul de expertiză şi a verifica în ce condiţii a fost întocmit raportul contestat, nu poate fi primită, neregulile rezultate din neconformarea expertului la dispoziţiile art. 208 C. proc. civ. urmând a fi acoperite, potrivit prevederilor art. 108, alin. (3) C. proc. civ.
Apelanta reclamantă, după ce i-a fost comunicat raportul de expertiză ihtiologică, nu a formulat obiecţiuni şi nu a înţeles a contesta în faţa primei instanţe validitatea actelor procedurale întocmite de expertul tehnic A.N., lucrarea depusă fiind reţinută în mod judicios de judecătorul fondului ca având valoare probatorie, în contextul interpretării coroborate a tuturor dovezilor administrate pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Astfel, corect s-a constatat în primă instanţă că cererea reclamantei nu are un caracter fondat, cât timp concluziile expertului au arătat că în Balta B. nu exista la momentul înregistrării acţiunii peşte de consum rezultat din puietul populat de SC P. SA în primăvara anului 2003, acest aspect fiind recunosc chiar de apelanta reclamantă, prin hotărârea A.G.A. nr. 3/2004, prin care s-a aprobat închiderea amenajării piscicole de la Bugeac.
Cum apelanta reclamantă nu a depus la dosar înscrisuri care să ateste existenţa dreptului a cărui recunoaştere o pretinde, iar expertiza necontestată de părţi a concluzionat că nu a mai rămas în Balta B. peşte de consum din cel revendicat în prezent, acesta fiind pescuit până la data de 07 septembrie 2004, Curtea a reţinut caracterul neîntemeiat al criticilor aduse de apelanta SC P. SA sentinţei civile nr. 467 din 9 decembrie 2008 a Tribunalului Constanţa, menţinând hotărârea atacată ca temeinică şi legală, prin respingerea apelului ca nefondat în raport de dispoziţiile art. 296 C. proc. civ.
Dată fiind culpa procesuală a apelantei reclamante în cererea de faţă, Curtea a obligat SC P. SA, potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., la plata către intimata SC C.G. SRL a sumei de 8.150 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariul cuvenit apărătorului ales, dovedit prin ordinul de plată nr. 71 din 4 iulie 2009 depus la fila 48 din dosar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC P. SA Constanţa – în insolvenţă - prin administrator judiciar B.F.S. SPRL Constanţa care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând următoarele:
- Expertiza tehnică de specialitate încuviinţată de prima instanţă este lovită de nulitate pentru neîndeplinirea procedurii de citare.
- Expertul a constatat că SC P. SA a înfiinţat cu puiet recolta de peşte din anul 2003, dar a afirmat că aceeaşi societate a recoltat întreaga cantitate de peşte în anul 2004, ceea ce contrazice orice norme de acvacultură sau piscicultură.
- Metoda folosită de expert pentru stabilirea cantităţii de peşte matur a fost doar pescuitul pur şi simplu, fără a se face referire la vârsta peştelui pescuit.
- Afirmaţia expertului că în Balta B. la data de 7 septembrie 2004 nu a mai rămas peste de consum aparţinând SC P. SA Constanţa este neadevărată şi nemotivată ştiinţific.
- Deconturile între recurentă şi C.N.A.F.P. Bucureşti se efectuau prin întocmirea proceselor verbale de compensare, SC P. SA a vândut puiet de peşte din diverse specii, conform facturilor depuse la instanţă către C.N.A.F.P. Bucureşti pentru folosinţa amenajării piscicole Buceag în conformitate cu protocolul din 2 iunie 2003. Ulterior C.N.A.F.P. Bucureşti a revândut aceste cantităţi de puiet pârâtei SC C.G. SRL Bucureşti, ce putea fi pescuit pentru comercializare la fondul pieţii abia în toamna anului 2006. Cantităţile de peşte pescuite şi comercializate de pârâta SC P. SA Constanţa anterior toamnei anului 2006 aparţin SC P. SA Constanţa.
- Protocolul din 2 iunie 2003 este în vigoare. C.N.A.F.P. Bucureşti a suspendat unilateral acest protocol motivat de datoriile pe care SC P. SA Constanţa le are faţă de aceasta. Din situaţiile client rezultă că la data de 18 august 2004 C.N.A.F.P. Bucureşti era debitoare faţă de SC P. SA Constanţa. Constatând valabilitatea protocolului recurenta este în drept să solicite pârâtelor recunoaşterea dreptului său asupra fondului piscicol existent în Balta B. de aproximativ 570 tone şi obligarea pârâtelor la plata contravalorii acestui fond piscicol.
Intimata SC C.G. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin încheierea din 9 februarie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a dispus introducerea în cauză în calitate de intimată – pârâtă Agenţia Naţională Pentru Pescuit si Acvacultură în temeiul Legii nr. 317/2009 şi a contractului de mandat din 23 decembrie 2009 încheiat între A.D.S. şi Agenţia Naţională Pentru Pescuit si Acvacultură (A.N.P.A.).
Recurenta SC P. SA Constanţa – în insolvenţă prin administrator judiciar B.F.S. SPRL Constanţa a depus note scrise prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei şi deciziei, admiterea cererii formulate.
În Şedinţa publică din 13 aprilie 2010 intimata – pârâtă SC C.G. SRL Bucureşti a invocat excepţia de tardivitate a recursului introdus de către recurenta SC P. SA Constanţa.
Examinând cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. excepţia de tardivitate a recursului declarat de recurenta – reclamantă SC P. SA Constanţa prin administrator judiciar B.F.S. SPRL Constanţa Înalta Curte constată că excepţia este nefondată în condiţiile în care comunicarea deciziei nr. 83/COM din 15 iulie 2009 a Curţii de Apel Constanţa nu s-a îndeplinit legal, aceasta fiind restituită.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Raportul de expertiză omologat de instanţa de fond a fost efectuat cu respectarea prevederilor art. 208 C. proc. civ.
În vederea efectuării acestuia expertul a citat părţile, conform art. 208 C. proc. civ., dând posibilitatea acestora să fie prezente, să depună înscrisurile apreciate ca având relevanţă şi să dea toate lămuririle necesare, în vederea garantării dreptului la apărare.
În speţă se constată că dovada legalei citări a părţilor a fost anexată lucrării de expertiză, că reclamanta a rămas în pasivitate şi că deşi a fost legal citată pentru a lua cunoştinţă de raportul de expertiză nu a invocat vreo neregularitate a actelor procedurale întocmite de expert, nici nu a formulat obiecţiuni.
De altfel nulitatea invocată de apelantă direct în calea de atac, nu poate fi primită şi raportat la împrejurarea că neregulile rezultate din neconformarea expertului la dispoziţiile art. 208 C. proc. civ. se acoperă dacă nu au fost invocate la prima zi de înfăţişare ce a urmat şi înainte de a pune concluzii în fond potrivit art. 108 alin. (3) C. proc. civ.
În mod întemeiat instanţa de apel a constatat că cererea reclamantei nu are un caracter fondat, cât timp reclamanta nu a depus la dosar înscrisuri care să ateste existenţa dreptului a cărei recunoaştere o pretinde, iar expertiza necontestată de părţi a concluzionat că nu a mai rămas în Balta B. peşte de consum din cel revendicat în prezent, acesta fiind pescuit până la 7 septembrie 2004.
Restul criticilor vizează aspecte ce ţin de reaprecierea situaţiei de fapt, prin reanalizarea probelor şi a concludenţei acestora, încât nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat.
Faţă de culpa procesuală a recurentei – reclamante Înalta Curte urmează să oblige recurenta – reclamantă să plătească intimatei – pârâte SC C.G. SRL Bucureşti, 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii declarării recursului.
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC P. SA Constanţa prin administrator judiciar B.F.S. SPRL Constanţa împotriva deciziei nr. 83/COM din 15 iulie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială, contencios administrativ fiscal.
Obligă recurenta – reclamantă să plătească intimatei – pârâte SC C.G. SRL Bucureşti 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1168/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1185/2010. Comercial → |
|---|
