ICCJ. Decizia nr. 1149/2010. Comercial. Obligatia de a face. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1149/2010
Dosar nr. 4679/1/2009
Şedinţa publică de la 19 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2008 pe rolul acestei Curţi, SC A.C. SA a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 1039 din 26 martie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 1388/2/2008, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de societate, pârâta în cauză, împotriva Deciziei nr. 150 din 9 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
În motivarea contestaţiei în anulare, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., contestatoarea a susţinut că instanţa de recurs, soluţionând recursul a omis să cerceteze unul din motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, respectiv cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. care viza nemotivarea deciziei instanţei de apel pe chestiunea tranşată a caracterului neevaluabil în bani al acţiunii reclamanţilor.
Potrivit contestatoarei, în considerentele deciziei instanţei de recurs nu există nicio referire cu privire la cercetarea acestui motiv de recurs, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., astfel că se impune, admiterea contestaţiei, anularea deciziei atacate şi rejudecarea recursului.
Prin întâmpinarea depusă la data de 19 noiembrie 2009 intimaţii SC S.B. SRL şi P.A.C. ai solicitat respingerea ca nefondată a contestaţiei în anulare formulată cu motivarea că instanţa de recurs a analizat în mod grupat criticile formulate şi a avut în vedere toate susţinerile recurentei invocate prin motivele de recurs.
2. Înalta Curte verificând Decizia instanţei de recurs nr. 1039 din 26 martie 2009 ce face obiectul contestaţiei în anulare de faţă, în raport de ipoteza reglementată de art. 318 alin. (1) teza a II-a pe care se întemeiază contestatoarea potrivit căreia hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când instanţa respingând recursul, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1039 din 26 martie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.C. SA împotriva Deciziei nr. 150 din 9 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Curtea, precizează in terminis, în debutul considerentelor deciziei că raţiunile care au impus adoptarea acestei soluţii vor suplini parţial şi vor amenda argumentele deciziei instanţei de apel.
În acest sens instanţa de recurs constată că deşi soluţia adoptată în apel este parţial eronată în ce priveşte caracterul neevaluabil în bani al obligaţiei de a face, deoarece obiectul raportului juridic obligaţionale are caracter patrimonial, evaluabil în bani, menţinerea soluţiei adoptate în apel, de desfiinţare a sentinţei fondului şi trimiterea spre rejudecare la aceiaşi instanţă pentru capătul de cerere referitor la restituirea bunurilor, se impune faţă de înscrisurile existente la dosar care atestă îndeplinirea concilierii prealabile prevăzute de art. 7201 C. proc. civ. şi pentru acest capăt de cerere.
În raport de aceste considerente Înalta Curte constată că ipoteza reglementată de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. care permite exercitarea contestaţiei în anulare speciale, nu este îndeplinită în cauză, în condiţiile în care instanţa de recurs a examinat motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 în interdependenţa lui cu motivul întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum, de altfel a şi fost invocat, şi totodată a suplinit şi amendat argumentarea lacunară a instanţei de apel, ceea ce reprezintă o examinare explicită a criticilor invocate prin motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare ca nefondată.
Cererea intimatei de obligare a contestatoarei, ca parte căzută în pretenţii, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, respectiv plata onorariului de avocat care a asigurat asistenţa juridică a intimatei, nu poate fi analizată, faţă de absenţa de la dosar a documentelor originale care să ateste plata cheltuielilor făcute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A.C. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 1039 din 26 martie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1134/2010. Comercial. Dizolvare societate.... | ICCJ. Decizia nr. 1151/2010. Comercial. Suspendare executare... → |
|---|
