ICCJ. Decizia nr. 1142/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1142/2010
Dosar nr. 4387/99/2007
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, s-a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 1073/COM din 14 aprilie 2009, Tribunalul Iaşi a admis a admis excepţia prescrierii acţiunii pentru perioada 2002 – 8 iunie 2004, respingând acţiunea având ca obiect plata contravalorii energiei termice consumate şi a penalităţilor de întârziere aferente pentru această perioadă şi a admis acţiunea în parte pentru perioada ulterioară lunii iunie 2004, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 1.700 lei contravaloare energie termică facturată pentru perioada iunie 2004 – 31 martie 2005 şi la 1.044,8 lei penalităţi de întârziere, calculate începând cu 31 iulie 2004 până la data de 10 ianuarie 2007.
Instanţa de fond a reţinut că asociaţia reclamantă s-a constituit în baza Legii nr. 114/1996 prin desprinderea în anul 2004 din Asociaţia de proprietari P.N., ocazie cu care s-a încheiat protocolul din 15 aprilie 2004 de preluare a debitelor.
Se susţine că un al doilea protocol s-a încheiat la 12 iulie 2004 prin care pârâta a recunoscut debitul principal dar că acesta din urmă nu poartă decât semnătura administratorului care potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 nu poate reprezenta asociaţia în derularea contractelor şi în relaţiile cu terţii, atribuţii care revin preşedintelui asociaţiei.
Cum, în raport cu data primului protocol: 15 aprilie 2004, termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1998 era împlinit la data introducerii acţiunii: 19 iunie 2007, acţiunea a fost respinsă în parte, pentru pretenţiile mai sus precizate.
În contra sentinţei a declarat apel reclamanta, critica acesteia vizând incidenţa art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958 cât priveşte cursul prescripţiei care a fost întrerupt prin graficul de eşalonare a plăţii încheiat la 12 aprilie 2006 cu pârâta prin administrator.
Curtea de apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 73 din 7 septembrie 2009 a respins apelul declarat împotriva sentinţei pe care a menţinut-o sub aspectul soluţiei şi motivării.
Instanţa de apel a reţinut ca art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 nu operează în cauză, prescripţia nefiind întreruptă prin procesul - verbal de conciliere directă încheiat la 12 aprilie 2006 deoarece acesta a fost semnat de administratorul asociaţiei iar potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, asociaţia poate fi reprezentată numai de preşedintele acesteia.
Cum nu este incident nici principiul nemo auditur şi nici prevederile art. 969 şi art. 1169 C. civ., apelul a fost respins.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta SC C.I. SA solicitând desfiinţarea deciziei atacate cu consecinţa admiterii în tot a acţiunii.
Fără a indica în drept motivul de casare sau de modificare, recurenta critică Decizia pentru neaplicarea art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958 întrucât invitaţia de conciliere transmisă recomandat la 24 martie 2006 a fost ridicată de reprezentanţii asociaţiei şi urmare acesteia s-a încheiat la data de 12 aprilie 2006 cu grafic de eşalonare a plăţii pe 6 luni, asociaţia deşi prezentă prin administrator şi-a asumat angajamentul de plată prin reprezentanţii legali, conform art. 969 C. civ.
Intimata Asociaţia de proprietari C. a depus întâmpinare la dosar invocând nulitatea acestuia în temeiul art. 3021 alin. (2) lit. c) întrucât criticile dezvoltate nu cuprind motive de nelegalitate iar, pe fond, respingerea recursului.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:
1. Din examinarea criticilor formulate se constată că dezvoltarea acestora se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin raportare la aplicarea art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958 aşa încât, Înalta Curte nu poate primi susţinerea intimatei cu privire la incidenţa art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., asupra cererii de recurs.
2. În cauza de faţă, ambele instanţe au reţinut că procesul - verbal de reeşalonare a datoriei încheiat la 12 aprilie 2006, nu are caracter întreruptiv de prescripţie deoarece asociaţia intimată a fost reprezentată de administrator contrar prevederilor art. 31 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 230/2007 care conferă această atribuţie numai preşedintelui asociaţiei.
Numai că, din verificarea procesului - verbal în speţă se constată din preambul ca asociaţia a fost reprezentată de administrator OG şi de preşedinte D.M. şi că pe procesul - verbal este aplicată ştampila asociaţiei, după care există două semnături.
Constatând că şi protocolul din 12 iulie 2004, de defalcare a debitelor şi a penalităţilor restante datorate reclamantei, ca de altfel şi contractul pe care asociaţia pârâtă le-a încheiat cu reclamanta la 28 aprilie 2004 prezintă aceiaşi formulă de reprezentare: preşedinte D.M., administrator OG și aceiaşi formulă de subscriere, ştampila şi două semnături, Înalta Curte apreciază că nerespectarea prevederilor art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 230/2007 se poate constata numai urmare a verificării de scripte, în condiţiile art. 177 şi urm. C. proc. civ. cu privire la cele două semnături care apar pe documentele menţionate.
Prin urmare, Înalta Curte va admite recursul declarat în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va casa Decizia atacată şi va trimite cauza la aceiaşi instanţă pentru administrarea verificării de scripte asupra originalelor documentelor semnate de părţi, la dosar acestea fiind numai în copie, pentru a stabili dacă cea de-a doua semnătură de pe acestea aparţin preşedintelui asociaţiei D.M. şi funcţia de constatare pentru a face aplicarea art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 cu privire la procesul - verbal din 12 aprilie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.I. SA împotriva deciziei nr. 73 din 7 septembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1141/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1143/2010. Comercial → |
|---|
