ICCJ. Decizia nr. 914/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.914/2010
Dosar nr. 11964/3/2008
Şedinţa publică din 5 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Obiectul cauzei şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în fond şi apel.
1. Prin acţiunea introductivă înregistrată, la data de 27 martie 2008, pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamanta M. Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei SC B.R. SRL la plata sumei de 88.915,13 dolari S.U.A. reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă şi majorări de întârziere datorate pentru spaţiul comercial deţinut de pârâtă în str. Academiei în suprafaţă de 924,60 m.p.
Potrivit susţinerilor reclamantei, pârâta a beneficiat de folosinţa spaţiului susmenţionat în baza dispoziţiei Primarului General nr. 888/2002 şi a convenţiei încheiate în executarea acestei dispoziţii până în luna martie 2005 când urmare neplăţii sumelor datorate pentru folosinţa spaţiului s-a dispus anularea titlului locativ, iar prin sentinţa nr. 7279/2007 a Tribunalului Bucureşti s-a dispus evacuarea pârâtei din spaţiu.
Arată reclamanta totodată că după pronunţarea sentinţei de evacuare, pârâta a continuat să folosească spaţiul comercial, context în care datorează suma solicitată prin acţiune aferentă perioadei 1 ianuarie 2007 - 31 octombrie 2007 plus majorări de întârziere.
2. Prin sentinţa comercială nr. 10731 din data de 16 octombrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca primă instanţă a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei apreciind că înscrisurile depuse la dosar în susţinerea acţiunii nu dovedesc ocuparea spaţiului de către pârâtă în perioada de referinţă, iar conduita reclamantei, care deşi a dispus de un titlu executoriu nu a încercat punerea în executare a sentinţei de evacuare, nu este de natură să susţină demersul judiciar prezent.
3. Prin Decizia comercială nr. 165 din 30 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei fondului.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut din probele administrate sub aspectul situaţiei de fapt că în str. Academiei sunt două spaţii comerciale ocupate de pârâtă respectiv un spaţiu situat la parter şi subsol unde funcţionează un punct de lucru al pârâtei, spaţiu deţinut în baza unui Contract de închiriere a cărui valabilitate a expirat în anul 2005, potrivit relaţiilor furnizate de O.R.C. din data de 25 august 2008, şi un spaţiu comercial situat la etajul 7 din acelaşi imobil deţinut în baza contractului de comodat nr. 2 din 31 ianuarie 2005 valabil până la data de 31 ianuarie 2015.
În raport de situaţia de fapt astfel reţinută instanţa apreciază că reclamanta face o confuzie în ce priveşte natura obligaţiei pretinse, contractuală sau delictuală, în sensul că nu poate pretinde în baza aceluiaşi raport juridic atât daune contractuale cât şi delictuale.
Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de majorări de întârziere pentru neplata sumelor la care a fost obligată printr-o hotărâre judecătorească anterioară, definitivă şi irevocabilă, instanţa reţine că şi acest capăt de cerere este nefondat în condiţiile în care prin hotărârea rămasă irevocabilă instanţa investită cu soluţionarea cauzei a statuat că reclamanta nu este în drept să solicite majorări de întârziere la daunele pretinse în baza răspunderii civile delictuale.
II. Împotriva acestei decizii reclamanta M. Bucureşti a declarat recurs, la data de 4 iunie 2009, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii acţiunii astfel cum a fost precizată.
Recurenta şi-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal.
În argumentarea criticilor formulate recurenta a arătat că deşi prin sentinţa comercială nr. 7279/2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul deţinut în str. Academiei pentru lipsa unui titlu valabil, pârâta a continuat să folosească spaţiul în litigiu, datorând în aceste condiţii contravaloarea lipsei de folosinţă.
Susţine recurenta că ocuparea spaţiului de către pârâtă este necontestată, aşa cum rezultă din adresa cu nr. 6706 din 15 februarie 2008 emanând de la această parte prin care solicită încheierea unui protocol care să consemneze angajamentul său ferm de a achita în două tranşe sumele datorate pentru folosinţa spaţiului, până la data de 31 martie 2008, şi renunţarea din partea municipalităţii la demersurile sale privind evacuarea din spaţiul ocupat de societate.
Sub un al doilea aspect recurenta a invocat încălcarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., care o obligau în măsura în care nu se considera lămurită să pună în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize contabile care să evalueze prejudiciul produs urmare folosirii efective a spaţiului de către pârâta intimată avându-se în vedere pentru majorările de întârziere solicitate caracterul de creanţe bugetare al sumelor pretinse.
Asupra recursului.
Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate Decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Prealabil analizării argumentelor pe care instanţa de apel îşi întemeiază soluţia se impun câteva observaţii în raport de cele statuate cu autoritate de lucru judecat în litigiul purtat anterior între aceleaşi părţi în legătură cu spaţiul comercial deţinut de pârâta intimată în str. Academiei.
Prins sentinţa comercială nr. 7279 din 29 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, s-a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul deţinut în str. Academiei, în suprafaţă de 924,60 m.p. pentru lipsă de titlu, reţinându-se că începând cu data de 21 februarie 2005 titlul în baza căruia pârâta ocupa spaţiul, respectiv fişa de calcul nr. 1213/2003 a fost anulată urmare neîndeplinirii obligaţiilor de plată a chiriei lunare datorate.
Prin aceiaşi sentinţă pârâta a fost obligată şi la plata lipsei de folosinţă a spaţiului pe perioada 1 septembrie 2005 – 31 decembrie 2009 în cuantum echivalent cu chiria stabilită prin fişa de calcul.
Cele stabilite, prin sentinţa comercială nr. 7279/2007, au intrat în puterea lucrului judecat pe aspectul lipsei unui titlu locativ pentru spaţiul în discuţie începând cu data de 21 februarie 2005 precum şi în ce privesc sumele datorate de pârâtă pentru lipsa de folosinţă a spaţiului pe perioadele avute în vedere respectiv până la 31 decembrie 2006.
Prin acţiunea de faţă reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata lipsei de folosinţă pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 octombrie 2007, cu motivarea că pârâta a continuat să ocupe în absenţa unui titlu legal spaţiul din str. Academiei.
În cauză pârâta SC B.R. SRL nu s-a prezentat la nici un termen de judecată şi nici nu a depus întâmpinare prin care să susţină că situaţia sa locativă faţă de cele statuate prin sentinţa nr. 7279/2007 s-a modificat sub aspectul existenţei unui titlu legal obţinut după pronunţarea hotărârii.
În acest context legal concluzia instanţei de apel desprinsă numai din verificarea relaţiilor furnizate de O.R.C. în sensul că pentru spaţiul situat la nivelul et. 7 din imobil, pârâta are un titlu legal respectiv un contract de comodat încheiat la data de 31 ianuarie 2005 şi care expiră în anul 2015 nu numai că este în contradicţie cu cele statuate irevocabil prin sentinţa comercială nr. 7279/2007, dar este şi insuficient fundamentată în absenţa înscrisului respectiv pentru a fi verificat sub aspectul relevanţei sale probatorii în cauza de faţă, cu atât mai mult cu cât nu a fost invocat de către pârâta intimată care nu s-a prezentat în instanţă şi nu şi-a făcut apărări nici în faza apelului.
Şi concluzia instanţei în sensul că reclamanta nu a administrat dovezi cu privire la folosinţa spaţiului comercial de către pârâtă în perioada de referinţă nu este susţinută de probele administrate în condiţiile în care înscrisul existent la fila 11 dosar apel, emanând de la societatea pârâtă şi datat 14 februarie 2008, atestă că la data de 14 februarie 2008, pârâta ocupă spaţiul în discuţie, şi solicită renunţarea la orice demers al reclamantei de evacuare a sa din spaţiu având în vedere angajamentul său de a achita debitul restant şi conduita sa până la acel moment prin plata unor sume importante în contul debitului de 255.000 dolari S.U.A.
Caracterul devolutiv al apelului obligau instanţa să verifice împrejurările de fapt relevate de înscrisurile sus-menţionate dispunând completarea probatoriilor pe aspectele mai sus evidenţiate pentru corecta soluţionare a cauzei.
Neprocedând în acest mod, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre vădit nelegală prin încălcarea obligaţiilor impuse de dispoziţiile art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. şi a celor referitoare la judecata apelului.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 314 C. proc. civ., va admite prezentul recurs şi va casa Decizia atacată cu trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru rejudecare ocazie cu care se vor ordona probele suplimentare cu înscrisuri şi expertiză tehnico-contabilă care să stabilească în raport de spaţiul efectiv ocupat de pârâtă prin raportare la perioada indicată prin acţiune sumelor datorate cu titlu de lipsă de folosinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M. BUCUREŞTI prin P. împotriva deciziei comerciale nr. 165 din 30 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 903/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 919/2010. Comercial → |
|---|
