ICCJ. Decizia nr. 919/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.919/2010
Dosar nr. 625/113/2008
Şedinţa publică din 5 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A.I.E. SRL Brăila a chemat în judecată SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 175.263,33 lei cu titlu de despăgubiri, plus dobânzi comerciale în sumă de 6003,95 lei calculate până la data de 29 februarie 2008 şi în continuare până la data efectuării plăţii. În argumentarea acţiunii reclamanta a susţinut că a încheiat cu pârâta contractele de asigurare nr. 25606, 25607 şi 25630/2007 pentru culturile de floarea soarelui, soia şi porumb lot hibridare, că deşi a achitat primele de asigurare iar riscul asigurat s-a produs, pârâta nu şi-a respectat obligaţia de a plăti despăgubirile.
Prin sentinţa nr. 550 din 26 noiembrie 2008, Tribunalul Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea restrânsă a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 170.365 lei cu titlu de despăgubiri şi la plata sumei de 5859 lei dobânzi comerciale.
Tribunalul a stabilit că prin contractele de asigurare a fost definită noţiunea de risc asigurat în care se încadrează grindina, furtuna şi ploaia torenţială, că în cazul celor trei culturi riscul s-a produs, că nu au existat cauze imputabile asiguratului în legătură cu tehnologia aplicată culturilor astfel că în raport de gradul de calamitare sunt datorate despăgubirile calculate de expertiza de specialitate efectuată în cauză în completarea probatoriilor prezentate de părţile în proces.
Sentinţa instanţei de fond a fost apelată de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, pentru motive de netemeinicie şi nelegalitate, constând în:
- interpretarea eronată a probelor administrate în cauză care au dus la concluzia că întreaga daună produsă la culturile de soia, floarea-soarelui şi porumb lot hibridare a fost determinată de riscuri asigurate, ploi torenţiale şi grindină;
- consemnările din procesele verbale de constatare a daunelor s-au interpretat în favoarea reclamantei;
- expertul a preluat consemnările din procesele-verbale preliminare privind respectarea tehnologiilor, fără să verifice documentele reclamantei. Nu s-a verificat dacă s-a respectat procentul dintre azot şi fosfor la înfiinţarea culturilor; nu s-au respectat normele tehnice de udare a culturilor.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială maritimă şi fluvială, prin Decizia nr. 61/ A din 28 august 2009, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila.
Pentru a decide astfel, Curtea a examinat sentinţa tribunalului prin prisma motivelor de apel şi a constatat că probele administrate în cauză au fost corect interpretate. A reţinut instanţa de apel că între părţi au fost încheiate contracte pentru asigurarea culturilor de floarea-soarelui şi porumb şi că aceste culturi au fost calamitate datorită ploii torenţiale şi grindinei din data de 27 iunie 2007, ceea ce înseamnă că riscul asigurat s-a produs.
În continuare s-a analizat procesul verbal preliminar din 28 iunie 2007 care atestă că a fost calamitată 100 % cultura de porumb sămânţă, că suprafeţele cultivate cu soia au fost afectate prin ruperea vârfului de creştere iar celelalte culturi de porumb şi floarea-soarelui au fost afectate prin sfâşierea frunzelor şi ruperea tulpinelor. S-a mai reţinut că s-a respectat tehnologia fiecărei culturi, cât şi faptul că menţionatele culturi au rămas sub observaţie până la recoltare când urma să se stabilească gradul de calamitate, aşa cum s-a consemnat în procesul-verbal.
Curtea de Apel a înlăturat, în urma reanalizării dosarului de fond, apărările privind nerespectarea tehnologiei culturilor, constatând că lipsesc dovezile care trebuiau atestate de inspecţia de risc. Faţă de consemnările din situaţiile întocmite la data recoltării, şi de concluziile raportului de expertiză, Curtea a stabilit că despăgubirile au fost corect determinate de prima instanţă.
Recursul. Motivele de recurs.
Împotriva deciziei nr. 61/ A din 28 august 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs, pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, cu respectarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susţinut că:
- Instanţa de apel nu a observat că procesul – verbal preliminar a fost semnat doar de o parte iar determinările producţiei obţinute au fost semnate de ambele părţi dar cu obiecţiuni din partea recurentei care trebuia să prezinte bonurile de cântar şi avizele de însoţire a mărfii. Cu toate că aceste probe nu au fost prezentate instanţa de apel a reţinut ca fiind insuficiente consemnările de la dosar fond în legătură cu determinarea producţiei obţinute;
- S-a reţinut de către instanţe că întreaga daună s-a produs ca urmare a riscului asigurat fără să se observe şi coloanele 12, 14 şi 15 din procesul verbal, în care sunt cuprinse numărul de plante vătămate de riscurile asigurate şi reasigurate, ceea ce înseamnă că înscrisul nu a fost luat în considerare în integralitatea lui.
- În privinţa întocmirii inspecţiilor de risc prin care trebuia să se constate nerespectarea tehnologiei, s-a dat o interpretare greşită art. 26 alin. (2) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările întrucât aceste dispoziţii se referă la dreptul asiguratorului de a verifica modul în care bunul asigurat este întreţinut şi nu o obligaţie.
- Sumele acordate ca despăgubiri pentru culturile de soia, floarea-soarelui şi porumb au avut în vedere gradul de distrugere rezultat din procesele verbale, conform art. 13.3 din contract.
- Cheltuielile de judecată acordate intimatei, respectiv onorariul de avocat este nejustificat de mare faţă de activitatea prestată, motiv care o îndreptăţeşte să solicite aplicare art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat Înaltei Curţi să admită recursul şi să trimită cauza pentru rejudecare în vederea completării probelor cu o contraexpertiză agricolă şi o expertiză contabilă.
Intimata SC A.I.E. SRL Brăila, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului. A analizat punctual motivele invocate de recurentă susţinând că s-au formulat critici care pun în discuţie netemeinicia deciziei instanţei de apel, care nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. Referindu-se la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intimata a susţinut că nu există contradicţie între considerente şi soluţia pronunţată, că s-au respectat clauzele contractului şi prevederile legale. De asemenea, a susţinut că onorariul avocaţial, în raport de valoarea litigiului este modic.
Recursul este nefondat.
I - Precizare prealabilă.
Recursul, potrivit art. 299 – art. 316 C. proc. civ., se defineşte prin atributele sale de a fi cale extraordinară de atac de reformare, prin care se realizează controlul judiciar al unei hotărâri pronunţată de o instanţă inferioară celei care exercită acest control. Prin dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., se accentuează caracterul nedevolutiv al recursului cât şi scopul esenţialmente de control al legalităţii. Aceste precizări sunt utile întrucât Decizia recurată a fost pronunţată de instanţa de apel într-o cale de atac devolutivă, aşa încât recursul trebuie să vizeze numai aspecte de nelegalitate. În fine, instituirea unor reguli procedurale pentru exerciţiul dreptului de recurs rezultă din atributul recursului de a fi cale extraordinară de atac prin care nu se examinează fondul cauzei ci legalitatea hotărârii recurate.
II - Revenind la motivele de nelegalitate invocate în recurs:
1. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ., poate fi invocat şi susţinut atunci „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii".
Din expunerea motivelor de recurs rezultă cu evidenţă că nu au fost formulate argumente în sensul cerut de textul citat mai sus, astfel că în lipsa unei motivări corespunzătoare se va reţine că acesta a fost indicat „de formă" şi că nu a fost respectată cerinţa procedurală a „dezvoltării motivelor" impusă de art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Susţinerea privind faptul că hotărârea instanţei de apel conţine motive contradictorii în legătură cu menţiunile din procesele verbale de constatare a daunelor preliminare şi definitive va fi înlăturată, întrucât indicarea acestui motiv a fost în realitate un prilej de a rediscuta probele şi concludenţa lor. Or, netemeinicia deciziei nu poate fi examinată în această cale extraordinară de atac. De altfel, se poate observa că analiza motivelor de apel şi concluziile instanţei conduc logic şi pertinent către soluţia pronunţată de Curtea de Apel, aşa încât nelegalitatea invocată nu-şi găseşte aplicare.
2. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere modificarea soluţiei recurate atunci când instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii sau a schimbat natura şi înţelesul acestuia, nu a fost argumentat în fapt şi în drept în mod distinct.
Argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., este o cerinţă impusă de faptul că, procedural, fiecare motiv vizează o anumită nelegalitate. Prin urmare, Înalta Curte nu poate păşi la o analiză a nelegalităţii imaginând posibile argumente şi dispoziţii legale pe care să le examineze din perspectiva acestui motiv.
Din acelaşi punct de vedere, al nemotivării, se observă că recurenta a relatat opinii proprii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel ceea ce vizează în realitate netemeinicia deciziei. S-au pus în discuţie procesele-verbale de constatare a calamităţilor, faptul că daunele nu au fost probate şi că nu au fost respectate condiţiile tehnice pentru culturile calamitate deşi aceste chestiuni au fost analizate în baza probelor administrate. Recurenta s-a declarat nemulţumită şi de concluziile expertizei şi a susţinut că soluţionarea corectă se putea realiza numai dacă expertiza ar fi fost obiectivă, de aici şi solicitarea finală de a se casa Decizia recurată şi a se trimite cauza pentru rejudecare în vederea efectuării unor contraexpertize. În contextul arătat discutarea mijloacelor de probă atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei dovezi administrate, nu mai este posibilă în recurs după abrogarea pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., aşa încât motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu va fi reţinut, argumentele recurentei evidenţiind în realitate dezacordul său în legătură cu aprecierea probelor.
3. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., vizează lipsa de temei legal sau aplicarea greşită a legii.
Din conţinutul recursului rezultă că nu a fost argumentată nici lipsa de temei legal a deciziei şi nici încălcarea legii arătându-se în concret în ce constă încălcarea dispoziţiilor legale. Şi dacă s-ar face aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., şi s-ar considera că s-a pus în discuţie art. 26 alin. (2) din Legea nr. 136/1995, încă nu s-ar putea reţine nelegalitatea deciziei. În adevăr, art. 26 alin. (2), indicat de recurentă dispune că asiguratorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este întreţinut. Exerciţiul acestui drept de către asigurator, chiar dacă legea nu impune şi obligaţia de verificare a întreţinerii bunului asigurat, nu înlătură interesul asigurătorului pentru realizarea inspecţiei de risc. Cu alte cuvinte în lipsa acestor constatări nu poate fi primită apărarea privind neîndeplinirea tehnologiilor pentru înfiinţarea culturilor şi efectuarea lucrărilor de întreţinere.
În consecinţă şi această critică va fi respinsă.
4. Ultima critică a vizat, cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanţa de apel, care au fost apreciate de recurentă ca fiind exagerate în raport cu munca depusă de apărătorul intimatei.
Art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în adevăr, dă dreptul judecătorului să micşoreze onorariul avocaţilor dacă acestea sunt nepotrivit de mari. Aceasta fiind o chestiune de apreciere nu poate fi cenzurată sub aspectul legalităţii de către instanţa de control judiciar, aşa încât critica va fi respinsă.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, împotriva deciziei nr. 61/ A din 28 august 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială maritimă şi fluvială.
Obligă recurenta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC A.I.E. SRL BRĂILA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 914/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 106/2010. Comercial → |
|---|
