ICCJ. Decizia nr. 1145/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1145/2010
Dosar nr. 6273/110/2008
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Administraţia Finanţelor Publice Oneşti, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, în contradictoriu cu pârâtele SC O. SA prin lichidator judiciar SPRL P.T. şi SC A.I. SRL, a solicitat să se constate nulitatea absolută a sentinţei civile nr. 1245 din 20 aprilie 2005 pronunţată în dosarul nr. 2218/2005 de Judecătoria Oneşti.
Prin sentinţa civilă nr. 127 din 27 martie 2009 Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii pusă în discuţie din oficiu şi în consecinţă a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1245 din 20 aprilie 2005 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosar nr. 2218/2005 s-a admis acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta SC O. SA şi s-a perfectat vânzarea unui spaţiu comercial care a făcut obiectul unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, ca urmare a achitării redevenţelor.
Sentinţa civilă a cărei nulitate absolută s-a solicitat nu a fost atacată în nicio cale de atac prevăzută de codul de procedură civilă astfel încât a intrat în autoritatea de lucru judecat. A mai reţinut tribunalul că dreptul procesual român nu prevede instituţia anulării unei hotărâri judecătoreşti prin acţiune directă şi, de altfel, o asemenea acţiune ar înfrânge dispoziţiile art. 6 C.E.D.O. În drept prima instanţă a stabilit că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 73 din OG nr. 61/2002 coroborate cu art. 147 şi art. 150 C. proCod Fiscal deoarece obiectul cauzei este o hotărâre judecătorească şi nu un act de dispoziţie iar faptul că reclamanta a dispus sechestrarea bunurilor cu valoare juridică de ipotecă a fost considerat ca lipsit de relevanţă deoarece reclamanta are la îndemână normele legale în materie.
Apelul declarat împotriva sentinţei tribunalului de reclamanta Administraţia Finanţelor Publice Oneşti a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bacău prin Decizia civilă nr. 90 din 18 decembrie 2009, respingându-se totodată şi cererea de aderare la apel formulată de pârâta SC O. SA prin lichidator judiciar SPRL P.T.
În argumentarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut că tribunalul a soluţionat corect excepţia inadmisibilităţii întrucât o hotărâre judecătorească poate fi reformată ori retractată doar prin intermediul căilor de atac reglementate de Codul de procedură civilă.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta Administraţia Finanţelor Publice Oneşti şi pârâta SC O. SA prin lichidator judiciar SPRL P.T. Oneşti au declarat recursuri în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 299 solicitând admiterea acestora, casarea deciziei recurate şi anularea actului translativ de proprietate.
În motivarea recursului său întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta Administraţia Finanţelor Publice Oneşti a susţinut că executorul fiscal, în calitate de creditor care deţine o ipotecă legală asupra bunului a cărei proprietate s-a transmis ca efect al sentinţei civile nr. 1245 din 20 aprilie 2005 a Judecătoriei Oneşti, nu a fost parte în dosarul nr. 2218/2005, aşa încât nu avea calitatea de a uza de căile de atac.
Instanţa de fond ca şi instanţa investită cu soluţionarea apelului, susţine recurenta, au respins cererile pe motiv că aveau posibilitatea de a reforma hotărârea judecătorească prin intermediul căilor de atac ordinare şi extraordinare deşi au precizat că hotărârea nu s-a pronunţat în contradictoriu cu executorul fiscal.
Totodată, recurenta, a apreciat că respingerea apelului pe motiv că soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă este corectă şi că examinarea celorlalte motive ale acţiunii privind incidenţa dispoziţiilor OG nr. 61/2002 şi a OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, este de prisos, demonstrează netemeinicia şi nelegalitatea soluţiei Curţii de apel.
Prin criticile formulate pârâta a solicitat în temeiul art. 299 şi următoarele C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi anularea actului translativ de proprietate susţinând că acordul benevol al părţilor nu era posibil, ca realizare, întrucât asupra obiectului contractului era instituit un sechestru asigurator care scotea bunul din circuitul civil. În fine, a considerat că intimata a eludat norme imperative care impuneau nulitatea absolută a actelor de dispoziţie intervenite după înscrierea sechestrului asigurator la Biroul de Carte Funciară.
Înalta Curte examinând Decizia recurată în contextul motivelor de nelegalitate invocate a constatat că recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta şi-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care nu a fost argumentat în fapt şi în drept, cerinţă impusă de art. 3021 lit. c) raportată la art. 304 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 1 – 9.
În speţă, recurenta a indicat doar formal motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu a formulat critici şi nici nu a indicat textul de lege încălcat sau interpretat eronat de instanţa de apel.
Din rezumarea motivelor de recurs rezultă cu evidenţă că s-au formulat critici pe aspecte de netemeinicie, critici ce nu pot fi analizate în această cale de atac extraordinară.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecăţii, nu se regăsesc critici propriu-zise asupra deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.
Succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în aşa fel încât să poată fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. în limita căreia se poate exercita controlul judiciar în recurs.
Cu toate acestea în ipoteza în care criticile invocate de către recurentă privind respingerea acţiunii ca inadmisibilă ar putea face obiectul analizei instanţei de recurs, se va reţine că sunt nefondate. Astfel, instanţa de apel a reţinut în mod corect că sentinţa civilă a cărei nulitate s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată nu poate fi anulată pe calea unei acţiuni directe, ci numai pe căile de atac prevăzute de lege.
Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare excepţia tardivităţii recursului declarat de pârâta SC O. SA prin lichidator judiciar SPRL P.T. pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile, termen care se socoteşte de la data comunicării hotărârii care este supusă acestei căi de atac. In acest termen, potrivit dispoziţiilor procedurale se depune declaraţia de recurs dar şi motivele de recurs.
În lumina acestei dispoziţii, se constată că, termenul de recurs a început să curgă de la data comunicării hotărârii, această dată fiind 6 ianuarie 2010. Întrucât cererea de recurs a fost înregistrată la data de 27 ianuarie 2010, termenul de recurs de 15 zile prevăzut pentru declararea şi motivarea recursului a fost depăşit, aşa încât excepţia tardivităţii formulării recursului va fi admisă şi va fi respins recursul ca tardiv declarat, în temeiul art. 301 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, motivele de nelegalitate invocate în sprijinul recursului nu mai pot fi analizate.
Astfel fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul reclamantei Administraţia Finanţelor Publice Oneşti va fi respins ca nefondat iar recursul pârâtei SC O. SA prin lichidator judiciar SPRL P.T. Oneşti va fi respins ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Administraţia Finanţelor Publice Oneşti împotriva deciziei civile nr. 90 din 18 decembrie 2009 pronunţată a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de pârâta SC O. SA prin lichidator judiciar SPRL P.T. Oneşti împotriva aceleiaşi decizii, ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 114/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1148/2010. Comercial → |
|---|
