ICCJ. Decizia nr. 1148/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1148/2010
Dosar nr. 9086/1/2009
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, SC A.M.C. SRL, prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc, a solicitat, in contradictoriu cu pârâta SC E. SA, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că în baza contractului de management din 2005, încheiat între părţi, reclamanta a deţinut in perioada 1 aprilie 2005 - 31 decembrie 2005 un drept de management la societatea pârâtă care s-a prelungit prin acordul tacit şi care subzista şi in prezent; a hotărî ca pârâta să îndeplinească în continuare obligaţiile asumate prin contractul de management întrucât funcţia de director de vânzări interne nu a fost desfiinţată.
Judecătoria Târgu Secuiesc, prin sentinţa civilă nr. 608 din 18 iunie 2008, a dispus declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.
Prin sentinţa civilă nr. 424 din 5 mai 2009 Tribunalul Covasna a respins acţiunea reclamantei reţinând, în esenţă, că acceptarea prelungirii tacite a contractului de management, constatarea existenţei acestui drept a reclamantei la societatea pârâtă, pe temeiul dispoziţiilor privitoare la locaţiune, arendare, ar constitui o nesocotire a regulilor de principiu în materie contractuală prezentate, iar pe de altă parte o substituire a acordului de voinţă a pârâtei, contrar principiului consacrat de art. 969 C. civ., în raport de care, convenţiile legal tăcute au putere de lege între părţile contractante.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Braşov prin Decizia nr. 85/Ap din 9 octombrie 2009.
În fundamentarea acestei decizii, instanţa de apel a apreciat că pârâta a procedat la denunţarea unilaterală a contractului prin notificarea adresată reclamantei la data de 24 aprilie 2007. Obligarea pârâtei să continue acest contract pe o perioadă nelimitată în timp, împotriva voinţei sale, ar însemna o gravă încălcare a principiului libertăţii contractuale.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC A.M.C. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, iar în rejudecare, admiterea apelului modificarea în tot a sentinţei instanţei de fond în sensul admiterii in integrum a acţiunii introductive.
Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi art. 20 alin. (1) –(3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:
Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional până la termenul stabilit de instanţă.
Având în vedere criticile formulate în recurs, raportat la soluţia instanţei, Înalta Curte, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 din OG nr. 32/1995, a stabilit în sarcina recurentei obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 4,5 lei.
Potrivit art. 20 al alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul din 19 martie 2010, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte, urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea recursului reclamantei, ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamanta SC A.M.C. SRL Târgu Secuiesc împotriva deciziei nr. 85/Ap din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca insuficient timbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1145/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1155/2010. Comercial → |
|---|
