ICCJ. Decizia nr. 1155/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1155/2010
Dosar nr. 1770/1/2010
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul T.A., prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele şi dispozitivul sentinţei nr. 1012 din 10 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în dosarul nr. 3701/63/2009, în sensul de a se consemna în hotărâre faptul că prin sentinţa nr. 15901/2000 a Judecătoriei Craiova, irevocabilă prin Decizia nr. 6469/2001 a Curţii de Apel Craiova s-a constatat nulitatea ordinului de repartiţie din 1998 emis de C.L.M. Craiova şi a contractului de închiriere din 1998 încheiat în baza acestui ordin de repartiţie emis de acelaşi consiliu local. Prin cererea formulată de reclamant la data de 5 iulie 2007 s-a solicitat sigilarea spaţiului comercial în loc de „instituirea sechestrului judiciar".
Tribunalul Dolj, prin încheierea din 14 octombrie 2009, a respins cererea formulată de reclamantul T.A., reţinând, în esenţă, privitor la faptul că instanţa din eroare a consemnat ca şi petit „instituirea sechestrului judiciar" în loc de „sigilarea spaţiului comercial", cum a solicitat reclamantul, că instanţa de control a calificat irevocabil cererea reclamantului ca şi „sechestru", întrucât în materie comercială nu există dispoziţii privitoare la aplicarea sigiliului, acestea fiind specifice materiei penale.
Totodată s-a mai arătat că ipoteza prevăzută de art. 281 C. proc. civ. nu include posibilitatea îndreptării pentru considerente în fapt şi în drept decât în măsura în care acestea sunt reflectate în dispozitivul hotărârii judecătoreşti, iar în speţă, instanţa de judecată a stabilit starea de fapt în raport de probele administrate în dosar.
Apelul declarat împotriva acestei încheieri a fost respins de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, care prin Decizia nr. 280 din 14 decembrie 2009, a reţinut că art. 281 C. proc. civ. vizează îndreptarea unor greşeli de ordin formal, procedural, care nu sunt de natură să afecteze în vreun fel considerentele şi dispozitivul pe care se sprijină hotărârea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul T.A., care a procedat la relatarea situaţiei de fapt într-un limbaj inacceptabil fără indicarea motivelor de nelegalitate pentru care înţelege să critice Decizia recurată, cerinţă impusă procedural de dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepţia nulităţii cererii de recurs.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile prevăzute expres şi limitativ la pct. 1 - 9. Or, recurentul-reclamant nu numai că nu a invocat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor formulate de aceasta nici nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute procedural de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi argumentării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile mai sus menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.
Nu în ultimul rând trebuie reţinut faptul că instanţa nu se poate substitui părţii pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile sunt cele care au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile stabilite de lege. Or, dispoziţiile art. 304 alin. (1) şi art. 3021 C. proc. civ. nu numai că stabilesc condiţiile promovării recursului extraordinar, ci sancţionează cu nulitatea nerespectarea lor.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi va constata nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul T.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul T.A. împotriva deciziei nr. 280 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1148/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1172/2010. Comercial → |
|---|
