ICCJ. Decizia nr. 1173/2010. Comercial. Reziliere contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1173/2010
Dosar nr. 43113/3/2007
Şedinţa publică de la 24 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială din 8 octombrie 2008 a respins cererea precizată formulată de reclamanta pârâtă SC G.C. SA Bucureşti în contradictoriu cu pârâta reclamantă SC M.M.C. SRL Bucureşti în sensul că a admis în parte cererea conexă, obligând pârâta conexă la plata sumei de 227.944 lei reprezentând onorariu proiectant, 42.740,1 lei penalităţi de întârziere, respingând cererea privind plata sumei de 10.827,49 lei cu titlu de diferenţă de curs valutar, către reclamanta conexă.
A mai fost obligată pârâta conexă şi la plata sumei de 20.108 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut, că între părţi a fost încheiat contractul din 7 decembrie 2005, având ca obiect servicii de proiectare, fiind expuse detaliat obligaţiile asumate reciproc.
Analizând cuprinsul clauzelor contractuale şi modalitatea de îndeplinire a prestaţiilor s-a constatat că ne aflăm în prezenţa unui contract cu prestaţii succesive, întinzându-se inclusiv în etapa efectuării lucrărilor de construcţii (urmărire de şantier, pe toate fazele construcţiei şi asistenţa constructorului ori de câte ori este nevoie).
Din conţinutul înscrisurilor depuse la dosar, a reieşit că pârâta a întocmit proiectul faza PAC, PT şi DDE pentru toate specialităţile şi a obţinut avizele necesare.
Părţile au avut numeroase întâlniri, iar pârâta a efectuat modificările solicitate de reclamantă, a obţinut avizele cerute de lege, a întocmit proiectul faza AC şi l-a depus la organul abilitat. Autorizaţia de construcţie nu a fost eliberată întrucât reclamanta nu a prezentat titlul de proprietate asupra terenului conform H.G. nr. 834/1994, neputându-se reţine în aceste condiţii existenţa vreunei culpe contractuale în sarcina pârâtei.
Neîntocmirea proceselor verbale de predare a documentelor către reclamantă nu poate conduce la desfiinţarea contractului, cu atât mai mult cu cât această obligaţie revenea ambelor părţi.
Este evident că acordul de principiu de începere a lucrărilor pe partiul de arhitectură a fost exprimat de către reclamantă, chiar dacă acesta nu a fost transpus într-un instrument scris (cu valoare ad probationem).
Cererea conexă a fost admisă deoarece reclamanta din această cerere, SC M.M. SRL şi-a îndeplinit toate obligaţiile contractuale, fără însă ca cealaltă parte să-şi îndeplinească obligaţia corelativă prevăzută de art. 4.1 şi 4.2 din contract.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 139 din 13 martie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC G.C. SA Bucureşti , fiind preluate în esenţă toate argumentele primei instanţe, constatând că proiectantul şi-a îndeplinit toate obligaţiile care îi reveneau, în special că a întocmit proiectul cu toate modificările solicitate şi că acesta a fost avizat favorabil în urma verificărilor efectuate de specialişti cu competenţă în domeniu .
Împotriva Deciziei comerciale nr. 139 din 13 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC G.C. SA Bucureşti care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi pe cale de consecinţă admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei fondului în sensul admiterii cererii reclamantei şi a respingerii cererii conexe a pârâtei.
Intimata pârâtă SC M.M.C. SRL a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul reclamantei, în limitele şi pentru următoarele considerente.
Potrivit cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC G.C. SA Bucureşti s- a solicitat rezilierea contractului de proiectare nr. 19 din 7 decembrie 2005 încheiat cu pârâta SC M.M.C. SRL Bucureşti, cu obligarea acesteia la restituirea sumei de 105.382 lei plătită prin O.P. din 17 ianuarie 2006 cu titlu de avans .
La rândul ei, în calitatea de reclamantă, SC M.M.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu SC G.C. SA Bucureşti obligarea ei la plata sumei de 227.944 lei (67.599 euro) reprezentând onorariu proiectant, potrivit facturii fiscale din 20 septembrie 2007, a sumei de 42.740,1 lei (12.675 euro) reprezentând penalităţi calculate până la data de 1 ianuarie 2008 potrivit art. 7.2 din contract şi a sumei de 10.827,49 lei (3.211 euro) reprezentând diferenţa de curs valutar.
Din conţinutul contractului din 7 decembrie 2005 apare cu certitudine că între SC M.M.C. SRL în calitatea de proiectant şi SC G.C. SA în calitatea de beneficiar s-au stabilit drepturi şi obligaţii reciproce în scopul realizării obiectului contractului, care îl reprezenta servicii de proiectare, obţinere de avize şi asistenţă în timpul construcţiei pentru proiectul „imobil clădire apartamente şi birouri 2S + P + 8E” situat în Bucureşti, sector 2.
De comun acord a fost fixat şi onorariul de proiectare cu modalităţile de plată, respectiv onorariul total de 81.200 euro + T.V.A., cu eşalonările de plată precizate la art. 4.2 din contract:
- 40% avans la data semnării contractului;
- 40% din valoare la data depunerii documentaţiei la primărie;
- 20% la predarea proiectului tehnic.
În sarcina fiecărei părţi au fost menţionate drepturi şi obligaţii corelative, detaliate vizând termenele de predare, predarea şi recepţia proiectului, răspunderea contractuală, forţa majoră precum şi posibilităţi de soluţionare a unor eventuale litigii.
În faza procesuală a apelului, nu au fost verificate cu maximă rigurozitate toate apărările reclamantei SC G.C. SA, hotărârea pronunţată limitându-se la o motivare în termeni generali a îndeplinirii de către proiectant a obligaţiilor contractuale.
Astfel, la art. 2 alin. (2) intitulat „obiectul contractului” există evidenţiate şi enumerate de la pct. 1 la pct. 9, obligaţii numai în sarcina proiectantului.
Nu rezultă dacă aceste lucrări de proiectare şi servicii de asistenţă au fost efectiv executate, instanţa limitându-se la o examinare parţială şi formală a lor. Deşi la pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 ale art. 2 alin. (2) se regăsesc expres în sarcina proiectantului operaţiunile de predare a documentaţiei finale pe bază de proces verbal semnat de părţi, urmărirea şantierului punctual, la toate fazele construcţiei, explicarea proiectului pentru a fi însuşit de către constructor şi asistenţa constructorului ori de câte ori este nevoie, modificarea eventuală a unei părţi de proiect de comun acord cu beneficiarul şi constructorul (timp nelimitat pe toată perioada construcţiei) şi participarea la toate fazele determinante de execuţie; trasare, fundaţii, structură, zidărie, acoperiş recepţie finală, instanţa nu s-a pronunţat asupra lor.
Urmează a fi supusă probaţiunii şi obligaţia stipulată la art. 3.1, cu precădere dacă documentaţia elaborată de proiectant a ţinut cont de cerinţele beneficiarului şi dacă a fost supusă aprobării acestuia înainte de a fi predată autorităţilor avizatoare.
Şi în privinţa penalităţilor de întârziere, acordate în cuantum de 42.740,1 lei urmează a fi efectuată o reapreciere, în raport de întinderea efectivă a obligaţiilor îndeplinite de proiectant.
Din această perspectivă, în condiţiile art. 129 C. proc. civ., în rejudecarea apelului se va ordona administrarea probelor pe care instanţa le va considera necesare, în scopul de a fi stabilită o corectă situaţie de fapt şi de drept, a lămuririi cauzei sub toate aspectele, cu respectarea în egală măsură a dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, pentru ambele părţi implicate în prezentul litigiu de natură comercială.
Pentru aceste raţiuni urmează a admite recursul reclamantei SC G.C. SA Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 139 din 13 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ. o va casa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC G.C. SA Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 139 din 13 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1167/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 1174/2010. Comercial. Acţiune în anularea... → |
|---|
