ICCJ. Decizia nr. 1189/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1189/2010
Dosar nr. 5393/104/2008
Şedinţa publică de la 13 aprilie 2010
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa nr. 543 din data de 7 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5393/104/2008, Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A.D.S. în contradictoriu cu pârâta A.S.S. Olt din cadrul SC V.P.S. SA.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că reclamanta a solicitat, prin cererea introductivă, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.553.170,65 lei, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a neplăţii preţului acţiunilor la termenul scadent, acţiuni vândute conform contractului de vânzare cumpărare acţiuni din 18 ianuarie 2000, suma reprezentând rata inflaţiei pentru perioada dintre data scadentă şi data plăţii efective. Temeiul acţiunii a fost reprezentat de îmbogăţirea fără justă cauză.
Pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia autorităţii de lucru judecat, raportat la sentinţa nr. 117 din 05 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, irevocabilă prin Decizia nr. 400 din 06 februarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a dispus suspendarea executării contractului de vânzare cumpărare acţiuni până la soluţionarea unui alt dosar ce viza modul de distribuire al acţiunilor. Acest al doilea dosar a fost soluţionat definitiv şi irevocabil la data de 15 decembrie 2005, moment în care a încetat şi efectul suspendării, ulterior fiind achitată şi diferenţa de preţ, conform contractului.
Judecătorul fondului a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, reţinând că acţiunea este întemeiată pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză, iar nu pe clauzele contractuale; de asemenea, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, reţinând că hotărârea invocată de pârâtă în susţinerea acestei excepţii a avut ca obiect contestaţie la executare, cauza de faţă având ca obiect o acţiune în pretenţii.
Pe fondul cauzei, judecătorul a reţinut că între părţi a fost încheiat un contract de vânzare cumpărare acţiuni, potrivit căruia, în schimbul acţiunilor pârâta avea obligaţia achitării unui avans, reţinut din garanţia depusă, restul sumei urmând a fi achitat în termen de 90 de zile de la semnarea contractului. Înainte de expirarea termenului de plată a restului de preţ, s-a dispus de către instanţele judecătoreşti, prin sentinţă definitivă şi irevocabilă, suspendarea executării contractului de vânzare cumpărare acţiuni, până la soluţionarea cauzei ce viza modul de distribuire a acţiunilor între membrii Asociaţiei pârâte. Această cauză a fost soluţionată definitiv şi irevocabil la data de 15 decembrie 2005. În raport de momentul încetării suspendării executării contractului, pârâta a achitat la data de 13 ianuarie 2006, restul de preţ conform contractului.
Ulterior, reclamanta a comunicat pârâtei titlul executoriu pentru suma calculată în conformitate cu rata inflaţiei, pentru achitarea cu întârziere a restului de preţ. Împotriva acestui titlu, pârâta a formulat contestaţie la executare, Curtea de Apel Bucureşti admiţând contestaţia, constatând că nu există în contract clauze referitoare la actualizarea creanţei cu rata inflaţiei. Această sentinţă a rămas irevocabilă prin respingerea recursului.
În aceste condiţii reclamanta a formulat prezenta acţiune, vizând aceeaşi sumă ca cea pentru care a fost emis titlul executoriu, temeiul de drept fiind diferit, respectiv îmbogăţirea fără justă cauză.
Judecătorul fondului a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru îmbogăţirea fără justă cauză. A apreciat că neplata restului de preţ de către pârâtă nu are la bază vreo culpă, ci s-a datorat dispoziţiei instanţei judecătoreşti de suspendare a executării contractului. Pârâta şi-a îndeplinit obligaţia contractuală după încetarea suspendării, pentru zilele de întârziere dintre data încetării suspendării şi plata efectivă fiind calculate şi achitate, de asemenea, penalităţi.
S-a mai reţinut că măsura suspendării executării contractului a fost acceptată de către reclamantă, care a fost parte în acel dosar, neexercitând calea de atac împotriva hotărârii judecătoreşti. Totodată, s-a reţinut că reclamanta nu a acţionat în sensul activării pactului comisoriu care stipula desfiinţarea de plin drept a contractului în cazul neplăţii diferenţei de preţ.
A fost înlăturată susţinerea reclamantei referitoare la micşorarea patrimoniului său şi mărirea patrimoniului pârâtei cu aceeaşi sumă, nefiind dovedit acest aspect. De asemenea, nu s-a dovedit culpa pârâtei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A.D.S., solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. Criticile apelantei au vizat modul în care a analizat judecătorul fondului elementele îmbogăţirii fără justă cauză. Apelanta a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru îmbogăţirea fără justă cauză, prin următoarele: există premisa juridică, intimata pârâtă folosindu-se de suma neachitată şi obţinând venituri apreciabile, apelanta reclamantă având patrimoniul diminuat cu rata inflaţiei; condiţiile materiale sunt îndeplinite, fiind reprezentate de absenţa unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul altei persoane, iar apelanta nu avea niciun alt mijloc juridic pentru recuperarea prejudiciului suferit.
Mai susţine că nu avea posibilitatea atacării hotărârii de suspendare a executării contractului, ea nefiind parte în acel proces.
Intimata pârâta a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind ca fiind legală şi temeinică sentinţa de fond.
Prin Decizia nr. 145 din 18 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
Completul de apel a reţinut că pentru introducerea acţiunii de in rem verso trebuie întrunite cumulativ atât condiţii materiale, cât şi juridice, şi anume: mărirea unui patrimoniu şi micşorarea altuia, existenţa unei legături între sporirea unui patrimoniul şi diminuarea celuilalt, absenţa unei cauze legitime a măririi unui patrimoniu în detrimentul celuilalt şi absenţa unui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel ce şi-a micşorat patrimoniul, a pierderii suferite. Se reţine, deci caracterul subsidiar al acţiunii întemeiată pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză. În acest context, completul de apel a apreciat că această ultimă condiţie nu a fost îndeplinită, apelanta având la îndemână acţiunea contractuală, întemeiată pe executarea necorespunzătoare a obligaţiei contractuale de către intimată.
Faţă de această reţinere, completul de apel a apreciat că nu se mai impune analiza celorlalte critici ale apelantei, referitoare la culpa intimatei şi la faptul că nu a putut promova o cerere de rezoluţiune a contractului de vânzare cumpărare acţiuni şi nici exercita calea de atac împotriva sentinţei de suspendare a executării contractului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A.D.S., cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de apel este lipsiră de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, apreciind că în mod greşit atât instanţa de fond cât şi cea de apel au constat că nu sunt îndeplinite condiţiile legale privind îmbogăţirea fără justă cauză.
Recurenta a reiterat susţinerile din apel cu privire la îndeplinirea acestor condiţii sub următoarele aspecte: există premisa juridică, intimata pârâtă folosindu-se de suma neachitată şi obţinând venituri apreciabile, apelanta reclamantă având patrimoniul diminuat cu rata inflaţiei; condiţiile materiale sunt îndeplinite, fiind reprezentate de absenţa unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul altei persoane, iar apelanta nu avea niciun alt mijloc juridic pentru recuperarea prejudiciului suferit.
Mai susţine că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că avea la îndemână o altă acţiune pentru recuperarea sumei pretinse, instanţa neobservând că a încercat o asemenea recuperare, prin emiterea titlului executoriu, titlu care a fost desfiinţat prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, care a statuat că suma reprezentând rata inflaţiei nu poate fi solicitată în temeiul contractului de vânzare cumpărare acţiuni, motivat de faptul că actul părţilor nu conţine clauze referitoare la indexarea cu rata inflaţiei.
Intimata a invocat excepţia de netimbrare atât a recursului, cât şi a acţiunii introductive şi a apelului, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 17 din Legea nr. 146/1997, suma pretinsă fiind o actualizare a unor venituri private ale statului, obţinute din vânzarea unor acţiuni ale societăţii comerciale. A solicitat, totodată, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca fiind legale hotărârile pronunţate în cauză, care reţin neîndeplinirea condiţiilor legale ale îmbogăţirii fără justă cauză. Susţine intimata că neplata diferenţei de preţ nu se datorează unui delict civil, ci se datorează hotărârii judecătoreşti care a dispus suspendarea efectelor contractului de vânzare cumpărare acţiuni. Intimata mai arată că recurenta a utilizat prevederea contractuală care îi dădea dreptul la perceperea de penalităţi pentru achitarea cu întârziere a diferenţei de preţ, calculând şi încasând penalităţi pentru perioada scursă de la momentul încetării suspendării până la momentul plăţii efective.
Excepţia de netimbrare invocată de intimată a fost respinsă, fiind reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 17 din Legea nr. 146/1997 şi ale Legii nr. 268/2001, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 4/2006.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat.
Se apreciază că în mod corect au statuat atât judecătorul fondului, cât şi completul de apel cu privire la neîndeplinirea condiţiilor legale pentru îmbogăţirea fără justă cauză. Se apreciază ca nefiind îndeplinită condiţia referitoare la lipsa unei cauze legitime pentru mărirea unui patrimoniu în detrimentul altui patrimoniu. Sub acest aspect, se subliniază faptul că neplata diferenţei de preţ nu are la bază delictul civil, ci hotărârea judecătorească de suspendare a executării contractului de vânzare cumpărare acţiuni. Or, suspendarea executării contractului presupune, în esenţă, suspendarea tuturor obligaţiilor asumate de părţi în acel contract, una din obligaţii fiind, evident, cea de achitare a diferenţei de preţ pentru acţiuni.
În consecinţă, se apreciază că în mod corect a reţinut judecătorul fondului ca nefiind îndeplinită această condiţie a îmbogăţirii fără justă cauză.
Nu poate fi reţinută nici critica recurentei referitor la greşite reţinere de către completul de apel a unei acţiuni întemeiată pe contract pentru recuperarea prejudiciului pretins a fi cauzat prin neplata la termen a diferenţei de preţ. Se reţine sub acest aspect că acţiunea întemeiată pe contract, invocată de către recurentă, constituie, de fapt, o executare silită directă a contractului de vânzare cumpărare acţiuni, întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 51/1998, recurenta emiţând titlul executoriu în baza contractului pentru sumele calculate cu titlu de rată a inflaţiei. În acest context a fost analizată contestaţia la executare formulată de intimată, instanţa de judecată statuând că nu există prevederi contractuale cu privire la calcularea ratei inflaţiei, nefiind deci posibilă emiterea directă a titlului executoriu în această formă de către recurentă.
Or, completul de apel a avut în vedere formularea unei acţiuni distincte, întemeiată neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, acţiune ce nu poate fi confundată cu emiterea titlului executoriu.
Având în vedere considerentele reţinute, şi constatându-se că decizia pronunţată de completul de apel este legală, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.D.S. Bucureşti împotriva Deciziei nr. 145 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1174/2010. Comercial. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 1200/2010. Comercial. încuviinţare efectuare... → |
|---|
