ICCJ. Decizia nr. 1191/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1191/2010
Dosar nr. 7031/62/2007
Şedinţa publică din 13 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 296/C/2009, Tribunalul Braşov a respins acţiunea formulată de reclamanta Societatea Naţională T.F.M.C.F.R. SA în contradictoriu cu pârâtele SC C.F.R.T.A. SA şi SC C.F.R.T.A. SA - Agenţia de Trafic Combinat Bucureşti - District T.C.M. Braşov.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că între reclamanta Societatea Naţională T.F.M.C.F.R. SA, prin Sucursala Braşov, în calitatea de locator şi pârâta SC C.F.R.T.A. SA, reprezentantă de Districtul T.C.M. Braşov aparţinând pârâtei Agenţia de Trafic Combinat Bucureşti (District al SC C.F.R.T.A. SA), în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere din 31 martie 2004 având ca obiect folosirea spaţiilor, platformelor şi altor active proprietate a Societatea Naţională T.F.M.C.F.R. SA, sucursala Braşov, aflată în exploatarea SC C.F.R.T.A. SA - District T.C.M. Braşov (art. 1 din contract), durata contractului fiind de 9 luni, respectiv până la data de 31 decembrie 2004 (art. 3 din contract), contractul a fost prelungit apoi prin actele adiţionale din 31 martie 2005, din 30 septembrie 2005 şi din 28 decembrie 2005 până la data de 30 iunie 2006.
Potrivit art. 4 din contractul de închiriere din 31 martie 2004: chiria se stabileşte la nivelul impozitelor şi taxelor virate de locator către bugetele locale conform actului Societatăţii Naţionale T.F.M.C.F.R. SA la care se adaugă ( în cazul activelor neamortizate integral) amortismentul, iar pentru celelalte mijloace fixe neamortizate, la nivelul amortismentului, iar potrivit art. 3 din actele adiţionale la acest contract, o modificare ulterioară a chiriei şi a modalităţilor de plată va fi aplicată retroactiv de la data de 1 aprilie 2005, respectiv 1 ianuarie 2006.
În baza Hotărârilor nr. 6 din 29 iunie2005 şi nr. 4 din 12 aprilie 2006 ale Consiliului de Administraţie al Societatăţii Naţionale T.F.M.C.F.R. SA şi a notelor emise de Direcţia Patrimoniu din cadrul Societatăţii Naţionale T.F.M.C.F.R. SA, reclamanta a procedat la modificarea unilaterală a cuantumului chiriei pentru bunurile închiriate pârâtelor, calculând diferenţe la chirie pe perioadele 1 iulie - 31 decembrie 2005 şi respectiv 1 ianuarie -30 iunie 2006 şi penalităţi de întârziere pentru neplata acestor diferenţe de chirie.
Potrivit art. 4 din contractul de închiriere din 31 martie 2004 preţul de închiriere este determinabil în funcţie de nivelul impozitelor şi taxelor virate la bugetul local de locator şi de amortismentul activelor închiriate.
Prin Hotărârile nr. 6/2005 şi nr. 4/2006 ale Consiliului de Administraţie al Societatăţii Naţionale T.F.M.C.F.R. SA s-a procedat la recalcularea chiriei (prin majorarea acestora) fără a se face o fundamentare tehnică economică pentru această majorare.
În condiţiile în care în contractul din litigiu şi în actele adiţionale la acesta nu se prevede că locatorul poate majora unilateral chiria fără a justifica o astfel de modificare, este evident că prevederile din actele adiţionale (art. 3) privind modificarea ulterioară a chiriei se referă doar la datele de la care se poate modifica retroactiv chiria, modificare ce poate fi făcută cu respectarea algoritmului prevăzut în art. 4 din contractul de închiriere în litigiu şi cu justificarea tehnico- economică a acestei măsuri.
Preţul chiriei fiind determinabil (stabilit printr-un algoritm) chiria poate suporta modificări, dar în lipsa unor justificări modificarea unilaterală a chiriei este nelegală, astfel că acţiunea reclamantei Societatea Naţională T.F.M.C.F.R. SA a fost respinsă ca nefondată.
Examinând apelul declarat de reclamanta Societatea Naţională T.F.M.C.F.R. SA, prin prisma motivelor de apel invocate Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, Decizia nr. 88/AP din 13 octombrie 2009 a respins ca nefondat apelul.
Curtea a apreciat că aceste motive de apel sunt nefondate, că reclamanta a realizat o modificare unilaterală a contractului de închiriere, astfel că acţiunea a fost respinsă în mod legal de către judecătorul fondului.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta Societatea Naţională T.F.M.C.F.R. SA care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul obligării în solidar a pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 34.895,44 lei, din care: 57.353,05 lei – contravaloarea facturii fiscale din 27 iunie 2007 reprezentând diferenţă chirie aferentă perioadei 1 iulie – 31 decembrie 2005 conform noilor tarife aprobate prin H.C.A. nr. 6/2005 şi acceptate conform actelor adiţionale din 2005 la contractul din 2004 - 68.658,45 lei contravaloarea facturii fiscale din 27 iunie 2007 reprezentând diferenţă chirie aferentă perioadei 1 ianuarie – 30 iunie 2006 conform noilor tarife aprobate prin H.C.A. nr. 4 din 12 aprilie 2006 acceptate prin actul adiţional din 2005 la contractul din 2004 – 8883,94 lei reprezentând penalităţi de întârziere la facturile fiscale din 27 iunie 2007 şi din 27 iunie 2007 calculate până la data de 24 septembrie 2007 potrivit Borderoului întocmit de Biroul Patrimoniu cadastru din cadrul Societatăţii Naţionale T.F.M.C.F.R. SA – sucursala Braşov, urmând ca acestea să fie calculate în continuare până la achitarea integrală a debitului – 3.945,10 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar în fond – 1.947,55 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar în apel şi la cheltuieli de judecată în recurs.
În dezvoltarea în fapt a recursului a susţinut următoarele:
- Instanţa de apel a procedat la interpretarea greşită a clauzelor contractuale clare din actul dedus judecăţii trecând dincolo de intenţia vădită a părţilor manifestată la încheierea contractului de închiriere nr. 1101/31 martie 2004 şi a actelor adiţionale la acesta.
- Hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 969, art. 970 C. civ. şi a art. 40 C. com.
- Nu este vorba de o manifestare unilaterală a preţului chiriei, ea efectuându-se cu aplicarea art. 969 – art. 970 C. civ. în baza actelor adiţionale încheiate de părţi.
- Modificarea cuantumului chiriei nu s-a efectuat fără fundament tehnico – economic, ea fiind determinată de necesitatea alinierii acestuia la tarifele practicate de gestionarul infrastructurii feroviare, Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. SA, la care societatea recurată, ca orice alt operator de transport feroviar plăteşte chirie.
- Prin art. 3 din actele adiţionale la contractul de închiriere, rezultă că părţile au avut în vedere orice fel de modificări care pot interveni în chirie şi nu exclusiv data de la care poate interveni această modificare.
- Preţul este, într-adevăr determinabil însă determinarea lui se efectuează conform unor criterii legale şi economice, (necesitatea alinierii sale la tarifele gestionarului infrastructurii feroviare, la care şi recurenta plăteşte chirie) şi nu în baza „algoritmului" având la bază impozitele şi taxele virate la buget.
- Modificarea cuantumului chiriei s-a efectuat prin hotărârile consiliului de administraţie al societăţii recurente nr. 6/2005 şi nr. 4/2006.
- Între cele două hotărâri nu există modificări de preţ, prin hotărârea nr. 4/2006 s-a procedat doar la exprimarea în monedă naţională a preţurilor în euro din Hotărârea nr. 6/2005.
- Cele două facturi fiscale nu reprezintă o percepere retroactivă a chiriei, este vorba despre o regularizare în urma modificărilor tarifului de închiriere.
Intimata SC C.F.R.T.A. SA Otopeni a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât instanţa şi-a fundamentat soluţia pe raportul juridic dintre părţi născut ca urmare a încheierii contractului de închiriere din 31 martie 2004 şi a actelor adiţionale din 31 martie 2005, din 30 septembrie 2005 şi din 28 decembrie 2005 şi s-a pronunţat în raport de acestea când a respins acţiunea, neschimbând natura ori înţelesul clauzelor contractuale, care au fost interpretate conform voinţei părţilor, în acord cu dispoziţiile art. 969 – art. 970 C. civ. şi cu prevederile art. 40 C. com.
Instanţa de apel în mod corect a reţinut că potrivit art. 4 din contractul din 31 martie 2004, chiria se putea modifica numai în situaţia în care intervenea o schimbare a cuantumului impozitelor şi taxelor locale plătite de locator către bugetul local şi a amortismentului activelor închiriate.
Reclamanta a schimbat algoritmul prevăzut în art. 4 din contract fundamentându-şi modificarea chiriei pe necesitatea alinierii tarifelor de închiriere practicate de C.F.R. Marfă cu cele practicate de societatea gestionară a infrastructurii feroviare – Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. SA.
Procedând la recalcularea chiriei în condiţiile în care amortizarea mijloacelor fixe este o constantă şi îşi păstrează valoarea până la amortizarea integrală a mijlocului fix, iar impozitele şi taxele locale se stabilesc de Consiliul Local anual şi rămân neschimbate într-un an fiscal, aşa cum se reţine în expertiza efectuată în cauză, se apreciază că reclamanta a realizat o modificare unilaterală a cuantumului chiriei.
În ceea ce priveşte prevederile din actele adiţionale referitoare la modificarea unilaterală a chiriei (art. 3) se reţine că acestea se referă doar la datele de la care se poate modifica retroactiv chiria, modificare ce poate fi făcută cu respectarea algoritmului prevăzut în art. 4 din contractul de închiriere în litigiu şi cu justificarea tehnico – economică a acestei măsuri.
Concluzionând se reţine că instanţa de apel a făcut o interpretare şi aplicare legală a clauzelor contractuale, a prevederilor art. 969 – art. 970 C. civ., nefiind îndeplinite nici cerinţele pentru reţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Societatea Naţională T.F.M.C.F.R. SA Bucureşti, prin reprezentanţi legali, împotriva deciziei nr. 88/Ap din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1187/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1193/2010. Comercial → |
|---|
