ICCJ. Decizia nr. 1187/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1187/2010
Dosar nr. 47367/3/2007
Şedinţa publică din 13 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 14227 din 23 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC B. SA, excepţia prematurităţii dreptului pârâtei, a lipsei de interes actual a acesteia, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC A. SRL, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată a SC G.A. SA ca neîntemeiate. A fost admisă acţiunea principală formulată de SC C.A. SA, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA şi chematele în garanţie SC A. SRL şi SC G.A. SA.
Instanţa a obligat pârâta SC B. SA la plata sumei de 328.467,39 lei, reprezentând angajament asumat prin scrisoarea de garanţie de restituirea avansului din 26 ianuarie 2001 de SC B. SA şi 6.476,20 lei cheltuieli de judecată.
De asemenea s-a admis cererea de chemare în garanţie a SC A. SRL, fiind obligată la plata sumei de 328.467,39 lei reprezentând constituirea resurselor corespunzătoare efectuării plăţilor garantate prin garanţia de restituire a avansului, respingându-se cererea de chemare în garanţie a SC G.A. SA ca neîntemeiată.
În considerentele sentinţei, prima instanţă a reţinut că reclamanta a încheiat cu SC A. SRL un contract de antrepriză generală pentru executarea unor lucrări de construcţii, contract prin care restituirea avansului de 200.000 euro reclamantei a fost garantat de aceasta, prin emiterea unei scrisori de garanţie de restituire din 26 ianuarie 2007.
Apărările pârâtei în sensul cărora suma de 350.000 a fost virată înaintea emiterii scrisorii de garanţie şi că suma de 336.000 lei – virată la 30 ianuarie 2007 – nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (7) din scrisoarea de garanţie (al cărui număr nu este menţionat în ordinul de plată) au fost înlăturate, considerându-se că avansul a intrat în contul antreprenorului pentru că banca a confirmat, iar din alin. (7) al scrisorii de garanţie nu rezultă că numărul acesteia trebuia menţionat pe ordinul de plată.
Instanţa a mai apreciat că nu se poate stabili cu certitudine că plăţile nu s-au efectuat în temeiul scrisorii de garanţie şi că SC B. SA s-a obligat prin contractul de angajament să plătească la cererea beneficiarului SC C.A. SA garanţia în cazul în care SC A. SRL nu a executat lucrările conform contractului de antrepriză.
Apelurile formulate de pârâta SC B. SA şi chemata în garanţie SC A. SRL au fost admise în parte, prin Decizia nr. 325 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, care a schimbat sentinţa în parte, în sensul că a respins cererea reclamantei împotriva SC B. SA şi, pe cale de consecinţă, a respins şi cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată. S-a respins cererea pârâtei SC B. SA de chemare în garanţie a SC A. SRL, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei cu referire la respingerea excepţiilor procesuale invocate şi la respingerea cererii de chemare în garanţie a SC G.A. SA.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa apelului a reţinut următoarele:
- Între SC C.A. SA şi SC A. SRL s-a încheiat un contract de antrepriză prin care s-a convenit achitarea unui avans de 200.000 euro.
- Restituirea avansului s-a garantat de către SC B. SA conform scrisorii de garanţie din 26 ianuarie 2007 ce urma să intre în vigoare la data primirii de către SC A. SRL a sumei de 200.000 euro în contul deţinut la SC B. SA, cu menţionarea numărului scrisorii de garanţie, cu valabilitate până la 26 ianuarie 2008.
- Anterior s-a mai încheiat o garanţie de restituire a avansului, respectiv scrisoarea de garanţie din 4 august 2006 ce a avut valabilitate până la 22 ianuarie 2007 pentru suma de 100.000 euro.
- La data de 10 august 2006 a fost achitată suma de 350.000 lei, iar la 31 ianuarie 2007 a fost achitată suma de 336.000 lei. Prin adresa din 17 mai 2007 SC C.A. SA a solicitat restituirea diferenţei de sumă de 350.000 lei şi suma de 336.000 lei, reprezentând angajamentul SC B. SA de executare a garanţiei.
- Refuzul băncii în executarea plăţilor solicitate s-a întemeiat pe faptul că suma virată la 10 august 2006 nu intră sub incidenţa scrisorii din 26 ianuarie 2007, iar pentru suma de 336.000 lei nu se menţionează, în ordinul de plată, numărul scrisorii de garanţie.
- Faţă de această situaţie de fapt, instanţa de apel a constatat că cererea reclamantei este nefondată întrucât prima sumă solicitată nu intră sub incidenţa celei de-a II-a scrisorii de garanţie bancară – cu valabilitate de la 26 ianuarie 2007), iar a II-a sumă solicitată ar fi intrat sub incidenţa S.G.B. din 26 ianuarie 2007 dacă s-ar fi îndeplinit cumulativ două condiţii impuse de regulile uniforme privind garanţiile la cerere (Publicaţia nr. 458, Camera de Comerţ, Paris, 1995) şi anume: achitarea avansului de 200.000 euro şi neindicarea numărului scrisorii de garanţie bancară în ordinul de plată.
- Cu privire la faptul că banca a restituit o sumă de 244.535,90 lei – deşi nu erau îndeplinite condiţiile – s-a apreciat că plata este una nedatorată.
- Faţă de cele arătate s-a respins şi cererea de chemare în garanţie, considerându-se că sunt nefondate excepţiile invocate în cauză şi susţinute ca motive de apel câtă vreme, raporturile dintre părţi sunt guvernate de contractul de angajament din 26 ianuarie 2007 încheiat între SC B. SA şi SC A. SRL, de scrisorile de garanţii de restituire a avansului şi de contractul de antrepriză generală din 7 iulie 2006.
Împotriva deciziei a declarat recurs SC C.A. SA, care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., în susţinerea cărora invocă următoarele:
- Instanţa de apel a interpretat în mod eronat prevederile cuprinse în garanţia de restituire a avansului din 26 ianuarie 2007 emisă de SC B. SA.
Recurenta consideră că au fost îndeplinite întocmai condiţiile impuse prin actul menţionat în sensul că: plata avansului a fost făcută în baza unor facturi în cuprinsul cărora s-a menţionat faptul că suma reprezintă avans în baza contractului de antrepriză cât şi numărul scrisorii de garanţie; alin. (7) al scrisorii de garanţie nu prevede că numărul scrisorii de garanţie trebuie să fie menţionat pe ordinul de plată, ci doar că la plata avansului trebuie menţionat numărul scrisorii, iar cum aceasta a figurat pe factura în baza căreia s-a efectuat plata, condiţia a fost îndeplinită.
De asemenea se susţine că avansul a fost virat în contul SC A. SRL, iar în cuprinsul scrisorii de garanţie nu este inserată o clauză din care să rezulte că aceasta intră în vigoare decât dacă se plăteşte integral avansul de 200.000 euro, aceasta fiind suma maximă până la care poate fi angajată răspunderea băncii.
- Motivarea instanţei de apel cu privire la pretinsa achitare a sumei de 244.535,90 din eroare, reprezentând o plată nedatorată – este străină de natura pricinii întrucât, SC B. SA nu a probat în niciun fel cu ce titlu a făcut plata acestei sume.
- Cu privire la fondul cauzei se susţine că SC B. SA nu şi-a îndeplinit angajamentul asumat prin scrisoarea de garanţie, în condiţiile în care SC C.A. SA a îndeplinit toate condiţiile din actul arătat pentru a fi în drept să solicite executarea acestuia.
Intimatele SC A. SRL şi SC B. SA au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
- În ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în ipoteza conform cu care Decizia atacată conţine motive străine de natura pricinii se constată că recurenta, prin argumentele aduse în susţinere, încearcă să readucă în discuţie chestiuni de fapt şi aprecieri date probelor efectuate în cauză.
Incidenţa prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. ar fi putut fi atrasă în situaţia în care din unele din considerentele deciziei ar fi rezultat netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că acţiunea este fondată.
Or, în cauză nu poate fi reţinută o asemenea contradicţie, în contextul în care statuările instanţei pe aspectul plăţii sumei de 244.535,90 lei – vin să confirme alături de celelalte considerente soluţia dată de instanţa apelului.
- Nici critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. ce vizează pretinsa interpretare eronată a Garanţiei de restituire a avansului din 26 ianuarie 2007 nu poate fi primită.
Pe de o parte, din cuprinsul actului menţionat, rezultă în mod clar că valoarea avansului ce trebuia depus este „de 200.000 euro" în echivalent ron, la cursul B.N.R. din data plăţii acestuia, iar nu o sumă „de până la" 200.000 euro aşa cum pretinde recurenta. Pe lângă această condiţie de intrare în vigoare a garanţiei s-a reţinut în mod corect că mai este necesară şi menţionarea numărului garanţiei, condiţie impusă prin Regulile uniforme privind garanţiile la cerere (Publicaţia nr. 458, Camera de Comerţ, Paris, 1995), motiv pentru care nu se poate reţine o interpretare greşită a actului menţionat.
Pe de altă parte, se constată că – şi în această situaţie – prin argumentele aduse în susţinerea motivului de recurs se tinde la o reapreciere a probelor din partea instanţei de control judiciar ceea ce ar contraveni atribuţiilor acesteia ce se limitează doar la analizarea motivelor de nelegalitate.
Pentru considerentele expuse urmează a se constata că motivele de recurs nu sunt fondate, motiv pentru care Decizia atacată va fi menţinută ca legală, prin respingerea recursului conform dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.A. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 325 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1186/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1191/2010. Comercial → |
|---|
