ICCJ. Decizia nr. 1194/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1194/2010
Dosar nr. 6303/121/2008
Şedinţa publică din 13 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 6303/121/2008 reclamanta SC I. SA Brăila a chemat în judecată pe pârâta SC S. SA pentru a se dispune prin hotărâre judecătorească constatarea nulităţii absolute a contractului de prestaţii de mijloace mecanizate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 3263/2008 din 25 noiembrie 2008 Tribunalul Brăila, secţia comercială maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC I. SA Brăila în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Galaţi.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că acţiunea nu este formulată potrivit art. 112 pct. 3 C. proc. civ., neindicându-se toate actele ulterioare încheiate în baza contractului; că reclamanta pretinde că a dovedit proprietatea utilajelor care în realitate i-au fost închiriate de pârâtă prin contract; nu este indicată sau descrisă în mod concret nicio cauză de nulitate a acestui act juridic.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC I. SA Brăila şi prin Decizia nr. 80/A din 9 octombrie 2009 Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a admis apelul, a schimbat sentinţa nr. 3263 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Galaţi în sensul că a admis acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a contractului.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele considerente:
Părţile au încheiat contractul de prestaţii cu mijloace de mecanizare pentru construcţii din 1991, necesare pentru descărcare de utilaje în depozitul şi rampa gării în anul 1991.
Obiectul contractului priveşte prestaţii de mijloace mecanizate pe bază de tarife şi a preţurilor de deviz pentru construcţii.
S-a considerat că nu sunt precizate în conţinutul contractului, în ce constau acele prestaţii, nu rezultă termenul în care trebuie realizate, preţul acestora şi valoarea totală a contractului, cum era legal.
Intimata nu a cerut apelantei plata prestaţiei sale un mare număr de ani, care de altfel nici nu a fost stabilită cum era corect în realizarea efectivă a contractului în discuţie.
Contractul atacat se referă la mijloace fixe care nu erau necesare apelantei şi apare lipsit de logică ca apelanta să vândă pârâtei cele două utilaje (macarale) în anul 1991 şi ulterior în acelaşi an să le închirieze de la aceasta.
Potrivit dispozițiilor art. 948 pct. 4 C. civ. una din condiţiile esenţiale pentru validitatea convenţiei încheiate de părţi este „o cauză licită" în timp ce potrivit dispozițiilor art. 966 C. civ., obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu produce vreun efect.
Această dispoziţie legală imperativă nu lasă nici un echivoc asupra necesităţii ca orice act juridic să se întemeieze pe o cauză - un scop, care trebuie să fie reală, licită şi morală.
Prin urmare inexistenţa cauzei ori caracterul ei fals, ilicit sau imoral desfiinţează decisiv actul juridic şi atrage evident sancţiunea cea mai severă a nulităţii absolute.
Din probele analizate a rezultat că motivul determinant la încheierea actului juridic ca element subiectiv al contractului, era de natură să nesocotească normele imperative de convieţuire socială care prevăd că obligaţiile asumate de părţi trebuie să fie respectate şi că drepturile subiective trebuie executate cu bună credinţă, ceea ce s-a nesocotit în totalitate în cauza de faţă, cu consecinţa sancţionării cu nulitatea absolută a contractului de prestări servicii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC S. SA Galaţi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii ca nefondat a apelului reclamantei, menţinând sentinţa comercială nr. 3263/2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Cu privire la nesocotirea cadrului procesual trebuia observat că reclamanta solicitase prin acţiune „constatarea nulităţii absolute a contractului de prestări servicii, de mijloace mecanizate încheiate între părţi, contractul ca şi a tuturor actelor ulterioare încheiate pe baza acestui contract" şi că prin întâmpinarea depusă la termenul din 30 octombrie 2008 la instanţa de fond a apreciat că se impune ca reclamanta să precizeze potrivit art. 112 pct. 3 C. proc. civ. care sunt „toate actele ulterioare încheiate în baza contractului" întrucât neindicarea în concret a acestora conduce atât la imposibilitatea aprecierii dovezilor necesare, cât şi corelativ formulării apărărilor în combaterea acestora de către pârâtă.
- Având în vedere efectul devolutiv al apelului consacrat de dispoziţiile art. 295 C. proc. civ., această obligaţie a reclamantei devenea din nou actuală, iar îndeplinirea ei trebuia observată.
- Instanţa de apel trecând peste această cerinţă de natură procesuală, a pronunţat o hotărâre în dezacord cu cererea cu care chiar reclamanta o investise.
- Referitor la pretinsa nulitate absolută a contractului s-a susţinut că a dovedit în apărare, exclusiv prin înscrisuri că cele două utilaje au devenit proprietatea societăţii recurente în baza HG nr. 1303/1990.
- Că prin emiterea HG nr. 1303/1990 şi pe baza acesteia a Protocolului de predare – primire a patrimoniului SC S. SA, cele două macarale, respectiv cea cu şenile şi cea pe şenile care apar înscrise în acest protocol, au devenit proprietatea SC S. SA şi în exercitarea dreptului de dispoziţie care revine proprietarului a fost încheiat contractul din 26 martie 1991.
- Acest act juridic cuprinde toate elementele necesare atât pentru stabilirea obiectului sau prestaţiilor reciproce la care se obligau părţile semnatare cât şi durata de valabilitate, adică toate elementele necesare şi suficiente existenţei sale valabile, încât toate considerentele instanţei de apel cu privire la inexistenţa cauzei încheierii acestuia, sau a caracterului ei fals, neavând niciun suport real.
Intimata SC I. SA Brăila a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reţinut având în vedere că obiectul cererii s-a fundamentat pe raportul juridic născut ca urmare a încheierii contractului de prestaţii de mijloace mecanizate, iar instanţa s-a pronunţat în raport de acesta neschimbând natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Instanţa a făcut o corectă calificare a actului juridic dedus judecăţii şi a soluţionat în mod legal şi temeinic cererea reclamantei, reţinând nulitatea absolută a acestuia.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat.
Instanţa de apel a respectat limitele investirii şi cadrul procesual precizat prin cererea de apel, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (6) şi art. 295 alin. (1) C. proc. civ.
Instanţa de apel avea a se pronunţa asupra nulităţii absolute a contractului de prestaţii de mijloace mecanizate pe lipsa cauzei, temei pe care instanţa de apel l-a avut în vedere.
Cauza sau scopul este acel element al actului juridic civil care constă în obiectul urmărit la încheierea unui asemenea act.
În literatura de specialitate se admite, în general, că în structura cauzei actului juridic civil intră două elemente: scopul imediat şi scopul mediat.
Scopul imediat – causa proxima – numit şi scopul obligaţiei este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile - în contractele sinalagmatice, cauza consimţământului fiecărei părţi constă în reprezentarea, adică prefigurarea contraprestaţiei.
Scopul mediat – causa remota – numit şi scopul actului juridic constă în motivul determinant al încheierii unui act juridic civil; acest motiv se referă fie la însuşirile unei prestaţii, fie la calităţile unei persoane.
Prima condiţie de valabilitate a cauzei – să existe – este consacrată expres de art. 966 C. civ.
Instanţa de apel a apreciat corect că fiind vorba de un contract oneros în situaţia contractului de prestări servicii de faţă nu s-a precizat şi probat ce lucrări trebuiau executate şi în ce timp, preţul acestora şi când a fost plătit preţul respectiv, valoarea contractului.
Pe de altă s-a reţinut că una din macaralele în discuţie nu avea un braţ pentru a putea fi exploatată, iar intimata nu a cerut plata prestaţiilor sale.
Concluzionând instanţa de apel a reţinut corect inexistenţa cauzei ce atrage nulitatea absolută a contractului de prestări servicii, urmare a faptului că nu există o prefigurare a contraprestaţiei, un motiv determinant la încheierea contractului.
În mod întemeiat instanţa de apel a reţinut că la încheierea contractului s-au nesocotit norme imperative care prevăd că obligaţiile asumate de părţi trebuie să fie respectate cu bună credinţă.
Restul criticilor vizează aspecte ce ţin de reaprecierea situaţiei de fapt, prin reaprecierea probelor şi a concludenţei acestora, încât nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S. SA Galaţi împotriva deciziei nr. 80A din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1193/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1197/2010. Comercial → |
|---|
