ICCJ. Decizia nr. 1217/2010. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1217/2010
Dosar nr. 4066/3/2007
Şedinţa de la 14 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată prin sentinţa comercială nr. 2064 din 13 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, în Dosarul nr. 4066/3/2007 s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a intervenienţilor forţaţi, s-a respins cererea formulată de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC R. SA privind constatarea nulităţii parţiale a hotărârii A.S. SC R. SA din 23 iulie 2002 ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, s-a admis cererea privind constatarea nulităţii parţiale a hotărârii A.G.A. SC R. SA din data de 23 iulie 2002 şi s-a constatat nulitatea parţială a acestei hotărâri în privinţa deciziei de repartizare a unui nr. de 982 acţiuni A.S. SC R. SA. S-a admis cererea privind anularea parţială a actului adiţional la actele constitutive ale SC R. SA din 1 august 2002 şi s-a anulat acest act în ceea ce priveşte constatarea calităţii de acţionari a membrilor A.S. SC R. SA. A fost obligată pârâta SC R. SA să reînscrie A.V.A.S. Bucureşti ca acţionar ce deţine cele 982 acţiuni care au format obiectul repartizării din data de 23 iulie 2002 şi s-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că între reclamantă în calitate de vânzător şi A.S. SC R. SA, în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni, având ca obiect un nr. de 3.927 acţiuni reprezentând 70% din capitalul social al pârâtei SC R. SA, că prin adresa din 24 aprilie 2002 A.P.A.P.S. a notificat cumpărătoarei rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni pentru neachitarea ratelor de preţ a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente debitului principal şi că respectiva notificare a fost calificată de către reclamantă ca fiind înscrisul în baza căruia urma să se facă înregistrarea A.P.A.P.S. ca acţionar în registrul acţionarilor. S-a mai reţinut că la data de 23 iulie 2002, urmare a notificării primite membrii A.S. SC R. SA au propus ca din cele 3.927 acţiuni ce au format obiectul contractului de vânzare - cumpărare să fie restituite A.V.A.S. Bucureşti un număr de 2.945 acţiuni iar restul de 982 acţiuni să se repartizeze membrilor asociaţiei. La aceeaşi dată A.G.A., SC R. SA a adoptat o hotărâre prin care a reţinut rezoluţiunea contractului din 1998 şi a decis ca numai 2.945 acţiuni să fie repartizate A.P.A.P.S. iar restul către membrii asociaţiei. S-a apreciat că cele hotărâte cu privire la nr. de 982 acţiuni nerestituite, având valoarea avansului achitat de cumpărător şi reprezentând 25% din preţul acţiunilor vândute sunt nelegale. A mai reţinut tribunalul că prin derogare de la regulile de drept comun referitoare la desfiinţarea retroactivă a contractului în cazul rezoluţiunii convenţiei, dispoziţiile art. 21 din O.U.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor sunt în sensul că prestaţiile efectuate de cumpărător nu se restituie şi că desfiinţarea contractului de vânzare - cumpărare acţiuni are ca efect redobândirea de către instituţia vânzătoare a tuturor acţiunilor vândute fără obligaţia acesteia de a restitui cumpărătoarei preţul achitat. Prin urmare cumpărătoarea nu putea reţine în contul preţului plătit un număr de acţiuni corespunzător plăţii făcute iar hotărârea A.G.A. SC R. SA din 23 iulie 2002 apare ca lovită de nulitate absolută parţială. Pe cale de consecinţă, în virtutea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial, tribunalul a apreciat că se impune şi anularea parţială a actului adiţional la actele constitutive ale SC R. SA din 1 august 2002 în ceea ce priveşte constatarea calităţii de acţionari a membrilor A.S. SC R. SA şi obligarea pârâtei de a reînscrie pe A.V.A.S. Bucureşti ca acţionar ce deţine cele 982 acţiuni care au făcut obiectul repartizării din data de 23 iulie 2002. în continuare s-a apreciat că cererea privind constatarea nulităţii parţiale a Hotărârii A.S. SC R. SA din 23 iulie 2002 urmează a fi respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă şi că cererea de obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii este neîntemeiată câtă vreme dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ. permit creditorului fie să îndeplinească el însuşi obligaţia pe cheltuiala debitorului, fie în situaţia în care obligaţia nu poate fi îndeplinită de către aceasta să solicite instanţei sancţionarea debitorului cu amendă civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC R. SA care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinţei atacate şi pe fond respingerea acţiunii formulată de A.V.A.S. Bucureşti.
Împotriva aceleiaşi hotărâri a mai declarat apel şi reclamanta A.V.A.S. Bucureşti care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată şi precizată.
Prin Decizia nr. 131 din 10 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a fost admis apelul A.V.A.S. Bucureşti, a fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că s-a admis acţiunea precizată de reclamantă, s-aconstatat nulitatea absolută parţială a Hotărârii A.S. SC R. SA din 23 iulie 2002 în ceea ce priveşte distribuirea unui nr. de 982 acţiuni emise de SC R. SA către membrii A.S., s-a constatat nulitatea absolută parţială a Hotărârii A.G.E.A. SC R. SA din 23 iulie 2002 în privinţa deciziei de repartizare a unui nr. de 982 acţiuni A.S. SC R. SA şi s-a dispus anularea parţială a actului adiţional la actele constitutive ale SC R. SA din 1 august 2002 în ceea ce priveşte constatarea calităţii de acţionari a membrilor A.S., SC R. SA.
A fost obligată pârâta SC R. SA să reînscrie A.V.A.S. ca acţionară cu cele 982 acţiuni care au făcut obiectul repartizării din 23 iulie 2002 sub sancţiunea de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere până la executarea obligaţiei, fiind păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei cu privire la respingerea cererii de chemare în judecată a intervenienţilor forţaţi.
A fost respins apelul SC R. SA ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut că apelul formulat de apelanta A.V.A.S. Bucureşti este întemeiat pentru următoarele considerente:
Sentinţa comercială nr. 2064 din 13 februarie 2008 a fost pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, în Dosarul nr. 4066/3/2007 după rejudecarea cauzei potrivit cu Decizia de îndrumare nr. 3352 din 2 noiembrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 7329/1/2005 şi este criticată de către apelanta A.V.A.S. Bucureşti sub trei aspecte, şi anume: că în mod greşit s-ar fi respins prin aceasta cererea de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a membrilor A.S. SC R. SA, că în mod greşit i s-ar fi respins cererea privind constatarea nulităţii absolute parţiale a Hotărârii A.G.A.S. SC R. SA din 23 iulie 2002 ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi că în mod nelegal i s-ar fi respins apelantei cererea privind stabilirea de daune cominatorii în dosar.
Referitor la prima critică a apelantei A.V.A.S. Bucureşti, Curtea nu a reţinut temeinicia acesteia întrucât dispoziţiile art. 57 şi următoarele C. proc. civ. au în vedere persoanele care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul iar în speţă membrii A.S. SC R. SA chemaţi în judecată de către A.V.A.S. nu prezintă nici un interes în a ataca în justiţie, hotărârea A.G.A. SC R. SA din 23 iulie 2002 care le este favorabilă şi prin care s-a convenit repartizarea acţiunilor SC R. SA membrilor fondatori conform contribuţiei fiecăruia la dobândirea acţiunilor.
Cea de-a doua critică a fost analizată în raport de conţinutul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată în dosarul de fond.
Reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a solicitat constatarea nulităţii parţiale a hotărârii A.S. Romatel din 23 iulie 2002 care stă la baza Hotărârii A.G.E.A. SC R. SA din 23 iulie 2002 întrucât prin aceasta s-a decis iniţial repartizarea acţiunilor deţinute de asociaţie către membrii fondatori potrivit cu contribuţia fiecăruia la dobândirea acţiunilor şi potrivit cu contractul de vânzare -cumpărare acţiuni nr. B16/1998, a cărui rezoluţiune a fost notificată de fostul A.P.A.P.S. prin adresa din 24 aprilie 2002.
Înscrisul ataşat la fila 69 dosar fond subliniază însă faptul dizolvării A.S. SC R. SA care a rămas fără obiect şi decizia membrilor Asociaţiei de a se adresa SC R. SA la data de 23 iulie 2002 pentru a introduce pe ordinea de zi a A.G.E.A. SC R. SA punctul referitor la repartizarea şi distribuirea unora dintre acţiunile SC R. SA către membrii fostei Asociaţii.
Prin urmare cererea A.V.A.S. Bucureşti de constatare nulitate absolută parţială a Hotărârii A.S. a SC R. SA din 23 iulie 2002 a fost formulată în contradictoriu cu SC R. SA care a consfinţit legalitatea situaţiei juridice prezentată la data de 23 iulie 2002 de către fosta A.S., SC R. SA P.A.S. - şi se impune a fii soluţionată astfel cum a fost formulată fără ca instanţa să aibă a anticipa asupra opozabilităţii hotărârii judecătoreşti care se va pronunţa.
Astfel cum precizează apelanta A.V.A.S. Bucureşti, capătul de cerere amintit mai sus prin care se urmăreşte sancţionarea nesocotirii prevederilor imperative ale art. 21 din O.U.G. nr. 25/2992 a fost formulat în strânsă legătură cu primul capăt de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a Hotărârii A.G.E.A. SC R. SA din 23 iulie 2002.
Referitor la cea de-a treia critică curtea de apel a reţinut că dispoziţiile articolului 5803 C. proc. civ. sunt aplicabile numai în materia executării silite, că dispoziţiile referitoare la amenzile civile din materia executării silite nu înlătură aplicabilitatea dispoziţiilor din dreptul comun referitoare la daunele cominatorii şi că acestea din urmă reprezintă în fapt doar un mijloc de a-l constrânge pe debitor să îşi execute întocmai obligaţiile asumate (obligaţii de a face sau de a nu face) faţă de creditor.
Sub aspectul apelului declarat de către pârâta SC R. SA curtea de apel a reţinut că în mod temeinic şi legal tribunalul a analizat şi soluţionat excepţia tardivităţii formulării acţiunii în constatarea nulităţii Hotărârii A.G.E.A. SC R. SA din 23 iulie 2002, excepţie invocată de către pârâtă, câtă vreme în speţă s-a solicitat constatarea nulităţii unei hotărâri A.G.E.A. pentru nesocotirea dispoziţiilor imperative ale art. 21 din O.G. nr. 25/2002 iar motivele de nulitate invocate se subscriu unei acţiuni în declararea nulităţii fără a se confunda aceasta cu o acţiune în anularea hotărârii A.G.E.A. în forma prevăzută în art. 131 din Legea nr. 31/1990, în vigoare la data de 23 iulie 2002.
De altfel, prevederile art. 131 din Legea nr. 31/1990 în vigoare la data de 23 iulie 2002 au primit mai multe interpretări în literatura de specialitate iar opinia majoritară a fost însuşită chiar de legiuitor care a adoptat Legea nr. 161/2003 de modificare a Legii nr. 31/1990.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC R. SA Bucureşti care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9. C. proc. civ. susţinând greşita soluţionare a excepţiei tardivităţii motivată pe aplicabilitatea dispoziţiilor art. 21 din O.G. nr. 25/2002. Recurenta a criticat şi nepronunţarea curţii de apel pe încălcarea prevederilor art. 41 din Constituţie şi creearea unei situaţii mai grele pentru pârâtă prin admiterea apelului A.V.A.S.
Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Instanţa a soluţionat in mod corect excepţia tardivităţii acţiunii formulate de A.V.A.S., cu luarea in considerare a principiului disponibilităţii părtilor in procesul civil, întrucât cererea introdusă de A.V.A.S. la instanţa de fond, asa cum a fost ulterior completata, a fost o cerere de constatare a nulităţii absolute iar această categorie de acţiuni este imprescriptibilă extinctiv.
Caracterul imprescriptibil al acţiunii în constatarea nulităţii actelor juridice nu a fost reglementat pentru prima dată de Legea nr. 161/2003, astfel încat nu are relevanţă când a intrat în vigoare acest act normativ care nu a făcut decât sa recunoască în mod explicit caracterul de act juridic al Hotărârii A.G.A. care poate fi supus regimului nulităţii absolute.
Anterior intrării in vigoare a acestei legi existau dispoziţii de drept comun care reglementau caracterul imprescriptibil al acţiunii în constatarea nulităţii actelor juridice, respectiv art. 2 din Decretul nr. 167/1958 "Nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricind, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie".
Pe de altă parte, nici înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003, caracterul de lege specială al Legii 31/1990 republicată nu nega aplicabilitatea dreptului comun in materia nulităţilor.
Asupra motivului de recurs privind încalcarea art. 41 din Constituţia României, acesta nu reprezintă decât o exagerare din partea recurentei-pârâte care încearcă să compare cererea A.V.A.S. de restituire a acţiunilor, care i se cuvin ca urmare a desfiinţării contractului, cu o "confiscare".
În privinţa faptului că recurentei i s-ar fi creat o situaţie mai grea în apel, Înalta Curte apreciază că dispoziţiile art. 296 teza finală C. proc. civ nu sunt aplicabile în speţă întrucât intimata-reclamanta A.V.A.S. a declarat si ea apel, iar printr-unul dintre motive critica sentinţa de fond chiar prin prisma neacordării daunelor cominatorii. Daca A.V.A.S. nu ar fi declarat deloc apel, susţinerile recurentei privind o eventuală situaţie mai grea creată în apel s-ar fi putut lua în discuţie. Or, aşa cum s-a arătat deja, şi A.V.A.S. a declarat apel împotriva sentinţei de fond.
Pentru aceste considerente conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâta SC R. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 131 din 10 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 131 din 10 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1215/2010. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 1218/2010. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
