ICCJ. Decizia nr. 1261/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1261/2010
Dosar nr. 9556/1/2009
Şedinţa publică din 15 aprilie 2010
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 2937 din 17 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat nul recursul declarat de recurenta SC D.S.R. SRL Bucureşti, prin D.R.V.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a reţinut că, deşi recurenta îşi subsumează criticile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor aduse deciziei atacate nu permite subsumarea acestora vreunui motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ., întreaga argumentare a recurentei văzând situaţia de fapt şi administrarea probelor, aspecte ce nu pot forma obiectul examenului de legalitate al instanţei de recurs. Ca atare, Înalta Curte a făcut aplicarea art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurenta arătând, în esenţă că instanţa de recurs a săvârşit o greşeală materială în soluţionarea cererii de recurs, conform art. 318 C. proc. civ., întrucât recurenta a indicat ca motiv de nelegalitate art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Contestatoarea a arătat că a invocat în susţinerea recursului lipsa de rol activ a instanţei de apel care, conform art. 129 C. proc. civ., era obligată să dispună administrarea de probe noi în ipoteza în care cele administrate erau insuficiente. Ca atare hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, motivarea instanţei de apel fiind, în plus, contradictorie, faţă de cele arătate.
Examinând contestaţia în anulare formulată, Înalta Curte reţine că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea care se atacă, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată, pentru motivele şi în condiţiile expres prevăzute de lege.
Art. 318 C. proc. civ. reglementează contestaţia în anulare specială care se poate declara doar când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale, respectiv, al unei erori materiale în legătură cu aspectele formulate de judecătorii recursului şi care au condus la pronunţarea unei soluţii greşite.
Ca atare, Înalta Curte reţine că textul art. 318 C. proc. civ. vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Examinând Decizia atacată, Înalta Curte reţine că recursul a fost soluţionat în baza unui incident procedural – excepţia nulităţii recursului conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., soluţie dată prin raportare la dezvoltarea motivelor de recurs astfel cum aceasta rezultă din cererea de recurs, hotărârea vizată nefiind rezultatul unei greşeli materiale, întrucât încălcarea rolului activ al judecătorului conform art. 129 C. proc. civ. şi motivările contradictorii ale instanţei de apel au fost dezvoltate în cererea de contestaţie în anulare, iar nu în cererea de recurs.
Pentru considerentele mai sus invocate, reţinând că, în cauză, nu a existat omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa pe motivele invocate şi dezvoltate de parte, Înalta Curte, în baza art. 318 C. proc. civ. va respinge contestaţia în anulare formulată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC D.S.R. SRL Bucureşti, prin D.R.V., împotriva deciziei nr. 2937 din 17 noiembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1253/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1265/2010. Comercial → |
|---|
