ICCJ. Decizia nr. 1311/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1311/2010
Dosar nr. 1005/1371/2007
Şedinţa publică din 21 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Comercial Mureş, astfel cum a fost precizată, reclamantul B.I., în nume propriu, în calitate de asociat al SC I.P. SRL, cât şi „în contul societăţii" a solicitat obligarea pârâtului B.I.G., coasociat şi administrator al menţionatei societăţi, să reîntregească, din fonduri proprii, patrimoniul societăţii la nivelul unei valori de 6.513.870.000 Rol, cât a fost la sfârşitul anului 2004, respectiv 651.387 Ron; să plătească dividendele cuvenite reclamantului asociat, corespunzător procentului de 50 % din părţile sociale ale societăţii pentru întreaga perioadă 2004 - 2007 şi să fie obligat să-i plătească acestuia daunele - interese în cuantum de 15.000 Ron/an, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 1293, pronunţată la data de 8 octombrie 2008, Tribunalul Comercial Mureş a respins excepţia prematurităţii acţiunii declanşate de reclamantul B.I., invocată de pârât; a admis atât excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului B.I., cât şi excepţia lipsei calităţii sale de reprezentant al SC I.P. SRL, societate dizolvată, în lichidare, cu consecinţa respingerii acţiunii formulată de acesta, în dublă calitate, împotriva pârâtului B.I.G.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, cu referire la excepţia prematurităţii, că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că s-a acoperit obligaţia avută în vedere de legiuitor prin art. 7201 alin. (1) C. proc. civ., respectiv încercarea de soluţionare amiabilă a litigiului dintre părţi, iar, cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a lipsei calităţii sale de reprezentant al SC I.P. SRL, că societăţii comerciale cu răspundere limitată, antrenată în litigiu, îi sunt aplicabile, în principal, dispoziţiile art. 65-73; art. 191-203 din Legea nr. 31/1990, în ceea ce priveşte raporturile juridice în care se află asociaţii pe perioada funcţionării, şi că, din momentul rămânerii irevocabile a hotărârii de dizolvare a societăţii şi preluării atribuţiilor de către lichidatorul B.I.D., persoana juridică este reprezentată exclusiv de lichidator, astfel cum prevede, expres, art. 252 din menţionata lege; că raporturile dintre un asociat al unei societăţi cu răspundere limitată şi societatea ca persoană juridică, precum şi drepturile acordate de legiuitor unui asociat, sunt cele ce decurg din cadrul Titlului VII al legii, care statuează asupra regimului juridic al societăţilor dizolvate aflate în stare de lichidare şi că, nici în perioada de funcţionare, nici în cea de lichidare, asociatul nu are un raport juridic direct faţă de administrator pentru pagube produse societăţii, care este o entitate distinctă.
Apelul formulat de reclamantul B.I., în nume propriu şi în calitate de coasociat la SC I.P. SRL, împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut, în principal, că instanţa de fond a soluţionat, în mod corect, excepţia lipsei calităţii procesuale active, având în vedere precizarea adusă acţiunii introductive, cu referire la calitatea în care reclamantul a formulat acţiunea şi a temeiului de drept invocat: art. 1551 din Legea nr. 31/1990, republicată, întrucât procedura privind administrarea societăţilor pe acţiuni nu se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată, considerând, în ceea ce priveşte calitatea acestuia de reprezentant al societăţii menţionate, că instanţa de fond s-a raportat, în mod just, la dispoziţiile art. 255 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, republicată, care prevăd, imperativ, că doar lichidatorul judiciar, numit în condiţiile acestei legi, poate să stea în judecată în numele societăţii, care, în speţă, nu şi-a însuşit acţiunea, cum greşit susţine apelantul.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelantul-reclamant B.I., invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., evocându-se acest text legal, s-a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond a interpretat cererea de chemare în judecată ca fiind una în pretenţii şi nu o acţiune având ca obiect obligaţia de a face, iar, în dezvoltarea motivului de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, cu referire la art. 252 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, reţinându-se că doar lichidatorul societăţii avea dreptul şi calitatea de a promova acţiunea în răspundere a coasociatului administrator, având în vedere, că la data de 21 octombrie 2007, B.I.D. nu era numit lichidator pentru SC I.P. SRL, întrucât, prin sentinţa comercială nr. 30 din 17 ianuarie 2006, a fost desemnat lichidatorul H.I.P., care nu şi-a intrat în atribuţii, motiv pentru care a fost înlăturat.
Intimatul-pârât a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului, apreciind ca fiind legale şi temeinice hotărârile pronunţate în cauză.
Recursul este nefondat.
Este de observat că motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu-şi găseşte justificare în speţă, întrucât, deşi recurentul evocă textul legal, dezvoltă în susţinerea acestuia critici aduse instanţei de fond referitoare la modul în care aceasta a calificat primul capăt al cererii introductive, nesocotind, deopotrivă, şi cerinţele art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 nu-şi găseşte aplicare în speţă, având în vedere că instanţa de apel nu a evocat şi nu şi-a fundamentat Decizia pe dispoziţiile art. 252 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, cum greşit susţine recurentul, iar aspectele referitoare la persoanele desemnate în funcţia de lichidator judiciar al SC I.P. SRL nu au relevanţă în speţă şi nu se circumscriu acestui motiv şi nici altora din cele prevăzute de art. 304 pct. 1-9, asemeni criticii greşitei reţineri de către instanţa de apel, în această calitate, la data introducerii acţiunii, a numitului B.I.D.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1), teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, şi, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentul, în culpă procesuală, să plătească intimatei cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu avocat, efectuate în această cale de atac, astfel cum a solicitat şi dovedit prin înscrisurile depuse la dosar (filele 54-55) - nejustificându-se aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., faţă de cuantumul acestora în raport cu munca îndeplinită de avocat, astfel cum recurentul a solicitat, în cazul respingerii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii B.I. şi SC I.P. SRL Reghin, prin coasociat B.I. împotriva deciziei nr. 15/A din 23 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenţii-reclamanţi la plata către intimatul-pârât B.I.G. a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1310/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1315/2010. Comercial → |
|---|
