ICCJ. Decizia nr. 1283/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1283/2010
Dosar nr. 5148/97/2007
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâtele SC A.P. SRL Deva şi SC C.A. SA Bucureşti a solicitat constatarea nulităţii absolute parţială a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1373/2003, de notar Public S.E. şi restabilirea situaţiei anterioare încheierii actului juridic atacat.
Prin sentinţa nr. 1067/CA/2008 din 21 mai 2008, Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei ca nefondată, reţinând că, pârâtele au fost de bună-credinţă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a cărui constatare a nulităţii se solicită şi că nu s-a dovedit în cauză îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta B.M., criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin decizia nr. 53/A/2009 din 10 iunie 2009, a respins excepţia tardivităţii apelului invocată de intimatele SC A.P. SRL Deva şi SC C.A. SA Bucureşti.
A admis apelul reclamantei B.M., schimbând sentinţa în sensul admiterii acţiunii şi în consecinţă: a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1373 din 5 iunie 2003 a Notarului Public S.E., în ceea ce priveşte imobilul-teren în suprafaţă de 266 mp şi construcţie în suprafaţă de 140 mp. înscris iniţial în CF 5205 Deva, nr. top 3552, 3553/10, 3552, 3553/11 şi apoi, transcris în CF 5689/a/18 Deva, nr. top. 3556/X/l/2/3/a/l, identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit de expert S.V. în dosar nr. 160/97/2005 (nr. vechi 4314/2005) al Tribunalului Hunedoara cu nr. topo nou 3556/1/2/3/a/1/1.
A dispus stabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, în sensul readucerii imobilului în proprietatea pârâtei SC C.A. SA Bucureşti şi efectuării cuvenitelor menţiuni în cartea funciară.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, dispoziţiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 impun persoanelor juridice notificate obligaţia de a indisponibiliza imobilele ce intră sub incidenţa legii speciale de restituire, sancţionând cu nulitatea absolută actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea obligaţiei enunţate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC C.A. SA BUCUREŞTI, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
La termenul de dezbateri din 20 aprilie 2010, Înalta Curte a invocat din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale, în raport de natura litigiului ce face obiectul recursului.
Cum necompetenţa este o excepţie de ordine publică, potrivit art. 159 C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 137 (1) C. proc. civ., aceasta urmează a fi analizată cu prioritate.
Din analiza actelor dosarului se constată că prin acţiunea formulată de reclamantă s-a solicitat constatarea nulităţii absolute parţială a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1373/2003, de Notar Public S.E. şi restabilirea situaţiei anterioare încheierii actului juridic atacat, motivat de împrejurarea că prin notificările înregistrate sub nr. 310 din 13 august 2001 şi sub nr. 330 din 13 august 2001 la Biroul Executorului Judecătoresc B.A. Deva, aceasta a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului înscris în CF 5205 Deva, nr. top.3552,3553/10, 3552,3553/11, compus din teren în suprafaţă tabulară de 1600 mp şi construcţie cu destinaţia casă de locuit.
Astfel fiind, se constată că litigiul examinat nu are caracter comercial, el nevizând acte sau fapte de comerţ, iar din temeiul de drept invocat de reclamantă, Legea nr. 10/2001, se constată incidenţa legii speciale de restituire, aspect ce vizează caracterul civil al litigiului de faţă, soluţionarea acestuia fiind de competenţa instanţelor civile.
Faţă de aceasta, Înalta Curte urmează să admită recursul, constatând că decizia recurată este dată cu încălcarea competenţei instanţelor civile şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., o va casa, şi în consecinţă, va admite apelul reclamantei împotriva sentinţei instanţei de fond, pe care o va anula şi va trimite cauza spre soluţionare, potrivit art. 2 pct. 1 C. proc. civ., Tribunalului Hunedoara, ca instanţă civilă.
Cererea intimatei-reclamante B.M. pentru acordarea cheltuielilor de judecată, formulată în temeiul art. 274 C. proc. civ., se va respinge, urmând ca acestea să se acorde după soluţionarea pe fond a cauzei, atunci când se va stabili şi culpa procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC C.A. SA BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 53/A/2009 din 10 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, pe care o casează şi în consecinţă:
Admite apelul reclamantei împotriva sentinţei nr. 1067/CA/2008 din 21 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Hunedoare, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, pe care o anulează şi trimite cauza spre soluţionare Tribunalului Hunedoara, ca instanţă civilă.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata-reclamantă Bota Maria.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1184/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1287/2010. Comercial → |
|---|
