ICCJ. Decizia nr. 1287/2010. Comercial
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1287/2010
Dosar nr. 267/1259/2008
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 522/ C din 22 mai 2009, Tribunalul Comercial Argeş a respins cererea formulată de reclamanta SC P.U. SA CÂMPULUNG împotriva pârâtei SC M.P. SRL DRAGOSLAVELE, ca neîntemeiată, reţinând că, Parata SC M.P. SRL a dobândit imobilul M.G. la licitaţia organizată pentru vânzarea acestuia la data de 18 decembrie 2006, pentru care a plătit integral suma de 1.002.000 lei, plus TVA in termen de 30 de zile de la data adjudecării lui şi că între pârâta, dobânditor prin licitaţie al imobilului şi reclamanta care în calitate de chiriaş, iar nu de proprietar şi fără acceptul proprietarului, a adus îmbunătăţiri imobilului, nu a existat vreodată vreun contract, neputând fi pusa aşadar in discuţie o eventuală răspundere contractuala.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC P.U. SA CÂMPULUNG, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 101/ A-C din 20 octombrie 2008, a respins, ca nefundat, apelul reclamantei, reţinând că, acţiunea reclamantei a fost îndreptată împotriva unei părţi care nu are nicio obligate faţă de ea, devreme ce preţul obţinut prin vânzarea bunului îmbunătăţit, nu a intrat în mâinile SC M. SA, care a profitat de contravaloarea bunului, materializată în preţul vânzării, astfel ca împotriva acesteia trebuia să-şi formuleze pretenţiile.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat cerere de recurs reclamanta SC P.U. SA CÂMPULUNG, la data de 2 decembrie 2009, în care se preciza că motivele prezentului recurs, taxa judiciară de timbru si timbru judiciar le va achita si depune la primul termen de judecata ce se v-a stabili de instanţă.
Faţă de această situaţie, la termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuţie excepţia netimbrării recursului, rămânând în pronunţare asupra acesteia.
Recurenta-reclamantă a fost legal citată pentru termenul din 20 aprilie 2010 cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei şi 0,15 lei timbru judiciar, obligaţie căreia nu s-a conformat.
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă nu s-au conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată 20 aprilie 2010, respectiv de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei şi 0,15 lei timbru judiciar, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului reclamantei SC P.U. SA CÂMPULUNG.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta SC P.U. SA CÂMPULUNG împotriva deciziei nr. 101/ A-C din 20 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 1283/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 129/2010. Comercial → |
---|