ICCJ. Decizia nr. 1294/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1294/2010
Dosar nr. 675/121/2009
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 749 din 11 iunie 2009, Tribunalul Galaţi a admis acţiunea principală în parte formulată de reclamanta SC B. SRL - prin lichidator judiciar C.I. B.D. în contradictoriu cu pârâta SC I. SA GALAŢI şi a obligat pârâta la plata contravalorii mărfii în valoare de 420.219,74 lei către reclamantă.
A respins capătul de cerere privind plata daunelor interes, ca nefondat şi cererea reconvenţională.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1593 alin. (2) C. civ., potrivit cărora, depozitul este perfect „când s-a făcut tradiţiunea lucrului”, iar în speţa de faţă tradiţiunea lucrului s-a efectuat prin semnarea procesului verbal de către părţi, act anexă în susţinerea acţiunii, prin care s-a dovedit şi consimţământul părţilor, în acest fel fiind înde4plinite şi prevederile art. 1595 – art. 1597 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC I. SA GALAŢI, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin decizia nr. 106/ A din 11 noiembrie 2009, a respins, ca nefundat, apelul declarat de pârâta SC I. SA GALAŢI, reţinând că pârâta-reclamantă, pretinzând că depozitul este oneros, ar fi trebui să dovedească stipularea în înscrisul încheiat de părţi a obligaţiei deponentului de plata a unei remuneraţii şi cuantumul acesteia, deşi prin contract nu s-a stipulat nici o obligaţie privind plata unei remuneraţii şi de asemenea aceasta nu a arătat ca ar fi cheltuit sume pentru conservarea lucrului sau că i s-ar fi cauzat daune şi cuantumul acestora.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC I. SA GALAŢI a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate ca fiind lipsită de temei legal.
Recurenta-pârâtă a fost legal citată pentru termenul din 20 aprilie 2010 cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 3.694,36 lei şi 5 lei timbru judiciar, obligaţie căreia nu s-a conformat.
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-pârâtă nu s-au conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată 20 aprilie 2010, respectiv de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 3.694,36 lei şi 5 lei timbru judiciar, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului pârâtei SC I. SA GALAŢI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta SC I. SA GALAŢI împotriva deciziei nr. 106/ A din 11 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1290/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1298/2010. Comercial → |
|---|
