ICCJ. Decizia nr. 132/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 132/2010
Dosar nr. 1910/44/2006
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA GALAŢI, constatarea nulităţii absolute a Hotărârii A.G.E. nr. 1 din 12 august 2005 a SC A. SA GALAŢI.
Prin sentinţa nr. 5 din 8 februarie 2006, Tribunalul Galaţi a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâta SC A. SA GALAŢI.
A admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta SC A. SA GALAŢI, şi în consecinţă:
A respins acţiunea reclamantei A.V.A.S. BUCUREŞTI pentru prescrierea dreptului la acţiune.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes că reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI avea calitatea de acţionar al pârâtei SC A. SA GALAŢI la data formulării acţiunii, existând pentru aceasta pericolul prejudicierii, dacă n-ar fi acţionat în acest mod.
Excepţia tardivităţii formulării acţiunii a fost calificată de instanţă, ca fiind de fapt o excepţie a prescripţiei dreptului la acţiune, având în vedere că termenul de 15 zile, prevăzut de dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, este calificat în doctrină, ca fiind un termen de prescripţie extinctivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin decizia nr. 93/ A din 19 iunie 2006, a luat act de renunţarea intervenientului în interes propriu P.G., la judecata cererii de intervenţie.
A admis apelul reclamantei A.V.A.S. BUCUREŞTI şi cererea de intervenţie în interesul apelantei, formulată de intervenienta accesorie F.P. SA BUCUREŞTI.
A desfiinţat sentinţa şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că din considerentele hotărârii atacate, nu rezultă motivele pentru care instanţa a calificat acţiunea dedusă judecăţii ca fiind o acţiune în anulare circumscrisă dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi nu o acţiune în constatare nulitate, întemeiată pe dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, aşa cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, încălcând astfel principiul disponibilităţii procesului civil şi dreptul la apărare al reclamantei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC A. SA GALAŢI a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei, iar pe fond menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.
Critica deciziei atacate se referă, în esenţă, la faptul că, în mod greşit a fost admis apelul reclamantei, întrucât instanţa de apel a omis să reţină că instanţa de fond a analizat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată şi motivată în fapt şi în drept de către SC A. SA, excepţie la care reclamanta A.V.A.S. nu a formulat apărări şi că în mod greşit s-a reţinut că instanţa de fond a schimbat obiectul acţiunii, ceea ce conduce la nulitatea hotărârii pronunţate, potrivit dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie accesorie a F.P. SA BUCUREŞTI, din motivarea sa, rezultă că aceasta echivalează cu o acţiunea comercială în interes propriu, scopul său fiind de refacere a procentului de participare cu acţiuni la SC A. SA în care este direct interesată, A.V.A.S. nemaiavând calitate procesuală activă, acţiunile fiind transferate la intervenientă.
Recurenta consideră că instanţa de apel nu a motivat hotărârea atacată, încălcând astfel dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. , a interpretat greşit actul dedus judecăţii, faţă de împrejurările de fapt şi de drept invocate de ambele părţi la instanţa de fond, încălcând dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, dispoziţie prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Trecând la analiza criticilor aduse deciziei atacate în raport de dispoziţiile legale invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Critica recurentei referitoare la faptul că instanţa de apel a procedat în mod greşit când a admis apelul reclamantei şi în consecinţă a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de către SC A. SA, nu are suport legal, întrucât prin cererea de chemare în judecată au fost invocate dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora, atunci când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar speţa de faţă vizează motive de nulitate absolută a hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 12 august 2005, faţă de nerespectarea dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 240 din Legea nr. 297/2004, art. 117 şi 217 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Susţinerea recurentei, potrivit căreia, reclamanta A.V.A.S. nu a formulat apărări privind excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, nu poate fi primită, întrucât la instanţa de fond s-au formulat apărări în acest sens, fiind depus răspuns la întâmpinarea pârâtei.
Critica referitoare la faptul că, în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de apel că, instanţa de fond a schimbat obiectul acţiunii, ceea ce conduce la nulitatea hotărârii pronunţate, nu se susţine, deoarece instanţa era ţinută să hotărască asupra obiectului dedus judecăţii, după natura dreptului şi a scopului urmărit prin exercitarea acţiunii, cu respectarea principiului disponibilităţii, aceasta neavând posibilitatea schimbării naturii cererii.
Observând considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprind motivele pe care se sprijină în sensul că a răspuns criticilor formulate de apelantă în cadrul controlului de netemeinicie şi nelegalitate, prin urmare, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu va fi reţinută.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., prin care recurenta susţine că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, faţă de împrejurările de fapt şi de drept invocate de părţi la instanţa de fond, se constată că argumentele aduse de recurentă au ca scop, repunerea în discuţie a probelor, concludenta acestora, aspecte care nu intră în sfera de analiză a motivului invocat, instanţa de apel reţinând în mod corect că instanţa de fond a judecat cauza doar pe excepţie şi nu a analizat fondul cauzei.
Cu privire la cererea de intervenţie accesorie a F.P. SA BUCUREŞTI, în raport de care recurenta consideră că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile legale, critică ce vizează dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a apreciat în mod corect că aceasta nu invocă un drept propriu, fiind interesată ca prin apărările pe care le face să se dea o soluţie favorabilă părţii pentru care a intervenit, în acest sens, instanţa a avut în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 şi H.G. nr. 1481/2005.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtei SC A. SA GALAŢI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA GALAŢI împotriva deciziei nr. 93/ A din 19 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1305/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1507/2010. Comercial → |
|---|
