ICCJ. Decizia nr. 1295/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1295/2010
Dosar nr. 1569/63/2009
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Asupra recursurilor de faţă
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova reclamantul O.M., în contradictoriu, cu pârâta SC D.S. SA, sucursala D.G.N. Craiova, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 24 iunie 2008.
Judecătoria Craiova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 15164 din 21 octombrie 2008 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins plângerea formulată de petentul O.M. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasivă, reţinând că, deşi intimata SC D.S. SA Bucureşti a fost citată prin sucursala D.G.N. Craiova, o sucursală nu are personalitate juridică proprie, ci numai filialele au personalitate juridică după cum prevede Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs O.M., care a fost soluţionat prin Decizia nr. 66 din 21 ianuarie 2009 de către Tribunalul Dolj, fiind admis recursul, casată sentinţa cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare, în primă instanţă Secţiei comerciale a Tribunalului Dolj, reţinând că obiectul cererii de chemare în judecată se întemeiază pe dispoziţiile contractuale şi pe reglementările speciale din domeniul furnizării gazelor naturale respectiv Legea nr. 351/2004, petitul acesteia vizând anularea unui proces-verbal de constatare încheiat ca urmare a executării dispoziţiilor contractuale mai sus evocate şi în acest context, soluţionarea în primă instanţă a cererii, urmează a se face în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., întrucât este o cauză comercială, al cărei obiect este neevaluabil în bani, astfel că în mod greşit s-a reţinut că Judecătoria Craiova este competentă.
Prin sentinţa nr. 266 din 28 aprilie 2009, Tribunalul Dolj, secţia comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC D.S. SA şi a respins cererea formulată de reclamantul O.M., reţinând că, reclamantul are raporturi contractuale cu SC D.S.R. SRL, care a întocmit procesul-verbal a cărui anulare se solicită şi nu cu SC D.S. SA.
Împotriva acestei decizii a declarat apel reclamantul O.M. criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 211 din 22 octombrie 2009 a admis apelul reclamantului O.M., a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Dolj, secţia comercială.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, prin întâmpinarea formulată la Judecătoria Craiova, la data de 26 septembrie 2008, pârâta SC D.S. SA, sucursala D.G.N., a înlăturat confuzia cu privire la societatea care asigură în prezent distribuirea gazelor naturale, arătând că în conformitate cu Legea nr. 351/2004 şi cu hotărârea adunării generale de aprobare a proiectului de divizare, s-au constituit două societăţi, şi anume: SC D.S. SA Bucureşti, având ca obiect comercializarea gazelor naturale şi SC D.S.R. SRL Bucureşti, având ca obiect distribuţia gazelor naturale, ataşând în acest sens certificatele de înregistrare emise de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, din care reiese că SC D.S.R. SRL a fost înregistrată la data de 8 februarie 2008.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat cereri de recurs pârâta SC D.S.R. SRL Bucureşti, punct de lucru Craiova, şi pârâta SC G.S.E.R. SA Craiova, sucursala D.G.N. (fostă SC D.S. SA), întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursurilor, modificarea deciziei atacate, iar pe fond menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legală şi temeinică.
Criticile aduse deciziei atacate, se referă în esenţă, la faptul că ambele pârâte au considerat că instanţa de apel, în mod greşit, a reţinut că SC D.S.R. SRL este succesoarea SC G.S.E.R. SA (fostă SC D.S. SA), întrucât SC D.S.R. SRL este o societate distinctă de SC G.S.E.R. SA care nu a preluat contractele acesteia din urmă, astfel încât, argumentul instanţei de apel pentru a justifica introducerea SC D.S.R. SRL direct în faza apelului, este eronat şi că acest argument ar fi fost valabil dacă societatea s-ar fi divizat după promovarea acţiunii, ori la acea dată cele două societăţi existau.
Analizând criticile aduse deciziei atacate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse recursurile pentru următoarele considerente:
Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că, în mod corect s-a apreciat că, în cauză, contractul fiind încheiat cu SC D.S. SA, iar procesul verbal fiind întocmit de către succesoarea acesteia, SC D.S.R. SRL, instanţa de apel nu a avut în vedere chemarea în judecată a unei terţe persoane juridice, neangajate în raporturile comerciale deduse judecăţii, ci intervenirea unei reorganizări a persoanei juridice contractante, motiv pentru care se impunea introducerea în cauză a persoanei juridice succesoare, ca urmare a procesului de divizare, fapt ce a fost făcut cunoscut de către pârâta SC D.S. SA, sucursala D.G.N., prin întâmpinarea formulată la Judecătoria Craiova, la data de 26 septembrie 2008, prin care se arăta că, potrivit Legii nr. 351/2004 şi a hotărârii adunării generale de aprobare a proiectului de divizare, s-au constituit două societăţi, şi anume: SC D.S. SA Bucureşti, având ca obiect comercializarea gazelor naturale şi SC D.S.R. SRL Bucureşti, având ca obiect distribuţia gazelor naturale, ataşând în acest sens acte doveditoare de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Pentru a pronunţa soluţia dată, instanţa de apel a avut în vedere şi solicitarea expresă a reclamantului, în faţa instanţei de fond, de conceptare şi citare în calitate de pârâtă a SC D.S.R. SRL în şedinţa publică din data de 28 aprilie 2009, astfel cum reiese din consemnările reţinute în practicaua hotărârii apelate, aspect asupra căruia instanţa de fond nu s-a pronunţat.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile pârâtelor, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respingerecursurile declarate de pârâta SC D.S.R. SRL Bucureşti, punct de lucru Craiova, şi de pârâta SC G.S.E.R. SA Craiova, sucursala D.G.N., împotriva deciziei nr. 211 din 22 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1293/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1300/2010. Comercial → |
|---|
