ICCJ. Decizia nr. 1751/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1751/2010
Dosar nr. 37832/3/2007
Şedinţa publică din 18 mai 2010
Prin sentinţa comercială nr. 6680 din 29 mai 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis excepţia lipsei de interes a reclamantei SCM O. SA şi în consecinţă s-a respins acţiunea promovată de aceasta în contradictoriu cu pârâtele SC A.P. SA şi SC N.F. SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a probat folosul practic urmărit în promovarea acţiunii, solicitând desfiinţarea convenţiei de novaţie cu schimbare de debitor autentificat de BNP D.M. de vreme ce în anul 2005 Cooperativa A.P. nu era proprietara spaţiului din Bucureşti, sector 3, ci Primăria Municipiului Bucureşti, astfel încât respectiva convenţie nu a avut ca efect transferul dreptului de proprietate, o situaţie contrară nefiind probată de către reclamantă.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins ca tardiv prin Decizia comercială nr. 300 din 15 iunie 2009, reţinându-se că hotărârea primei instanţe i s-a comunicat reclamantei la 3 iulie 2008 potrivit art. 921 C. proc. civ., termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. s-a împlinit la 19 iulie 2008, însă apelul a fost declarat la 22 ianuarie 2009.
Nu s-a ţinut seama de apărările privind schimbarea sediului şi comunicarea hotărârii la vechiul sediu, făcându-se aplicarea art. 98 C. proc. civ., precum şi reţinându-se că solicitarea menţionării schimbării sediului s-a făcut la 13 octombrie 2008, după comunicarea sentinţei.
Cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a fost, de asemenea, respinsă.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea şi trimiterea spre rejudecare, potrivit art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 105 alin. (2) C. proc. civ., pentru cercetarea fondului invocându-se totodată şi motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului invocă nesocotirea dispoziţiilor art. 921 C. proc. civ. conform cărora pentru persoanele juridice comunicarea actelor de procedură nu se poate realiza prin afişare, precum şi nesocotirea motivelor de repunere în termenul de apel.
De asemenea se invocă faptul că în mod greşit nu au fost unite excepţiile cu fondul, reclamanta fiind lipsită de posibilitatea de a se apăra pe fond.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 26 februarie 2010 intimata SC A.P. SA a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate, ca legală şi temeinică.
De asemenea, intimata SC N.F. SRL, prin întâmpinarea înregistrată la 27 mai 2010 a solicitat respingerea recursului, respingerea cererii de repunere în termenul de apel, nulitatea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Arată, de asemenea, că, potrivit art. 137 C. proc. civ., instanţa de apel a soluţionat corect excepţia tardivităţii, fără a dispune unirea acesteia cu fondul.
Recursul nu este fondat.
Recurenta invocă în apărare, faţă de excepţia de tardivitate ce i-a fost pusă în discuţie, nevalabilitatea comunicării prin afişare a sentinţei primei instanţe, în raport de prevederile art. 921 C. proc. civ., dar, în acelaşi timp formulează şi cerere de repunere în termenul de exercitare a apelului în baza art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care presupune existenţa unei comunicări valabile, iar ca motiv de neexercitare a apelului, împiedicarea părţii printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Cele două susţineri nu sunt complementare, ci antagonice.
Pe de altă parte, invocând art. 921 C. proc. civ. recurenta omite din vedere excepţiile de la regula că actele de procedură în cazul persoanelor juridice nu se pot comunica prin afişare, respectiv când se refuză primirea ori dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora, ceea ce de fapt a constatat şi agentul procedural, şi a făcut menţiune despre aceasta.
Ori, potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. civ., „Procesul-verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat".
În raport de această comunicare a sentinţei, dispoziţiile art. 284 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ. au fost corect aplicate, sancţionându-se astfel pasivitatea reclamantei prin neexercitarea în termen a căii de atac.
În ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei tardivităţii, prin neunirea acesteia cu fondul, se va reţine că această excepţie este una de procedură, peremtorie, care tinde la împiedicarea judecăţii pe fond şi totodată absolută, deoarece priveşte încălcarea unei norme imperative, aceea cu privire la termenul de exercitare a căii de atac.
Conform art. 137 C. proc. civ., „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
La alin. (2) se prevede că „Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii".
Fără să dezvolte în motivare criticile întemeiate pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recursul este nul sub acest aspect.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, instanţa de apel a interpretat şi aplicat corect legea, şi nu a încălcat nicio formă de procedură prevăzută sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va respinge ca nefondat, urmând ca, în baza art. 274 C. proc. civ., recurenta, fiind în culpă procesuală, să suporte cheltuielile de judecată ale intimatei SC N.F. SRL ocazionate cu plata onorariului avocaţial, în sumă de 14.927 lei, potrivit chitanţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SCM O. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 300 din 15 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 14.927 lei cheltuieli de judecată către intimata SC N.F. SRL Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1306/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1933/2010. Comercial → |
|---|
