ICCJ. Decizia nr. 1301/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1301/2010
Dosar nr. 10112/1/2009
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatorul L.I., reprezentant al SC M.B. SRL, a solicitat în contradictoriu cu intimatele SC H. SA, sucursala Râul Mare Retezat, şi SC H. SA Bucureşti, anularea deciziei nr. 969 din 24 martie 2009 pronunţată de Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi reluarea judecăţii recursului.
În motivarea contestaţiei în anulare, s-a susţinut că instanţa de recurs în mod nejustificat a pronunţat nulitatea cererii de recurs formulate împotriva deciziei nr. 102 din 19 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. arătând că aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor.
Soluţia pronunţată de instanţa de recurs, susţine contestatorul, este şi rezultatul unor greşeli materiale, acelea de a nu lua în consideraţie toate motivele de recurs invocate şi dezvoltate şi de nu se judeca cererea în fond omiţând să cerceteze motivele de recurs indicate de art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Contestatorul mai arată că prin precizarea acţiunii a solicitat introducerea în cauză a SC E.E.B. SA însă instanţele nu au luat în consideraţie cererea, încălcând dreptul la apărare şi desfăşurarea unui proces echitabil.
Contestaţia în anulare este nefondată şi va fi respinsă pentru considerentele ce se vor expune:
Prevederile art. 317 şi urm. C. proc. civ. stabilesc posibilitatea ca hotărârile irevocabile să poată fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare în judecată nu a fost îndeplinită pentru ziua când s-a judecat pricina, când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privind competenţa, sau când instanţa de recurs a respins motivele invocate întrucât avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Hotărârile instanţei de recurs mai pot fi anulate şi dacă dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale prin omisiunea cercetării motivelor de recurs.
Contestaţia în anulare astfel cum a fost formulată are în vedere omisiunea cercetării motivelor de modificare sau casare. Nepronunţarea asupra cererii precizatoare ar fi putut forma, eventual, obiectul unei revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., pe care însă contestatorul nu a înţeles să-şi întemeieze cererea.
Prin Decizia nr. 969 din 24 martie 2009, instanţa a constatat nulitatea cererilor de recurs formulate împotriva deciziei nr. 102/A din 19 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, întrucât acestea nu cuprindeau motivele de nelegalitate pe care se întemeiau recursurile.
Analizând cererile de recurs formulate de contestatorul L.I. şi SC M.B. SRL, se constată că acestea au o motivaţie identică, în care se menţionează situaţia de fapt existentă de patruzeci de ani şi poziţia intimatelor, care nu le furnizează energie electrică, şi invocă lipsa de procedură cu SC E. SA Deva, pe care în recurs o indică drept parte, împreună cu Statul român.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 lit. c) cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii următoarele menţiuni: (…) c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, menţiunea că motivele vor fi dispuse printr-un memoriu separat.
Astfel, faţă de motivele de recurs invocate, instanţa de recurs a fost nevoită să constate că acestea nu numai că nu se puteau încadra în prevederile art. 304 alin. (1) – (9) C. proc. civ., dar ea privea o nemulţumire faţă de atitudinea intimatelor.
Cât priveşte aşa-zisa cerere precizatoare, prin care reclamantele ar fi chemat în judecată şi SC E. SA Deva şi Statul român, apare cu evidenţă nerespectarea prevederilor art. 112 şi art. 316 raportat la art. 294 C. proc. civ.
Concluziile scrise depuse la 1 februarie 2007 nu precizau acţiunea, ci referau asupra posibilităţilor pe care pârâtele-intimate le aveau, de a oferi spre preluare capacităţile energetice SC E.E.B. SA, excluzând vreo calitate procesuală atribuită acestei societăţi comerciale; iar chemarea în judecată trebuie să respecte dispoziţiile legale imperative prevăzute de art. 112 C. proc. civ.
În faţa instanţei de recurs nu pot face cereri noi şi nici nu se poate schimba calitatea părţilor, pentru ca Statul român sau SC E.E.B. SA să poată dobândi calitate procesuală.
Aşa fiind, urmează ca în temeiul art. 318 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să respingă ca nefondată contestaţia în anulare declarată împotriva deciziei nr. 969 din 24 martie 2009 a Secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul L.I. împotriva deciziei nr. 969 din 24 martie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1300/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1306/2010. Comercial → |
|---|
