ICCJ. Decizia nr. 1306/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1306/2010
Dosar nr. 6599/1/2009
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Prin sentinţa comercială nr. 22/C din 14 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia P. PAS în contradicţie cu pârâtele A.D.S., SC P.I. SA şi SC P.N. SA şi în consecinţă s-a admis în parte contestaţia, s-a anulat în parte Decizia nr. 49 din 16 octombrie 2003 emisă de pârâta A.D.S., dispunându-se reprimirea reclamantei la preselecţie, în vederea selectării investitorilor care participă la negocierea directă cu preselecţie.
A fost respinsă contestaţia cu privire la eliminarea de la negocierea directă cu preselecţie a pârâtei SC P.I. SA.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune din 2 februarie 2004 încheiat între A.D.S. şi SC P.N. SA şi modificat prin actul adiţional din 27 august 2004.
A fost admisă cererea formulată de pârâta SC P.I. SA de chemare în garanţie a A.D.S. şi în consecinţă, chemata în garanţie a fost obligată la restituirea către pârâtă a sumei de 160.547 lei, achitată de aceasta cu titlu de preţ acţiuni, sumă actualizată în funcţie de rata inflaţiei la data restituirii efective.
Cererea de chemare în garanţie formulată de aceeaşi pârâtă împotriva M.E.F. a fost respinsă.
Totodată s-a luat act de renunţarea pârâtei la cererea de chemare în garanţie a CN A.F.P.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Eliminarea reclamantei de la negociere s-a efectuat în mod greşit de către comisia din cadrul pârâtei A.D.S., iar contestaţia acesteia a fost greşit respinsă prin Decizia nr. 49 din 16 octombrie 2003, deoarece scrisoarea de garanţie bancară din 6 octombrie 2003 a fost eliberată de bancă în mod expres pentru concesionarea terenului cu destinaţie agricolă, aşa cum se prevede în preambulul actului.
În acest sens s-au avut în vedere şi principiile interpretării actelor juridice conform art. 978 C. civ., în sensul producerii efectelor juridice.
Astfel, Tribunalul a decis că se impune anularea în parte a deciziei nr. 49 din 16 octombrie 2003, cu consecinţa reprimirii reclamantei la preselecţie în vederea selectării investitorilor care vor participa la negocierea directă cu preselecţie.
S-a reţinut că, în condiţiile reluării procedurii de preselecţie, toţi participanţii iniţiali au dreptul de a participa la preselecţie, astfel că nu se pune problema eliminării SC P.I. SA.
În privinţa cererilor privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între A.D.S. şi SC P.I. SA, precum şi a celui de concesiune încheiat cu SC P.N. SA, prima instanţă a reţinut că aceste acte au fost încheiate deşi se cunoştea împrejurarea existenţei pe rol a unei judecăţi, faptul că reclamanta a efectuat numeroase sesizări adresate organelor A.D.S., precum şi faţă de modul de soluţionare a primului petit, impunându-se anularea acestor contracte, raportat şi la poziţia procesuală a A.D.S., care a lăsat la aprecierea instanţei modul de soluţionare a acestor cereri.
Drept consecinţă, în temeiul art. 60 alin. (1), art. 61 alin. (1) şi art. 63 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a admis şi cererea de chemare în garanţie formulată de SC P.I. SA împotriva A.D.S., pe care l-a obligat la restituirea actualizată a preţului acţiunilor plătite de cumpărătoare, respingând totodată cererea de chemare în garanţie a M.E.F. pe considerentul că nu există nicio obligaţie legală sau contractuală care să justifice o astfel de cerere.
Totodată, în privinţa cererii de chemare în garanţie formulată împotriva CN A.F.P. s-a făcut aplicarea art. 246 alin. (1) C. proc. civ.
Apelurile declarate de pârâtele A.D.S., SC P.I. SA şi SC P.N. SA împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Sibiu au fost respinse prin Decizia comercială nr. 52/A din 5 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia.
În considerentele deciziei, Curtea a reţinut că prima instanţă, în mod corect a stabilit că scrisoarea de garanţie bancară care a determinat eliminarea reclamantei din procedură, conţinea o simplă eroare materială, pe care comisia de licitaţie trebuia să o interpreteze ca atare şi că, de asemenea, s-a realizat o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor art. 978 C. civ.
S-a reţinut că soluţia nulităţii se impune cu efect retroactiv şi are ca efect şi constatarea nulităţii actelor subsecvente.
Au fost înlăturate susţinerile pârâtei SC P.N. SA conform cărora nu a fost citată la judecata în primă instanţă pe considerentul că din actele dosarului rezultă că această parte a ştiut de proces, i-au fost comunicate toate actele procedurale.
Cererea de suspendare a executării hotărârii a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei decizii pârâtele au declarat recurs.
1.- Pârâta A.D.S. solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, iar pe fond, respingerea acţiunii.
Criticile vizează motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinându-se că Decizia s-a pronunţat cu aplicarea greşită a legii, fără a se ţine seama de realităţile sociale şi economice, punerea în executare a deciziei necesitând reluarea procedurii de privatizare a SC P.N. SA de la momentul emiterii deciziei nr. 49 din 16 octombrie 2003, ceea ce este imposibil, deoarece societatea a suferit multiple modificări investiţionale şi patrimoniale în perioada 2003 - 2009.
2. Pârâta SC P.N. SA îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, susţinând că Decizia s-a dat cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, sub 3 aspecte:
2.1. Hotărârea s-a pronunţat cu încălcarea art. 295 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel nu analizează motivul doi în cadrul căruia s-a invocat faptul că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., precum şi dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C.E.D.O.
De asemenea, instanţa nu a analizat excepţia lipsei de interes a reclamantei invocată prin motivele de apel.
2.2. Hotărârea s-a pronunţat cu încălcarea art. 1141 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 6 din C.E.D.O., în sensul că cererea de chemare în judecată şi înscrisurile doveditoare nu i-au fost comunicate pârâtei.
2.3. Hotărârea este lipsită de temei legal, deoarece, deşi procedura de licitaţie a fost anulată în parte, totuşi se dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare, precum şi a celui de concesionare, care nu are nicio legătură cu Decizia de excludere a reclamantei din procedura de licitaţie.
Recurenta apreciază că se impune admiterea excepţiei de ordine publică a lipsei de interes a cererii de constatare a nulităţii absolute a contractului de concesionare.
3. Criticile recursului promovat de pârâta SC P.I. SA se circumscriu motivului de modificare prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
3.1. Astfel, recurenta susţine că Decizia s-a dat cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 62 alin. (9) din Normele de aplicare ale Legii nr. 268/2001, cuprinse în HG nr. 626/2001 şi care sunt imperative, în sensul că nerespectarea sau prezentarea incompletă a documentelor de participare conduce la excluderea respectivului ofertant.
Or, reclamanta nu a îndeplinit condiţia depunerii unei scrisori de garanţie bancară conform modelului stabilit strict prin caietul de sarcini, iar comisia nu putea adopta decât hotărârea de excludere din cadrul procedurii.
De asemenea, dispoziţiile art. 978 C. civ. privesc interpretarea contractelor în relaţiile dintre părţi, fiind exclusă în speţă.
Remedierea ulterioară a lipsurilor constatate nu prezintă relevanţă şi nu constituie motiv de nelegalitate a deciziei, procedura de negociere cu preselecţie, ca procedură în cadrul privatizării fiind caracterizată prin formalism şi celeritate.
3.2. În privinţa capetelor de cerere vizând constatarea nulităţii celor două contracte atacate se arată că soluţia este lipsită de temei legal.
Din acest punct de vedere recurenta susţine că, după eliminarea reclamantei procedura de licitaţie a continuat şi s-a finalizat cu încheierea celor două contracte.
Astfel, de vreme ce procedura de licitaţie nu a fost anulată şi nici măcar nu s-a solicitat anularea ei, este exclus ca actul subsecvent constând în actul final al procedurii să fie desfiinţat, deoarece admiterea contestaţiei reclamantei pe aspectul învederat nu echivalează cu constatarea nulităţii actelor de procedură încheiate ulterior.
3.3. Recurenta susţine că Decizia este nelegală şi în raport de aplicarea greşită a art. 298 coroborat cu art. 167 C. proc. civ., susţinând că, în mod nelegal, instanţa de apel a respins proba cu înscrisuri solicitată.
Concludenţa şi utilitatea probei constând în depunerea unei copii certificate a dosarului de privatizare este dată de faptul că numai în urma analizei succesiunii tuturor actelor din cadrul procedurii de privatizare se poate stabili care sunt actele care au determinat încheierea contractelor de privatizare şi de concesiune şi, eventual, care este relaţia dintre aceste acte şi Decizia nr. 49/2003 atacată.
Prin înscrisul depus la dosar şi intitulat „note de concluzie", intimata Asociaţia P. PAS a solicitat respingerea recursurilor şi menţinerea deciziei nr. 52 din 5 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia.
În apărare, în esenţă, intimata susţine că SC P.N. SA a fost citată şi i s-au comunicat toate actele de procedură, contrar susţinerilor sale, Decizia este motivată în fapt şi în drept, iar faptul că procedura a fost continuată în condiţiile în care A.D.S. a fost notificată de existenţa contestaţiei este ilegal, şi părţile şi-au asumat acest risc.
În legătură cu constatarea nulităţii contractului de concesionare, arată că soluţia este consecinţa firească a anulării contractului de vânzare-cumpărare.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate se vor reţine următoarele:
Acţiunea introductivă de instanţă a fost promovată iniţial de către reclamanta Asociaţia P. PAS Piatra Neamţ, la 17 octombrie 2003, pe rolul Tribunalului Neamţ, în contradictoriu cu pârâta A.D.S., având ca obiect admiterea contestaţiei formulate de reclamantă împotriva deciziei pârâtei din 13 martie 2003, prin care s-a respins plângerea privind eliminarea de la negociere prin ofertă directă, solicitându-se reprimirea reclamantei la preselecţie şi negociere, precum şi eliminarea celorlalte două ofertante, respectiv SC P. SA şi SC P.I. SA.
Prin sentinţa nr. 140/CA din 8 decembrie 2003, Tribunalul Neamţ a dispus declinarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, pe considerentul că pârâta este o autoritate publică centrală „litigiul fiind de competenţa Curţii de Apel conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Această soluţie a fost casată prin Decizia nr. 434 din 4 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău cu trimiterea cauzei spre judecare în fond, aceleiaşi instanţe, în virtutea caracterului comercial al litigiului şi aplicabilităţii art. 40 din Legea nr. 137/2002.
Urmare a casării, Tribunalul Neamţ a pronunţat sentinţa nr. 207/E din 21 martie 2005, prin care a respins în fond acţiunea precizată cu petitul de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acţiuni încheiat cu SC P.I. SA, faţă de care s-a extins acţiunea.
Prima instanţă a reţinut în considerente că scrisoarea de garanţie bancară care a determinat excluderea reclamantei nu a îndeplinit condiţiile impuse în caietul de sarcini.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost înregistrat în dosarul nr. 2794/2005 a Curţii de Apel Bacău, în care pârâta A.D.S. Bucureşti a solicitat introducerea în cauză a CN A.F.P., în calitate de succesoare a sa în drepturi.
Prin Decizia nr. 84 din 29 noiembrie 2005 a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.D.S. Bucureşti şi s-a admis apelul promovat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 207 din 21 martie 2005 a Tribunalului Neamţ care a fost schimbată în tot, iar pe fond s-a admis acţiunea în parte, în sensul admiterii contestaţiei formulate de reclamanta Asociaţia P. PAS împotriva deciziei din 16 octombrie 2003, numai în ceea ce priveşte primirea la preselecţie şi la negocieri a acesteia. A fost respinsă cererea privind eliminarea de la negociere a celorlalte două ofertante.
S-a reţinut că scrisoarea de garanţie bancară este conformă, fiind eliberată expres pentru concesionarea terenului.
Prin încheierea din 23 februarie 2006 a Curţii de Apel Bacău s-a dispus completarea deciziei nr. 84, în sensul constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 31 octombrie 2003.
Prin Decizia nr. 1244 din 20 martie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au admis recursurile declarate de A.D.S. şi SC P.I. SA, au fost casate Decizia nr. 84/2005 astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 4 ianuarie 2006, încheierea de completare din 23 februarie 2006, precum şi sentinţa nr. 207 din 21 martie 2005, cauza fiind trimisă la Tribunalul Neamţ pentru rejudecare în fond.
În rejudecare după casarea cu trimitere, obiectul acţiunii fiind extins şi în sensul constatării nulităţii absolute a contractului de concesiune din 2 februarie 2004, SC P.I. SA a formulat cereri de chemare în garanţie împotriva A.D.S., (care pierduse calitatea procesuală prin introducerea CN A.F.P. Bucureşti), M.E.F. şi CN A.F.P. Bucureşti.
Ulterior, CN A.F.P. Bucureşti a fost desfiinţată prin OUG nr. 23/2008, astfel că A.D.S. nu a mai susţinut excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, preluând patrimoniul CN A.F.P. Bucureşti.
Prin încheierea nr. 550 din 14 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus strămutarea dosarului la Tribunalul Sibiu, unde cauza s-a înregistrat sub nr. 4165/1/2006, dosar în care, la 22 octombrie 2008 reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul următoarelor solicitări: anularea deciziei nr. 49 din 16 octombrie 2003 a A.D.S. şi revenirea reclamantei la preselecţie şi negocieri; constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni din 31 octombrie 2003 încheiat de A.D.S. cu SC P.I. SA; constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune din 2 februarie 2004 încheiat între A.D.S. şi SC P.N. SA, modificat prin actul adiţional din 27 august 2004; eliminarea de la negocierea directă cu preselecţie a contraofertantei SC P.I. SA, reclamanta înţelegând totodată să renunţe la capătul de cerere privind excluderea SC P. SA.
Prin încheierea nr. 2074/C din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Sibiu s-a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea acţiunii în contradictoriu cu pârâta SC P. SA.
Prin sentinţa comercială nr. 22/C din 14 ianuarie 2009 se admite în parte acţiunea, în sensul anulării deciziei nr. 49 din 16 octombrie 2003 emisă de A.D.S., admiterii în parte a contestaţiei şi reprimirii reclamantei la preselecţie pentru participarea la negociere. S-au anulat cele două contracte de vânzare-cumpărare şi concesionare, respingându-se contestaţia cu privire la eliminarea de la preselecţie a pârâtei SC P.I. SA. S-a admis cererea de chemare în garanţie a A.D.S., care a fost obligată la plata sumei de 160.547 lei în favoarea SC P.I. SA, respingându-se chemarea în garanţie a M.E.F.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Alba Iulia, prin respingerea apelurilor în baza deciziei comerciale nr. 52/A din 5 iunie 2009, supusă examinării prezentului recurs.
1. Criticile recurentei SC P.I. SA Drobeta Turnu Severin se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
1.1. Se susţine că instanţele au aplicat greşit dispoziţiile art. 62 alin. (9) din Normele de aplicare ale Legii nr. 268/2001, cuprinse în HG nr. 626/2001 conform cărora neprezentarea sau prezentarea incompletă a documentelor de participare conduce la excluderea respectivului ofertant, validând scrisoarea de garanţie bancară care, la momentul prezentării era neconformă modelului stabilit strict prin caietul de sarcini în cadrul documentaţiei de participare, aşa cum impune art. 62 alin. (2) lit. b) din Norme.
La dosarul iniţial înregistrat la Tribunalul Neamţ este anexată scrisoarea de garanţie bancară pentru oferta depusă în vederea participării la negocierea directă cu preselecţie.
Din conţinutul acesteia rezultă expres, asumarea de către banca emitentă, B.R.D. SA, sucursala Neamţ, a garantării în favoarea A.D.S. şi a angajamentului său irevocabil de a efectua plata imediat, independent de validitatea şi efectele juridice ale tranzacţiei reprezentată de concesionarea terenului cu destinaţie agricolă, în suprafaţă de 490 ha, din exploatarea SC P.N. SA pentru orice sumă, până la concurenţa celei de 486.392.085 lei.
În cuprinsul aceluiaşi document emis de bancă, la enumerarea celor patru situaţii în care ofertantul s-ar putea afla şi cu privire la care banca îşi asumă obligaţia de plată mai sus enunţată, în două dintre situaţii, descrise la pct. b) şi c), în loc de „contract de concesiune" s-a redactat „contract de cesiune" dintr-o evidentă eroare materială câtă vreme, aşa cum s-a reţinut, din preambulul înscrisului, rezultă fără echivoc raportul juridic garantat precum şi obiectul acestuia.
Prin urmare, cum corect s-a reţinut, comisia a dat dovadă de un formalism excesiv în interpretarea normelor legale aplicabile, perpetuat eronat de către comisia de soluţionare a contestaţiilor, cu atât mai mult cu cât, la analizarea contestaţiei depusă de ofertanta Asociaţia P. PAS Piatra Neamţ, aceasta a anexat un înscris rectificativ emis la 11 octombrie 2003 de B.R.D. SA, în care evocă greşeala de dactilografiere, pe care şi-o asumă.
În ceea ce priveşte invocarea art. 978 C. civ. de către instanţa de apel, se va reţine că, într-adevăr, aceste dispoziţii legale vizează interpretarea contractelor, ca operaţiune de determinare a înţelesului exact al clauzelor unui contract, prin cercetarea manifestării de voinţă a părţilor în strânsă corelaţie cu voinţa lor internă.
Cu toate acestea, fără o referire expresă la aceste norme legale regulile de interpretare a contractelor pot fi aplicabile şi altor acte juridice cum este în speţă, scrisoarea de garanţie bancară, din al cărei conţinut reiese care a fost voinţa reală a emitentului, voinţă care este prioritară.
1.2. Recurenta critică pentru motive de nelegalitate şi soluţia instanţei de apel în privinţa capetelor de cerere vizând constatarea nulităţii celor două contracte, de vânzare-cumpărare şi respectiv de concesiune.
Sub acest aspect se va reţine că, în mod legal, ca efect al anulării actelor care au stat la baza excluderii reclamantei din procedura de preselecţie în vederea negocierii, şi dispunerii reluării procedurii din faza iniţială, s-a decis şi asupra anulării actelor subsecvente.
Instanţele au dat astfel eficienţă efectelor nulităţii, de a repune părţile în situaţia anterioară şi de anulare a actelor subsecvente ca urmare a anulării actului iniţial, principiu care priveşte efectele nulităţii faţă de terţi.
Aceste efecte se produc chiar în lipsa unei cereri de anulare a licitaţiei; actele juridice vătămătoare cu consecinţe în patrimoniul reclamantei sunt cele două contracte încheiate în pofida faptului că se cunoştea împrejurarea că reclamanta a contestat procedura şi a promovat acţiune în instanţă.
1.3. Recurenta a invocat şi încălcarea şi aplicarea greşită a art. 167 C. proc. civ., susţinând că în mod nelegal instanţa de apel a respins proba cu înscrisuri.
Aceasta este o chestiune de netemeinicie a hotărârii, câtă vreme instanţa în faţa căreia s-a solicitat proba a apreciat asupra concludenţei, utilităţii şi pertinenţei şi a dispus în consecinţă.
2. În privinţa recursului declarat de SC P.N. SA, se va reţine că, deşi invocate la pct. 9 al art. 304, neanalizarea motivului de apel prin care s-a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 1141 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la comunicarea actelor procedurale precum şi a excepţiei lipsei interesului reclamantei în promovarea cererii de constatare a nulităţii absolute a actului de concesiune urmează a fi încadrate la motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Criticile sunt neîntemeiate, la fila 5 alin. (4) din decizie instanţa a analizat susţinerile pârâtei cu privire la necomunicarea actelor de procedură.
De asemenea, prin soluţia de anulare a actului de concesiune, şi considerentele reţinute în sprijinul ei, instanţa de apel a analizat, implicit interesul reclamantei în promovarea acestei cereri, arătând că, de vreme ce procedura s-a anulat, urmând a fi reluată, la cererea reclamantei, actele subsecvente încheiate cu terţi urmează soluţia ce decurge din efectele nulităţii.
Din considerente reţinute cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., raportate la art. 6 din C.E.D.O. cu privire la un proces echitabil, rezultă că instanţa de apel, prin raportare la sentinţa primei instanţe, le-a aplicat în mod corespunzător.
De altfel, aceste norme ocrotesc interese personale fiind aplicabile în privinţa lor, dispoziţiile art. 108 alin. (3) C. proc. civ. conform cărora „Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond".
În ceea ce priveşte criticile vizând nelegalitatea dispoziţiilor de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiat cu SC P.I. SA, precum şi a contractului de concesiune, încheiat între A.D.S. şi societatea privatizată – recurenta SC P.N. SA, considerentele pentru care acestea au fost înlăturate se regăsesc şi sunt comune cu cele reţinute la analiza recursului pârâtei SC P.I. SA.
Efectul anulării actelor subsecvente este pe deplin aplicabil în speţă, odată ce condiţia interesului reclamantei se verifică pentru anularea actului principal.
3. Cât priveşte recursul declarat de A.D.S., cele reţinute de instanţa apelului, în sensul că, în condiţiile în care nu s-a dovedit o imposibilitate obiectivă de executare a soluţiei de repunere a părţilor în situaţia anterioară, eventualele dificultăţi constând în necesitatea unor restituiri şi compensaţii ce ar putea rezulta ca urmare a punerii în executare a sentinţei nu sunt insurmontabile, sunt corecte.
Trimiterile recurentei la realităţile sociale şi economice care ar determina îngreunarea punerii în executare a hotărârilor sunt chestiuni ce vizează temeinicia, oportunitatea şi alte aspecte, care nu pot fi analizate pe calea recursului.
În baza considerentelor expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele A.D.S., SC P.N. SA Drobeta Turnu Severin şi SC P.I. SA Drobeta Turnu Severin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâţii A.D.S. Bucureşti, SC P.N. SA Drobeta Turnu Severin şi SC P.I. SA Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei civile nr. 52/A/2009 din 5 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1301/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1751/2010. Comercial → |
|---|
