ICCJ. Decizia nr. 1300/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1300/2010
Dosar nr. 9693/1/2009
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Prin contestaţia în anulare înregistrată la 10 decembrie 2009, contestatoarea SC M. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata B.I. LIMITED, anularea deciziei nr. 1258 din 10 aprilie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 48819/3/2005, în temeiul art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
În motivare contestatoarea susţine că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivul invocat în cererea de recurs, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Astfel, se susţine că Decizia s-a bazat pe cercetarea unor motive neinvocate în recurs, fără a se raporta la cel cuprins în cererea de recurs, neavându-se în vedere faptul că Decizia din apel s-a dat cu încălcarea legii.
Prin întâmpinarea înregistrată la 15 aprilie 2010 intimata B.I. LIMITED a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, arătând în apărare că motivul de recurs invocat de SC M. SA a fost analizat în cadrul paginilor 7 - 10 ale deciziei.
Analizând contestaţia în anulare se vor reţine următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 5312 din 18 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta B.I. LIMITED împotriva pârâtei SC M. SA pentru anularea hotărârii Consiliului de Administraţie din 18 iulie 2005 şi anularea actului adiţional din aceeaşi dată, ca neîntemeiată.
Prin Decizia comercială nr. 593 din 29 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-V-a comercială, s-a admis apelul reclamantei B.I. LIMITED împotriva sentinţei, care a fost schimbată în tot, iar pe fond s-a admis acţiunea şi s-a dispus anularea hotărârii Consiliului de Administraţie al SC M. SA din 18 iulie 2005 şi actul adiţional subsecvent acestei hotărâri.
În motivare s-a reţinut, în esenţă, că instanţa de fond a stabilit în mod greşit situaţia de fapt atunci când a apreciat că intimata nu mai era admisă la tranzacţionare pe piaţa de capital încă din 16 septembrie 2004, că a făcut o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente în raport cu probele administrate, astfel că, în temeiul art. 132 alin. (2) raportat la art. 114 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 acţiunea este întemeiată.
Recursul declarat de pârâta SC M. SA împotriva deciziei din apel a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 1258 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de M.C.T. şi, totodată, a respins cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Contestaţia în anulare, fiind o cale extraordinară de atac, de retractare este admisibilă pentru motive expres prevăzute de lege şi nu deschide calea unui nou recurs în cadrul căruia să se reexamineze motivele şi criticile părţii nemulţumite de o hotărâre judecătorească.
Astfel, potrivit art. 318 teza a II-a C. proc. civ. „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie (…) când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
După cum reafirmă şi în cuprinsul contestaţiei, în cadrul recursului, recurenta-pârâtă a invocat un singur motiv de recurs, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. "când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Acest motiv a fost cercetat de instanţa de recurs, care l-a indicat expres şi a argumentat pe larg considerentele pentru care apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, se va reţine că instanţa a răspuns criticilor formulate în recurs, ca neavând obligaţia de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci doar analiza fiecărui motiv de casare.
De asemenea, se va reţine că instanţa este îndreptăţită să grupeze aceste argumente, pentru a răspunde motivului de casare cu un argument comun.
În speţă, motivul de recurs invocat a fost cercetat, astfel că, nefiind îndeplinite condiţiile art. 318 teza a-II-a C. proc. civ., urmează a se respinge contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC M. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 1258 din 10 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1295/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1301/2010. Comercial → |
|---|
