ICCJ. Decizia nr. 1934/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1934/2010
Dosar nr. 8784/2/2009
Şedinţa publică din 26 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Contestatoarea FC P.T. SA Bucureşti prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a solicitat în contradictoriu cu intimatele A.V.A.S. Bucureşti şi C.A.S. Timiş, în temeiul dispoziţiilor art. 399 C. proc. civ. desfiinţarea executării silite şi întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare.
În motivarea contestaţiei la executare s-a arătat că la data de 14 septembrie 2009 intimata A.V.A.S. Bucureşti a dispus poprirea contului bancar al contestatoarei deschis la V.R. SA, sucursala Ştefan cel Mare, pentru suma de 169.631,75 lei în baza ordinului de poprire din 11 iunie 2009. Contestatoarea a arătat că până în anul 2004 a avut sediul în Timişoara, iar în perioada cuprinsă între data înfiinţării şi până în anul 2004 nu a avut angajaţi, astfel că nu putea acumula debite către C.A.S. Timiş. De altfel, cu ocazia schimbării sediului în Bucureşti a obţinut un certificat de atestare fiscală emis de D.G.F.P. Timiş din care rezultă că societatea nu figura cu obligaţii de plată către bugetul de stat şi contribuţii sociale la data de 19 iulie 2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 7 octombrie 2009, intimata A.V.A.S. Bucureşti a formulat cerere de chemare în garanţie a C.N.A.S. şi a C.A.S. Timiş, întemeiată pe dispoziţiile art. 60 şi urm. C. proc. civ.
La termenul din 8 octombrie 2009, contestatoarea şi-a precizat cererea de chemare în judecată arătând că înţelege să se judece în contradictoriu şi cu intimata C.N.A.S. Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 161 din 5 noiembrie 2009 a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea FC P.T. SA Bucureşti; a desfiinţat executarea silită efectuată împotriva contestatoarei în baza ordinului de poprire din 11 iunie 2009, dispunând restabilirea situaţiei anterioare înfiinţării popririi; a obligat intimatele la plata sumei de 5.194 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că există două persoane juridice cu date de identificare distincte, respectiv contestatoarea – SC F.C.P.T. SA şi asociaţia non profit FC P.T.
Instanţa de fond a constatat că în mod greşit s-a pornit de către intimata A.V.A.S. poprirea pentru suma de 169.631,75 lei împotriva contestatoarei, atâta timp cât înscrisurile depuse la dosar arată că persoana juridică debitoare este FC P.T.
S-a mai reţinut că, deşi intimata A.V.A.S. Bucureşti a început executarea prin poprire în baza protocolului încheiat la 14 noiembrie 2003, contestatoarea a obţinut de la M.F., D.G.F.P. Timiş, un certificat de atestare fiscală din data de 22 aprilie 2004 (ulterior protocolului) în care s-a menţionat că FC P.T. SA nu are nicio datorie fiscală, inclusiv contribuţii faţă de bugetul de stat până la 19 iulie 2004.
Astfel că, în conformitate cu prevederile art. 399 şi urm.C. proc. civ. instanţa de apel a dispus desfiinţarea executării silite efectuate împotriva contestatoarei în baza ordinului de poprire din 11 iunie 2009 precum şi restabilirea situaţiei anterioare înfiinţării popririi, având în vedere dispoziţiile art. 4041 alin. (1) şi art. 4042 alin. (1) C. proc. civ.
Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., instanţa de apel a reţinut culpa procesuală a intimatelor obligându-le pe acestea la plata sumei de 5.194 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs chemata în garanţie C.N.A.S. Bucureşti şi intimatele A.V.A.S. Bucureşti şi C.A.S. Timiş.
1. Recurenta chemată în garanţie C.N.A.S. Bucureşti şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, respectiv a calităţii de chemat în garanţie, întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din OUG nr. 95/2003 a cesionat creanţele bugetare restante, existente în evidenţele contabile la data de 30 iunie 2003, pentru care a deţinut titlu de creanţă, către A.V.A.S. Bucureşti în vederea recuperării acestora în conformitate cu prevederile OUG nr. 51/1998. Astfel că, sentinţa recurată nu-i poate fi opozabilă, întrucât C.N.A.S. nu mai are competenţa legală de urmărire a colectării creanţelor debitorilor care au beneficiat de înlesnire de plată.
2. Prin recursul declarat, recurenta intimată A.V.A.S. Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii contestaţiei la executare, ca nefondată.
În dezvoltarea recursului său, recurenta apreciază că între FC P.T. şi SC F.C.P.T. SA este evidentă conexiunea în sensul că prin preluarea patrimoniului net al asociaţiei, societatea comercială a preluat şi obligaţiile de plată ale acesteia.
Cu privire la aprecierea instanţei conform căreia contestatoarea nu are datorii fiscale deoarece acest lucru este evident din certificatul de atestare fiscală emis de D.G.F.P. Timiş, recurenta arată că a fost abilitată prin lege, în limitele prevăzute de OUG nr. 95/2003 să preia de la C.N.A.S. Bucureşti creanţele bugetare restante către F.N.U.A.S.S. la data de 30 iunie 2003, actualizate până la data predării, iar M.F., prin A.N.A.F., a preluat obligaţiile restante ulterioare datei de 30 iunie 2003. În consecinţă, prin certificatul de atestare fiscală emis de D.G.F.P. Timiş se identifică numai obligaţiile de plată pe care societatea le are către A.N.A.F., fără a se face referire la creanţele preluate de A.V.A.S.
3. Recurenta intimată C.A.S. Timişoara, în temeiul dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei comerciale în sensul respingerii contestaţiei.
Recurenta susţine că nu i se poate reţine culpa procesuală şi nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, cum eronat s-a pronunţat instanţa de fond, întrucât prin protocolul din 14 noiembrie 2003 a cesionat creanţele contestatoarei către intimata A.V.A.S. Bucureşti care a emis ordinul de poprire din 11 iunie 2009.
La data de 12 aprilie 2010, intimata contestatoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei ca fiind temeinică şi legală.
1. Înalta Curte, având în vedere că recursurile declarate de chemata în garanţie C.N.A.S. Bucureşti şi de intimata C.A.S. Timiş privesc aceeaşi problematică a lipsei calităţii procesuale pasive vor fi analizate global urmând a fi admise pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile OUG nr. 95/2003, modificată şi completată C.N.A.S., C.A.S. Timiş şi A.V.A.S. Bucureşti au încheiat protocolul din 14 noiembrie 2003 având ca obiect preluarea de către A.V.A.S. a unor creanţe bugetare în vederea încasării şi virării lor la F.N.U.A.S.S.
Se constată că poprirea conturilor contestatoarei s-a dispus de către intimata A.V.A.S. Bucureşti, în baza prevederilor OUG nr. 51/1998, republicată, având în vedere că dispoziţiile OUG nr. 95/2003 reglementează cesiunea creanţelor bugetare restante, existente în evidenţele contabile ale C.N.A.S. la 30 iunie 2003 pentru care creditorul deţine titluri de creanţă sau titluri executorii legal constituite urmând a fi recuperate de către A.V.A.S.
Astfel că, începând cu data transferului prin protocol a creanţei bugetare datorate F.N.U.A.S.S., atât C.N.A.S. Bucureşti cât şi C.A.S. Timiş nu mai au competenţa legală de urmărire a colectării creanţelor debitorilor care au beneficiat de înlesnire la plată; această competenţă revenindu-i intimatei A.V.A.S. Bucureşti.
Faţă de aceste precizări prealabile, se constată că instanţa de fond în mod eronat a reţinut culpa procesuală a C.N.A.S. Bucureşti şi C.A.S. Timiş, obligându-le pe acestea alături de intimata A.V.A.S. Bucureşti să plătească contestatoarei suma de 5.194 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, având în vedere că acestea au cesionat creanţele contestatoarei către A.V.A.S. Bucureşti conform anexei la protocolul din 14 noiembrie 2003, iar ordinul de poprire din 11 iunie 2009 a fost emis de intimata A.V.A.S. şi nu de intimata C.A.S. Timiş şi chemata în garanţie C.N.A.S. Bucureşti.
2. Recursul declarat de A.V.A.S. Bucureşti urmează a fi admis pentru considerentele ce urmează:
Prealabil analizării motivelor de recurs invocate, se impune precizarea că recursurile de faţă fiind declarate împotriva unei sentinţe care, potrivit legii, nu este supusă apelului, potrivit art. 3041 C. proc. civ., motivele de nelegalitate nu sunt limitate la cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanţa putând analiza cauza sub toate aspectele.
Astfel, se apreciază că instanţa de fond în mod eronat a constatat că s-a pornit în mod greşit de către A.V.A.S. poprirea pentru suma de 169.631,75 lei împotriva contestatoarei având în vedere că din înscrisurile la dosar a rezultat că debitoare este FC P.T.
Înalta Curte, reţine că prin ordinul de poprire din 11 iunie 2009, intimata A.V.A.S. Bucureşti a blocat conturile contestatoarei FC P.T. SA în vederea recuperării creanţei preluate prin protocolul de transfer din 14 noiembrie 2003 având în vedere că aceasta nu a înţeles să o achite de bună voie.
Potrivit Actului Constitutiv al SC F.C.P.T. SA societatea a preluat întregul patrimoniu social al Asociaţiei F.C.P.T. care s-a reorganizat în această formă juridică, conform Legii nr. 69/2000, confuziunea dintre cele două persoane jurdice fiind astfel evidentă şi sub aspectul identificării reale a societăţii debitoare în cauză.
Potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 69/2000 privind educaţia fizică şi sportul „capitalul social iniţial al cluburilor sportive profesioniste, constituite ca societăţi comerciale sportive pe acţiuni prin reorganizarea actualelor cluburi sportive, va fi format din totalitatea patrimoniului net dobândit legal şi existent la data constituirii societăţii comerciale sportive pe acţiuni, precum şi prin aport în natura şi în numerar".
Mai mult decât atât, se observă că, contestatoarea SC F.C.P.T. SA cu sediul în Bucureşti, sector 1, înregistrată la data de 13 septembrie 2004, s-a prevalat de certificatul de atestare fiscală eliberat de către D.G.F.P. Timiş, ca urmare a cererii din data de 22 aprilie 2004, prin care se arată în mod imperativ că SC S.F.C.P.T. SA nu figurează cu obligaţii de plată către bugetul de stat şi contribuţii sociale, precum şi accesoriile acestora la data de 19 iulie 2004.
Faţă de cele arătate, se constată că, contestatoarea fiind înregistrată la data de 13 septembrie 2004 la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu dispunea de nicio prevedere legală în vederea obţinerii unui certificat de atestare fiscală de la D.G.F.P. Timiş al unei alte societăţi, astfel cum pretinde contestatoarea, cu aceeaşi denumire şi acelaşi CUI dar cu sediul în Timişoara.
Mai mult decât atât, M.F.P., A.N.A.F., a preluat obligaţiile restante ulterioare datei de 30 iunie 2003, iar prin certificatul de atestare se identifică obligaţiile de plată pe care societatea le are către A.N.A.F., fără a se face referire la creanţele preluate de către A.V.A.S.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursurile chematei în garanţie C.N.A.S. Bucureşti, precum şi a intimatelor A.V.A.S. Bucureşti şi C.A.S. Timiş urmând a modifica sentinţa recurată în sensul că va respinge contestaţia la executare şi va admite excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a intimatei C.A.S. Timiş şi a chematei în garanţie C.N.A.S. Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de chemata în garanţie C.N.A.S. Bucureşti şi de intimatele A.V.A.S. Bucureşti şi C.A.S. Timiş împotriva sentinţei nr. 161 din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge contestaţia la executare şi admite excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a intimatei C.A.S. Timiş şi a chematei în garanţie C.N.A.S. Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1933/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2828/2010. Comercial → |
|---|
