ICCJ. Decizia nr. 2828/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2828/2010
Dosar nr. 41047/3/2008
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 12997 din 13 noiembrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 41047/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, investit ca urmare a declinării competenţei materiale de soluţionare a cauzei prin sentinţa civilă nr. 5854 din 15 august 2008 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti în contradictoriu cu pârâtele SC M. SA şi Statul Român, prin M.F.P., şi în consecinţă s-a dispus întoarcerea executării silite în sensul obligării pârâtei SC M. SA să restituie reclamantei suma de 130.896 euro la cursul de schimb leu-euro B.N.R. din data de 20 noiembrie 2007.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în esenţă că reclamantul S.P.P. a solicitat să se dispună întoarcerea executării silite pornită de pârâta SC M. SA în dosarul execuţional nr. 411/2007 în sensul restituirii sumei de 130.896 euro achitată cu titlu de daune pentru lipsa de folosinţă a terenului aferent Hotelului Z. din Mangalia, precum şi suma de 7.761,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 4041 C. proc. civ., cu motivarea că prin sentinţa civilă nr. 2806 din 17 mai 2007 Tribunalul Constanţa, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC M. SA împotriva pârâtului S.P.P. Bucureşti care a fost obligat la plata echivalentului în lei, la data plăţii, al sumei de 370.440 euro cu titlu de daune pentru lipsa folosinţei imobilului anterior identificat precum şi a sumei de 23.523 lei cheltuieli de judecată. Totodată, s-a admis cererea de chemare în garanţie a Statului Român, prin M.F.P., care a fost obligat să vireze fondurile necesare achitării sumelor la a căror plată a fost obligată pârâta.
Această hotărâre a fost schimbată în parte prin Decizia nr. 32 din 31 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Craiova în sensul că s-a dispus obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei la data efectuării plăţii a sumei de 239.544 euro şi 1.766,5 lei cheltuieli de judecată, decizie rămasă irevocabilă prin respingerea recursurilor declarate în cauză.
Sentinţa Tribunalului a fost executată silit, anterior soluţionării apelului, la cererea reclamantei SC M. SA, iar prin ordinele de plată din data de 20 noiembrie 2007 s-au virat în contul creditoarei sumele de 1.290.353,65 lei reprezentând echivalentul în lei al sumei de 370.440 euro şi respectiv 23.523 lei cheltuieli de judecată, în conformitate cu titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2806 din 17 mai 2007 a Tribunalului Craiova.
Prin urmare, arată prima instanţă, acţiunea pentru întoarcerea executării silite a reclamantei A.V.A.S. – care a preluat această calitate ca succesor în drepturi al reclamantului iniţial, potrivit încheierii de şedinţă din 30 octombrie 2009 – este întemeiată în parte, în conformitate cu prevederile art. 4041 şi urm. C. proc. civ. astfel încât s-a dispus întoarcerea executării silite prin obligarea pârâtei SC M. SA la restituirea sumei de 130.896 euro la cursul de schimb leu-euro din data de 20 noiembrie 2007 deoarece ceea ce s-a executat, ca debit principal este în conformitate cu titlul executoriu, respectiv echivalentul în lei la data efectuării plăţii a sumei în monedă euro. Dat fiind faptul că plata s-a efectuat la data de 20 noiembrie 2007, întoarcerea executării sumei de 130.896 euro, respectiv diferenţa acordată de Tribunal şi cea din Decizia Curţii de Apel se dispune la cursul de la data efectuării acelei plăţi.
În privinţa sumei de 7.761,50 lei Tribunalul a arătat că aceasta reprezintă cheltuieli de judecată la plata cărora a fost obligat S.P.P. prin Decizia Curţii de Apel Craiova, sumă care nu a făcut însă obiectul executării silite astfel că nu se poate dispune nici întoarcerea executării acesteia.
Apelul formulat de reclamanta A.V.A.S. a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 196 din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Pentru a proceda astfel instanţa de apel aplicând prevederile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care apelanta nu a depus motivele de apel, a arătat în argumentarea soluţiei pronunţate că în mod justificat Tribunalul a apreciat că pot forma obiect al întoarcerii executării numai sumele efectiv încasate, respectiv suma de 130.896 euro achitată de pârâtă la data de 20 noiembrie 2007, la cursul de schimb din acea dată, deoarece restabilirea situaţiei anterioare executării silite se realizează prin restituirea sumei efectiv încasate şi nu a unei alte sume de bani la un curs diferit. Eventualele daune suferite de reclamantă ar putea fi acoperite doar prin actualizarea sumei în raport de rata inflaţiei sau prin acordarea dobânzii legale, însă, instanţa nu a fost investită cu o astfel de cerere.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. invocând în drept motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor, după redarea soluţiilor pronunţate de instanţele anterioare, recurenta invocă faptul că Decizia recurată este nelegală deoarece întoarcerea executării silite trebuia efectuată având în vedere cursul de schimb leu-euro la data la care va fi făcută plata deoarece variaţiile de curs valutar în perioada noiembrie 2007 şi data la care se va face plata sunt evidente şi de natură a-i aduce prejudicii.
Prin urmare, susţine recurenta hotărârea instanţei de apel este criticabilă în condiţiile în care nu conţine în dispozitiv şi menţiunea că recuperarea sumei de 130.896 euro se va face prin aplicarea inclusiv a ratei inflaţiei sau a dobânzii legale până la plata efectivă.
Prin întâmpinarea depusă intimata SC M. SA a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată arătând pe de o parte faptul că niciuna dintre criticile recurentei nu pot fi încadrate în temeiurile de drept invocate de aceasta, iar pe de altă parte că prin Decizia recurată au fost aplicare corect prevederile art. 4041 C. proc. civ. inclusiv prin raportare la dispoziţiile art. 112 C. proc. civ.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi dispoziţiilor legale anterior menţionate, Curtea constată că, deşi, formal se invocă prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor nu relevă incidenţa acestui text legal.
În privinţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se impune, de asemenea, precizarea că deşi recurenta nu indică în concret textul legal încălcat sau greşit aplicat, din dezvoltarea criticilor rezultă că se are în vedere art. 4041 şi urm. C. proc. civ.
Din această perspectivă Curtea constată că în conformitate cu prevederea legală anterior menţionată, în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.
În speţă, ca urmare a modificării în parte a titlului executoriu, instanţa de apel nu a luat şi măsura restabilirii situaţiei anterioare, astfel că s-a formulat cerere pentru întoarcerea executării silite, devenind incidente prevederile art. 4042 alin. (3) C. proc. civ.
Soluţionând cererea în limitele investirii, în mod corect, s-a dispus întoarcerea executării în sensul obligării pârâtei SC M. SA să restituie reclamantei A.V.A.S. suma de 130.896 euro la cursul de schimb leu-euro din data de 20 noiembrie 2007, când s-a efectuat plata acestei sume, deoarece obiectul întoarcerii executării nu îl poate reprezenta decât suma efectiv achitată şi încasată în temeiul titlului executoriu desfiinţat.
Împrejurarea că de la data efectuării plăţii iniţiale şi până la întoarcerea executării silite cursul de schimb leu-euro s-a modificat nu justifică, în lipsa unei cereri formulate de reclamant în conformitate cu prevederile art. 112 C. proc. civ., acordarea ratei inflaţiei sau a dobânzilor legale, astfel cum în mod neîntemeiat susţine recurenta.
În altă ordine de idei, eventualele prejudicii suferite de recurentă pot fi acoperite doar în condiţiile investirii instanţei cu o astfel de cerere, ceea ce în speţă nu este cazul, după cum corect s-a reţinut prin considerentele deciziei recurate.
În consecinţă, hotărârea instanţei de apel nu conţine în dispozitiv şi menţiunea că recuperarea sumei de 130.896 euro se va face prin aplicarea ratei inflaţiei sau a dobânzii legale până la plata efectivă, deoarece o atare cerere nu a formulat obiectul analizei instanţelor anterioare în lipsa unei investiri legale.
Aşa fiind, recursul reclamantei este nefondat şi va fi respins ca atare, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală recurenta va fi obligată şi la plata sumei de 868 lei cheltuieli de judecată către intimată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 196 din 23 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Obligă recurenta să-i achite intimatei - pârâte SC M. SA Mangalia suma de 868 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1934/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3002/2010. Comercial → |
|---|
