ICCJ. Decizia nr. 1319/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1319/2010
Dosar nr. 1252/1259/2008
Şedinţa publică din 21 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Comercial Argeş, la data de 22 octombrie 2008, reclamantul E.C. a solicitat acestei instanţe, în contradictoriu cu pârâta SC M.C.F. SA: 1.) să constate nulitatea absolută a hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii pârâte nr. 1 din 16 martie 2007; 2.) să constate nulitatea absolută a actului adiţional la actul constitutiv al societăţii pârâte şi 3.) să dispună obligarea pârâtei să anuleze un număr de 256.246 de acţiuni, emise prin menţionata hotărâre şi, pe cale de consecinţă, să constate că societatea pârâtă are un capital social în valoare de 7.755.806,2 lei, divizat în 347.794 acţiuni, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta SC M.C.F. SA a invocat, prin întâmpinare, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului; excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi excepţia inadmisibilităţii capătului 2 al acţiunii, excepţii respinse de tribunal, prin încheierea pronunţată la data de 29 ianuarie 2009, iar, prin cererea depusă la dosar la data de 5 martie 2009, pârâta a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantului, pe care instanţa a unit-o cu fondul cauzei, prin încheierea pronunţată la data de 5 martie 2009.
Prin sentinţa comercială nr. 19/CC, pronunţată la data de 25 mai 2009, Tribunalul Comercial Argeş a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes a reclamantului E.C., invocată de pârâta SC M.C.F. SA, a admis acţiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu societatea pârâtă, a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. SC M.C.F. SA nr. 1 din 16 martie 2007, precum şi a actului adiţional nr. 44 din 29 mai 2007 la actul constitutiv al societăţii şi a constatat disjuns capătul 3 al cererii introductive.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, cu referire la excepţia lipsei de interes a reclamantului, că acesta are un interes legitim să solicite nulitatea absolută a hotărârii menţionatei A.G.E.A., interes dat de calitatea de dobânditor al unor acţiuni la societatea pârâtă şi de protejarea acestora de eventualele acte frauduloase privind acţiunile şi capitalul acesteia, iar, pe fondul cauzei, că, nici din convocarea publicată în Monitorul Oficial şi, nici din hotărârea nr. 1 din 16 martie 2007 a adunării generale extraordinare a asociaţilor, nu rezultă modificarea actului constitutiv cu indicarea textelor ce se modifică şi noua formulare a majorării de capital, contrar cerinţelor art. 117 alin. (1), imperative sub acest aspect, considerând că actul adiţional, prin care s-a modificat art. 7 din actul constitutiv, a fost întocmit nelegal, în lipsa unei hotărâri a adunării generale extraordinare a acţionarilor care să aibă pe ordinea de zi, menţionată în convocator, textul integral al propunerilor de modificare, considerente pentru care A.G.E.A., în litigiu, este lovită de nulitate absolută.
Apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti prin Decizia nr. 100/A-C, pronunţată la data de 16 octombrie 2009.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut, raportându-se la motivele de apel invocate în cauză, că, în mod legal, prima instanţă a respins excepţiile invocate de pârâtă, prin încheierea din 29 ianuarie 2009, dând o corectă soluţionare excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţiei tardivităţii acţiunii şi excepţiei inadmisibilităţii capătului 2 al acţiunii, având în vedere că, potrivit art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată, reclamantul având calitatea de persoană interesată, întrucât, chiar dacă nu-i era recunoscută calitatea de acţionar, pe rolul Tribunalului Argeş se afla în curs de soluţionare dosarul nr. 499/1259/2006, având ca obiect obligarea pârâtei să înscrie în registrul acţionarilor dreptul său de proprietate asupra unui număr de acţiuni dobândite de la aceasta; că, potrivit art. 129 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, nu pot fi adoptate hotărâri asupra unor puncte de pe ordinea de zi care nu au fost publicate în Monitorul Oficial, iar modificarea actului constitutiv s-a realizat prin actul adiţional, fără a figura pe ordinea de zi a adunării din 16 martie 2007, neputând fi primită susţinerea apelantei – pârâte în sensul că Legea nr. 31/1990 prevede o singură acţiune procesuală împotriva unui act adiţional, respectiv opoziţia prevăzută de art. 62 din menţionata lege, apreciind, ca fiind corectă, şi soluţia dată excepţiei lipsei de interes a reclamantului, faţă de sentinţa nr. 710/C din 21 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Argeş, prin care societatea pârâtă a fost obligată să înscrie în Registrul acţionarilor dreptul de proprietate asupra acţiunilor dobândite ca efect al unor contracte de gaj exercitate, acesta având calitatea de acţionar încă de la data dobândirii acţiunilor, sentinţa având efect declarativ nu constitutiv de drepturi.
În ce priveşte fondul cauzei, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a reţinut, corect, încălcarea de către pârâtă a art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 privind conţinutul convocatorului, deoarece modificarea actului constitutiv al societăţii pârâte nu s-a aflat pe ordinea de zi a hotărârii A.G.E.A. din 16 martie 2007 cu textul integral al propunerilor, întocmirea actului adiţional ulterior, făcându-se cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, cu referire la art. 204 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi art. 114 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi că apelanta pârâtă nu a făcut dovada că a fost delegată consiliului de administraţie atribuţia privind majorarea capitalului social, astfel că, dacă hotărârea nr. 1 din 16 martie 2007 nu a fost dusă la îndeplinire, în conformitate cu prevederile art. 219 alin. (1) din menţionata lege, se impunea ţinerea unei a doua adunări generale extraordinare, care nu a avut loc.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a formulat recurs apelanta pârâtă, invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta nu a structurat şi dezvoltat, distinct, motivele de recurs invocate, arătând, în esenţă, în motivarea recursului, că, în soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, a excepţiei lipsei sale de interes şi a excepţiei tardivităţii formulării acţiunii, instanţele au încălcat prevederile art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990, având în vedere că motivele invocate de reclamant nu sunt motive de nulitate absolută, ci relativă, şi că acesta nu îşi justifică interesul lezat la data ţinerii adunării generale, iar, în soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii capătului 2 al acţiunii, instanţa de apel a interpretat greşit prevederile Legii nr. 31/1990 şi cele ale Legii nr. 26/1990, în conformitate cu care împotriva unui act adiţional nu se poate formula cerere în constatarea nulităţii, ci opoziţie, conform art. 62 din Legea nr. 31/1990 sau cerere de radiere, conform art. 25 din Legea nr. 26/1990.
Referindu-se la modul de soluţionare a fondului cauzei, prin Decizia pronunţată în apel, recurenta a arătat că aceasta cuprinde motive contradictorii, cu referire la faptul că, deşi, nici în convocator şi nici în hotărârea A.G.E.A. atacată, nu se face vorbire despre modificarea actului constitutiv, instanţa de apel a considerat că hotărârea în litigiu încalcă dispoziţiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 şi că această instanţă a interpretat greşit actul adiţional, care este legal, iar neaducerea la îndeplinire a hotărârii de majorare de capital social nr. 1 din 16 martie 2007 nu afectează legalitatea acesteia sau a actului adiţional.
Intimatul – reclamant a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului şi menţinerea deciziei recurate, apreciind, neîntemeiate, criticile invocate în susţinerea acestei cereri.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, când se invocă motive de nulitate absolută dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată.
Reţinând, cu justeţe, că la data formulării acţiunii reclamantul avea calitatea de acţionar al societăţii pârâte, iar, prin hotărârea atacată, s-a modificat procentul de participare la capitalul social; că încălcarea dispoziţiilor imperative, prevăzute de art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, cu privire la conţinutul convocatorului, este motiv de nulitate absolută, aspect ce conferă acţiunii promovate caracter imprescriptibil, şi, înlăturând, judicios, afirmaţia apelantei pârâte, în sensul că Legea nr. 31/1990 prevede o singură cale împotriva unui act adiţional, respectiv opoziţia, în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial, conform art. 62 din menţionata lege, se constată că instanţa de apel a dat o corectă soluţionare criticii vizând interpretarea şi aplicarea precitatelor dispoziţii legale de către prima instanţă, în soluţionarea excepţiilor invocate în cauză de societatea pârâtă.
Este de observat, că instanţa de apel a constatat legalitatea soluţiei dată, pe fond, cererii reclamantului, din perspectiva dispoziţiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, republicată, corect interpretate şi aplicate, având în vedere că, nici în convocarea publicată în Monitorul Oficial, nici în hotărârea A.G.E.A. atacată, nu se regăseşte modificarea actului constitutiv, cu indicarea textelor ce se modifică şi noua lor formulare, şi că, potrivit art. 204 alin. (1) din menţionata lege, acesta poate fi modificat doar prin hotărârea adunării generale ori a consiliului de administraţie, respectiv directoratului, adoptată în temeiul art. 114 alin. (1), în conformitate cu care exerciţiul atribuţiilor prevăzute la art. 113 lit. f), referitoare la majorarea capitalului social, va putea fi delegat consiliului de administraţie sau, după caz, directoratului, prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acţionarilor, cerinţe neîndeplinite în speţă, aşa încât nu se poate reţine incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cu referire la motivele invocate, prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., se constată că aspectele invocate de recurentă nu constituie motive contradictorii în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., iar simpla afirmaţie a greşitei interpretări a actului adiţional în susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu răspunde cerinţei prevăzute de art. 3021 lit. c) C. proc. civ., în ce priveşte dezvoltarea acestui motiv de recurs şi nu permite a fi analizat.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M.C.F. SA Piteşti împotriva deciziei nr. 100/A-C din 16 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1318/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1324/2010. Comercial → |
|---|
