ICCJ. Decizia nr. 1313/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1313/2010
Dosar nr. 3732/2/2008
Şedinţa publică din 21 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 605 din 3 octombrie 2007 pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R., reclamanta CN C.F.C.F.R. SA Bucureşti a solicitat Curţii Arbitrale ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pe pârâta SC S. SA la plata sumei de 157.115,25 lei cu titlu de contravaloare trase suplimentare, la 52.934,64 lei penalităţi de întârziere, calculate de la data scadenţei până la data de 1 noiembrie 2006, la 2.304.375,74 lei – reprezentând tarife pentru utilizarea infrastructurii, cu penalităţi de întârziere în sumă de 934.547,10 lei, calculate de la scadenţe, până la 1 noiembrie 2006 şi la suma de 186.207,93 lei cu titlu de contravaloare energie electrică de tracţiune, cu penalităţi de întârziere în sumă de 27.278,60 lei, calculate de la scadenţe şi până la 1 noiembrie 2006, cu cheltuieli arbitrale.
Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional, prin sentinţa arbitrală nr. 82 din 15 aprilie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 157.115,25 lei contravaloare trase suplimentare, cu 52.934,64 lei penalităţi de întârziere, la 2.304.375,74 lei – cu titlu de tarif pentru utilizarea infrastructurii, cu 939.547,10 lei penalităţi de întârziere şi la 68.263 lei cheltuieli de arbitrare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat acţiune în anulare pârâta S SC S. SA.
Prin sentinţa comercială nr. 54 din 27 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a fost anulată, ca insuficient timbrată, acţiunea în anulare formulată de pârâtă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că deşi petentei i s-a pus în vedere, la mai multe termene, să plătească taxa judiciară de timbru în cuantum de 34.131,5 lei şi timbru judiciar de 5 lei, aceasta a achitat doar 100 lei taxă judiciară de timbru şi 0,6 lei timbru judiciar, astfel că s-a făcut aplicarea art. 9 din OG nr. 32/1995 şi a art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC S. SA, aducând deciziei recurate următoarele critici.
Sentinţa recurată este nelegală, întrucât împotriva SC S. SA a fost deschisă procedura insolvenţei.
Prin urmare instanţa trebuia să pună în vedere lichidatorului să plătească taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar şi nu societăţii petente, deoarece numai lichidatorul judiciar poate avea acces la contul debitorului aflat în procedura insolvenţei, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 85/2006.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Acţiunea în anulare formulată de SC S. SA a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, la data de 25 iunie 2008, dată la care s-a şi pus rezoluţia privind plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 34.131,5 lei şi timbru judiciar de 5 lei, petenta fiind citată la data de 14 iulie 2008 cu această menţiune.
Potrivit dovezii aflate la dosarul Curţii de Apel Bucureşti SC S. SA a intrat în faliment – procedura simplificată prin hotărârea Tribunalului Prahova pronunţată la data de 10 septembrie 2008 în dosarul nr. 5301/185/2008.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995 taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar se plătesc anticipat, or, la data introducerii acţiunii în anulare (25 iunie 2008) SC S. SA nu intrase în procedura insolvenţei (fapt petrecut la 10 septembrie 2008).
Faptul neplăţii anticipate, sau la solicitarea instanţei, de către recurentă, este cu atât mai imputabil acesteia cu cât la data de 23 ianuarie 2009 aceasta nu mai făcea obiectul procedurii insolvenţei, iar sentinţa primei instanţe s-a pronunţat la 27 aprilie 2009, obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar revenindu-i reprezentantului legal al SC S. SA.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost pronunţată cu corecta aplicare a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi a art. 9 din OG nr. 32/1995, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S. SA Brazi, prin lichidator SC E.I. IPURL Ploieşti împotriva sentinţei comerciale nr. 54 din 27 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1302/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1316/2010. Comercial → |
|---|
