ICCJ. Decizia nr. 1399/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1399/2010
Dosar nr. 1733/121/2008
Şedinţa publică din 27 aprilie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6806 din 20 septembrie 2007 a Judecătoriei Galaţi, a fost respinsă cererea în pretenţii formulată de reclamanta SC R. SRL Galaţi în contradictoriu cu pârâta SC M.S. SRL Galaţi, ca nefondată; a fost admisă cererea conexă şi a fost obligată pârâta-reclamantă SC R. SRL Galaţi să plătească pârâtei-reclamante SC M.S. SRL Galaţi suma de 8103,32 lei pretenţii şi suma de 30 lei cheltuieli de judecată.
În fapt s-a reţinut că între părţi s-a încheiat un contractul de executare de lucrări nr. 4/2005 prin care pârâta SC M.S. SRL urma să execute lucrări de infrastructură, hală de producţie şi prestări servicii (fundaţie şi pardoseală plus canal de ventilaţie, cuptor şi canalizare şi instalaţie de apă) la preţul de 497.907.000 de lei, vechi, cu executare în 30 de zile de la 4 aprilie 2005. Beneficiara lucrărilor s-a obligat să pună la dispoziţia executantului, toate autorizaţiile şi avizele prevăzute de lege şi să predea front de lucru liber de orice sarcină, iar executantul să remedieze toate defecţiunile, fără plată.
Din concluziile expertizei instrumentate în cauză a rezultat că aceste lucrări au fost finalitate şi recepţionate, aceste lucrări se încadrează în parametrii tehnici de calitate, că au fost respectate normele de consum la materiale, în ceea ce priveşte defecţiunile privind pardoseala se datorează culpei comune a părţilor care au consimţit la modificarea soluţiei pentru stratul suport, cu încălcarea normelor în domeniu, ceea ce a condus la obţinerea unei lucrări necorespunzătoare.
S-a reţinut că pentru defecţiunile apărute la platformă este numai culpa reclamantului care nu a prevăzut la ce grosime şi timp de uscare, motiv pentru care s-a respins cererea reclamantei.
Având în vedere cererea conexă instanţa a admis-o motivat de faptul că lucrarea a fost executată în condiţiile tehnice stabilite de părţi, reclamanta nerespectând timpul de uscare a rezultat şi din declaraţia martorului E.N.
Iar reclamanta în calitate de beneficiară a lucrării nu a achitat preţul total al lucrării, motiv pentru care a fost obligată să plătească constructorului suma de 8.103,32 de lei, cu titlu de diferenţă de preţ şi cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel S.C. R. SRL Galaţi, criticând-o ca fiind nelegală întrucât s-a încălcat competenţa materială de soluţionare a cauzei, cererea având ca obiect obligaţia de a face iar potrivit art. 2 C. proc. civ., competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Galaţi. De asemenea instanţa nu a avut rol activ privind modul de administrare al probelor, iar hotărârea nu este motivată în drept.
Prin Decizia civilă nr. 87 din 15 februarie 2008, Tribunalul Galaţi a admis recursul şi a casat sentinţa civilă nr. 6806/2007 constatând că Tribunalul Galaţi era instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond.
Pentru a pronunţa această decizie Tribunalul a reţinut următoarele:
Obiectul principal al cererii acesteia îl reprezintă obligaţia de a face, respectiv obligarea intimatei parate S.C. M.S. SRL Galaţi la finalizarea lucrărilor şi remedierea deficientelor apărute la lucrarea infrastructură hală producţie si prestări servicii, cerere care nu este evaluabilă în bani conform art. 2 alin. (1) pct. a C. proc. civ., avându-se în vedere şi temeiul de drept invocat de către recurentă, respectiv art. 1073 C. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr.1733/121/2006.
Prin sentinţa comercială nr. 2828 din 14 octombrie 2008 pronunţată în cauză de Tribunalul Galaţi s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta S.C. R. SRL Galaţi în contradictoriu cu pârâta S.C. M.S. SRL Galaţi şi s-a admis cererea conexă formulată de reclamanta S.C. M.S. SRL în contradictoriu cu pârâta S.C. R. SRL, cu consecinţa obligării pârâtei la plata sumei de 8123,32 Ron şi suma de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ceea ce priveşte cererea de obligarea a pârâtei la finalizarea lucrărilor, s-a reţinut că însăşi reclamanta în acţiunea introductivă reclamanta a susţinut finalizarea lucrărilor de către pârâtă, dar, cu întârziere.
În privinţa cererii de obligare a pârâtei la remedierea deficienţelor apărute în pardoseală, s-a reţinut că, într-adevăr, au existat deficienţe ale pardoselii, dar acestea se datorează faptului că beneficiarul a renunţat la stratul suport al pardoselii, ceea ce face ca şi această cerere să fie nefondată.
Întrucât reclamanta s-a aflat în culpă faţă de executarea cu întârziere a lucrării, nepunând la dispoziţie pârâtei autorizaţia de construire şi neachitând avansul convenit, pârâta putea oricând să invoce excepţia de neexecutare.
Faţă de împrejurarea că pârâta-reclamantă a executat lucrările la care s-a obligat prin contractul nr. 4/2005, fără a primi preţul întreg al lucrării, aceasta este îndreptăţită la achitarea sumei de 8103,315 lei.
Împotriva susmenţionatei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta, criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 43/A din 01 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reţinându-se în considerente, în esenţă, că reclamanta nu se poate prevala de lipsa cunoştinţelor de specialitate în privinţa nivelului calitativ al lucrărilor de construcţii, aceasta având obligaţia angajării unui diriginte de şantier care să acţioneze în numele său în privinţa verificărilor parametrilor tehnici ai lucrărilor, iar apelanta nu a combătut constatările expertului însuşite de prima instanţă, iar pârâta a probat achitarea debitului restant cu facturile emise la îndreptăţirea la contraprestaţia beneficiarului care a recepţionat fără rezerve lucrarea.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta în susţinerea căruia critică netemeinicia probelor administrate în cauză respectiv a expertizei efectuată în cauză, iar în ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale vizând soluţionarea cauzelor conexe nu s-au respectat dispoziţiile legale incidente în cauză.
Înalta Curte, din oficiu, la acest termen a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de dispoziţiile art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. raportat la art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.
S-a statuat în practica judiciară a instanţei supreme, în termeni elocvenţi, că atunci când în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei care face obiectul recursului, ceea ce presupune indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia, iar succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nefiind structurată din punct de vedere juridic în aşa fel încât să se poată reţine măcar din oficiu vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori de casare prevăzută de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
În cauză din examinarea susţinerilor recurentei Înalta Curte constată că acestea se referă la netemeinicia probelor administrate, astfel că motivele invocate de recurentă nu sunt motive de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., astfel încât urmează să se aplice sancţiunea nulităţii cererii de recurs, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. raportat la art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC R. SRL Galaţi împotriva deciziei nr. 43/A din 1 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială conform art. 3021 alin. (1) lit. c) raportat la art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1324/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1400/2010. Comercial → |
|---|
