ICCJ. Decizia nr. 1514/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1514/2010
Dosar nr. 1342/44/2008
Şedinţa publică din 4 mai 2010
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi reclamanta SC W.S. SRL IAŞI, în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. M. SA SUCURSALA GALAŢI a solicitat anularea Hotărârii nr. 44/2008 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura Galaţi, prin care a fost admisă cererea de arbitrare formulată de către reclamanta S.N.T.F.M. M. SA SUCURSALA GALAŢI, fiind obligată pârâta SC W.S. SRL IAŞI să plătească reclamantei următoarele sume: 168.117,45 lei reprezentând tarife orare de utilizare vagoane si majorări de întârziere la plată calculate până la data de 15 aprilie 2008 şi în continuare penalităţi de întârziere până la achitarea integrală a debitului, cu 3.839,73 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială maritimă şi fluvială, prin decizia nr. 2/ F din 20 februarie 2009, a respins, ca nefondată, acţiunea în anulare a Hotărârii nr. 44 din 18 august 2008 formulată de reclamanta SC W.S. SRL IAŞI.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că, arbitrii s-au pronunţat în cauză asupra tuturor cererilor formulate şi au respectat limitele investirii lor de către părţi, nu au încălcat dispoziţiile imperative ale legii, ordinea publică sau bunele moravuri şi că reexaminarea fondului cauzei în cadrul acţiunii în anulare nu se poate realiza, întrucât aceasta nu se asimilează cu o cale de atac.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC W.S. SRL IAŞI a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acţiunii în anulare.
Critica adusă deciziei atacate se referă, în esenţă la faptul că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a legii, fiind încălcată Convenţia cadru de încărcare descărcare nr. 7/cv/a2.2/229/2007, încheiată între părţi, respectiv art. 14, care prevede că predarea-primirea expediţiilor de vagoane din punct de vedere tehnic şi comercial la şi de la client se efectuează pe baza registrului veghetor cu identificarea persoanei ce participă la această operaţiune, registru care a suferit modificări din partea intimatei şi în baza cărora s-au calculat timpii de încărcare-descărcare la 405 ore/vagon, faţă de 51 ore prevăzute în convenţia părţilor.
Faţă de această situaţie, recurenta s-a înscris în fals în ceea ce priveşte registrul veghetor al Staţiei C.F. Făurei şi în acest sens apreciază că hotărârea Curţii de Arbitraj a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 181 C. proc. civ., întrucât nu s-a încheiat procesul verbal prevăzut de aceste dispoziţii imperative, instanţa de fond reţinând că instanţa arbitrală s-a pronunţat asupra tuturor cererilor în litigiu.
O altă critică vizează faptul că, deşi în motivare, se reţine culpa exclusivă a operatorului de transport, instanţa fără să procedeze la controlul judiciar cu care era investită a dispus respingerea, ca nefondată, a acţiunii în anulare.
Analizând critica adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că este nefondată, urmând a se respinge recursul pentru următoarele considerente :
Susţinerea recurentei, potrivit căreia, instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, că instanţa arbitrală s-a pronunţat asupra tuturor cererilor în litigiu, respectiv cererea de înscriere în fals faţă de înscrisul Registrul veghetor prin completarea ulterioară, de către reclamantă a menţiunilor la rubrica „avizarea expeditorului sau destinatarului” privind data de 15 februarie 2008, nu poate fi primită, întrucât nu s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 184 C. proc. civ., faţă de susţinerile părţilor, concluziile scrise şi notificarea primită de pârâtă la data de 15 februarie 2008 despre punerea vagoanelor la dispoziţia sa, precum şi din corespondenţa purtată între părţi.
Mai mult, la răspunsul formulat de recurentă la întâmpinarea intimatei s-a ataşat, în copie, rezoluţia de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale din 30 iunie 2009, în dosarul 166/P/2009, al PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAŢI privind pe numitul C.S., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., astfel că această susţinere nu are suport legal.
Critica vizând culpa exclusivă a operatorului de transport, în opinia recurentei, corect reţinută de instanţă, se constată că este nefondată, întrucât pârâta nu a făcut dovada descărcării celor 33 de vagoane, iar pentru perioada în care vagoanele au staţionat la dispoziţia pârâtei, respectiv 5 februarie 2008 - 03 martie 2008, au trecut 405 ore pentru care pârâta avea obligaţia să plătească tariful orar de utilizare (TOU) în sumă de 161.619,15 lei, tarif calculat conform art. 27 din Convenţia cadru si art. 51 RT si TIM Partea 111 B Secţiunea 4, iar conform prevederilor art. 29 din Convenţia Cadru, s-au calculat majorări de întârziere de 0,1 % pe zi întârziere, cuantumul acestora fiind de 6.931,02 lei, astfel cum corect a apreciat instanţa arbitrală şi a menţinut instanţa de fond, constatând că nu au fost nesocotite dispoziţiile art. 364 lit. f) sau i) C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtei SC W.S. SRL IAŞI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC W.S. SRL IAŞI împotriva deciziei nr. 2/ F din 20 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1507/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1517/2010. Comercial → |
|---|
