ICCJ. Decizia nr. 1347/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1347/2010
Dosar nr. 45066/3/2008
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria sector 1 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 11755 din 11 septembrie 2007 a respins acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC I.D.S. SRL Bucureşti, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada temeiniciei susţinerilor sale, respectiv nu a dovedit faptul că pârâta îi datorează suma de 131.152 lei cu titlu de finanţare necuvenită în baza contractului dinianuarie 2010.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 13/A din 13 februarie 2008 a respins apelul declarat de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 11.755 din 11 septembrie 2007, ca tardiv declarat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 573/R din 16 mai 2008 a admis recursul declarat de recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei Bucureşti împotriva decizii nr. 13/A din 13 februarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 45/A din 8 octombrie 2008 a admis apelul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 11755 din 11 septembrie 2007 a Judecătoriei sectorului 1, a anulat hotărârea atacată şi a reţinut cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă, întrucât capătul principal al acţiunii vizează pretenţii de peste 100.000 lei, iar litigiul este de natură comercială.
Prin sentinţa comercială nr. 4246 din 16 martie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia prematurităţii şi a respins acţiunea reclamantului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei Bucureşti ca prematur formulată, deoarece nu a fost făcută dovada convocării pârâtei la concilierea directă prin depunerea unei dovezi de comunicare către pârâtă, aşa cum reglementează art. 7201 C. proc. civ.
Prin Decizia comercială nr. 382 din 7 octombrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul reclamantului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei Bucureşti împotriva sentinţei nr. 4246 din 16 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a desfiinţat hotărârea atacată şi a trimis cauza la aceiaşi instanţă pentru rejudecare, prin aceea că întreaga corespondenţă purtată de părţi anterior formulării cererii de chemare în judecată corespunde scopului concilierii directe, iar intimata pârâtă nu a suferit nici o vătămare.
Împotriva deciziei comerciale nr. 382/7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşt, secţia a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC I.D.S. SRL Bucureşti care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că au fost încălcate dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., încercându-se a fi date efectele juridice specifice procedurii concilierii directe unei corespondenţe anterioare a părţilor.
Intimatul reclamant Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei Bucureşti a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea nu sunt justificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reglementările art. 7201 C. proc. civ. au un caracter imperativ şi sunt de maximă actualitate, prin aceea că în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
În acest scop, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea iar convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.
De asemenea data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor, finalizând cu rezultatul concilierii ce se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.
La rândul său, art. 109 alin. (2) C. proc. civ., prevede expres că în cazurile anume menţionate de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Chiar recurenta este aceea care evidenţiază existenţa unei corespondenţe, în motivele de recurs fiind detaliat şi analizat conţinutul adreselor din 8 februarie 2005, din 19 aprilie 2005 şi din16 august 2005 de invitare la conciliere.
De remarcat că adresa din 16 august 2005 a reclamantului către SC I.D.S. SRL, în esenţă, constituie o veritabilă invitaţie la conciliere directă, fiind precizat expres fundamentul de drept, respectiv dispoziţiile imperative prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., indicate pretenţiile şi temeiul lor legal, actele doveditoare, locul şi ora concilierii, finalizând cu precizarea sesizării instanţei judecătoreşti dacă litigiul nu va fi soluţionat pe cale amiabilă.
Astfel reclamantul a încercat soluţionarea amiabilă a litigiului şi într-un termen scurt, fără a încălca drepturile procesuale ale pârâtei, raţiuni pentru care urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei împotriva deciziei comerciale nr. 382 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC I.D.S. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 382 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1345/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1350/2010. Comercial → |
|---|
