ICCJ. Decizia nr. 1344/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1344/2010
Dosar nr. 3195/101/2008
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 420 din 27 mai 2009 a admis acţiunea formulată de reclamantul I.A. împotriva pârâtei SC S. SA Drobeta Turnu Severin în sensul că a obligat pe pârâtă să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi la preţul de 2.559 lei.
A mai fost obligată pârâta şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 450 lei reprezentând onorariu expert.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut, în principal, că începând cu anul 1999 reclamantul este angajat al societăţii pârâte şi căruia i s-a închiriat imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, compus dintr-o cameră, bucătărie şi baie, încă din anul 1995, prelungit ulterior.
Reclamantul a solicitat pârâtei cumpărarea acestei locuinţe la data de 26 iulie 2007 însă nu i s-a dat curs acestei cereri.
În art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat până la data intrării în vigoare a acestei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, se reglementează, că ele vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, fie cu plata integrală, fie cu plata în rate a preţului, evaluarea şi vânzarea urmând a se face în condiţiile Decretului Lege nr. 61/1990, completat cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţară.
Susţinerile pârâtei că instanţa de judecată nu se poate substitui voinţei părţilor şi nu poate stabili preţul de vânzare a locuinţei au fost înlăturate, deoarece dispoziţiile legale reflectă opţiune legiuitorului de a lua măsuri de protecţie socială, dând posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele pe care le ocupă.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 198 din 13 octombrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC S. SA împotriva sentinţei nr. 420 din 27 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind preluate în şedinţă toate argumentele primei instanţe.
Împotriva deciziei nr. 198 din 13 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a promovat recurs pârâta SC S. SA care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că instanţa de apel a golit de conţinut norma referitoare la posibilitatea societăţilor de a deţine locuinţe, pe lângă posibilitatea de a construi din fonduri proprii locuinţe, fiind încălcat şi principiul libertăţii contractuale şi al autonomiei de voinţă al părţilor vizând preţul de vânzare al locuinţei.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.
Reclamantul I.A. potrivit cererii de chemare în judecată înregistrată la data de 5 decembrie 2007, iniţial la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a cerut în contradictoriu cu pârâta SC S. SA obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a locuinţei ocupate conform contractului de închiriere din 5 septembrie 2007.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel, au stabilit o corectă situaţie de fapt şi de drept, prin aceea că au apreciat situaţia imobilului litigios ca fiind circumscrisă cadrului juridic imperativ al art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992. Astfel, locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a acestei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului lege nr. 61/1990.
Reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor impuse de legea specială, având calitatea de chiriaş la momentul formulării cererii, devenind beneficiarul de necontestat al facilităţilor şi măsurilor de protecţie socială în materie.
Mai mult, instanţa de fond a dat dovadă de un veritabil rol activ, prin încheierea din 6 mai 2009 dispunând efectuarea unei expertize de specialitate în construcţii, cu principalul obiectiv de a fi evaluat apartamentul în cauză, având în vedere gradul de uzură şi vechimea în concordanţă cu dispoziţiile Decretului Legea nr. 61/1990 şi a Legii nr. 85/1992.
Raportul de expertiză întocmit de expert ing. A.L.D. a concluzionat că imobilul situat în Drobeta Turnu Severin este o cameră (garsonieră), situat la parterul blocului, având o suprafaţă utilă de 20,52 mp, cu un preţ de vânzare de 2.559 ron.
Nu poate fi primită teza acreditată de recurenta pârâtă potrivit căreia a fost încălcat principiul libertăţii contractuale şi al autonomiei de voinţă, tocmai prin aceea că în speţă a fost dată eficienţă juridică normelor cu caracter imperativ care guvernează o categorie restrânsă şi bine determinată a unor relaţii sociale, conferindu-se protecţie socială numai titularilor contractelor de închiriere în condiţiile restrictive ale Legii nr. 85/1992.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC S. SA împotriva deciziei civile nr. 198 din 13 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, nefiind îndeplinită nicio cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S. SA Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 198 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1338/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1345/2010. Comercial → |
|---|
