ICCJ. Decizia nr. 1342/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1342/2010
Dosar nr. 5140/1/2009
Şedinţa publică de la 22 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2325 din 25 iunie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 2813/233/2006, în urma soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti şi Judecătoria Galaţi privind soluţionarea contestaţiei la executare, a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, dosarul înregistrându-se pe rolul acestei instanţe sub nr. 2813/233/2006.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi sub nr. 2939 din 22 martie 2005 reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. Bucureşti, a formulat contestaţie la executare solicitând anularea procesului-verbal din 9 martie 2005 al executorului judecătoresc V.D., dosar de executare nr. 1216/VD/2003 privind suma de 867.460.972 lei, invocându-se şi excepţiile perimării executării şi a prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.
Totodată a mai fost solicitată şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, precum şi suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanţă preşedinţială, în temeiul dispoziţiilor art. 399 alin. (1) şi (3), art. 166 şi art. 403 alin. (1) şi (4), art. 581 C. proc. civ.
SC A. SA a invocat în cursul procesului excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe calea regulatorului de competenţă prin Decizia nr. 2325 din 25 iunie 2008.
După ce contestatoarea SC A. SA a precizat în scris că nu înţelege să mai susţină excepţiile invocate şi nici cererea de suspendare a executării silite, aşa cum reiese din fila 14 a dosarului cauzei, la data de 2 aprilie 2009, s-a invocat din nou în scris excepţia perimării executării, în temeiul art. 389 alin. (1) C. proc. civ., arătând că în speţă este operabil termenul de 6 luni în interiorul căruia BEJ V.D. nu a efectuat acte de executare silită, termen ce începe să curgă de la data de 16 decembrie 2005 când a încetat suspendarea executării silite dispusă prin încheierea din 17 mai 2005, pronunţată de Judecătoria Galaţi, în dosarul nr. 1943/C/2005.
S-a respins această excepţie întrucât prin încheierea mai sus menţionată s-a dispus suspendarea executării silite până la soluţionarea dosarului nr. 1943/C/2005 al Judecătoriei Galaţi, dosarul nefiind soluţionat până în prezent, acesta constituind obiectul dosarului cu nr. 2813/233/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, respectiv prezenta cauză.
În ce priveşte dosarul Judecătoriei Galaţi cu nr. 1943/C/2005, acesta nu a fost soluţionat întrucât, urmare formulării căii de atac a recursului de către A.V.A.S. Bucureşti, hotărârea pronunţată pe fondul cauzei a fost casată cu trimitere spre rejudecare, aceasta formând obiectul acestui dosar.
Astfel că potrivit încheierii din 17 mai 2005 executarea silită este suspendată, motiv pentru care BEJ V.D. nu a mai efectuat şi alte acte de executare silită împotriva contestatoarei; pe cale de consecinţă, termenul de perimare al executării silite nu curge în cauză.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 63 din 21 mai 2009 a respins excepţia perimării executării invocată de către contestatoarea SC A. SA Galaţi.
A admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC A. SA Galaţi cu sediul în judeţul Galaţi în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. Bucureşti cu sediul ales în Bucureşti, sector 1, şi a anulat procesul-verbal din 9 martie 2005 încheiat în dosarul de executare nr. 1216/290/2003 al executorului judecătoresc V.D.
A luat act de renunţarea contestatoarei la excepţia invocată privind prescrierea dreptului de a cere executarea silită şi la cererea de suspendare a executării silite.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că în executarea titlurilor sentinţa civilă nr. 5435/2000 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin Decizia civilă nr. 799/2000 a Curţii de Apel Galaţi, creditoarea A.V.A.S. Bucureşti a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 760.372.262 lei actualizată conform art. 3712 C. proc. civ. şi obligarea acesteia la plata tuturor cheltuielilor de executare.
În urma formării dosarului de executare al BEJ V.D. cu nr. 1216/290/2003, în urma emiterii somaţiei primită de contestatoare la data de 28 octombrie 2003, SC A. SA a achitat cu ordinul de plată nr. 752 din 3 noiembrie 2003 debitul solicitat în sumă de 760.372.262 lei, datorat conform sentinţei civile nr. 5435/2000.
După circa 4 luni de la data încuviinţării executării silite au fost emise adrese de înfiinţare a popririi pentru suma respectivă către filialele principalelor bănci, inclusiv la R. la data de 14 februarie 2005.
Prin procesul-verbal încheiat la 14 februarie 2005 executorul judecătoresc a constatat că debitul a fost achitat şi urmează să procedeze, conform cererii creditorului, la actualizarea debitului pentru perioada noiembrie 2000 - octombrie 2003, diferenţa dintre debitul iniţial achitat şi cel actualizat fiind de 692.753.928 lei conform art. 7213 alin. (3) C. proc. civ. De asemenea s-a constatat că s-a achitat de către creditoare suma de 15.000.000 lei cu titlu de avans al onorariului de executare, rămânând de achitat suma de 159.707.014 lei.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că organul de executare este cel care procedează la reactualizarea sumei, nu instanţa de judecată, iar după criteriul unic de reactualizare impus de dispoziţiile art. 3712 alin. (3) C. proc. civ., se are în vedere cursul monedei stabilit de BNR şi nu rata inflaţiei; că executorul judecătoresc prin procesul-verbal din 2 martie 2004, a procedat la actualizarea debitului fără să existe o dovadă a modului de calcul, şi după data plăţii, 3 noiembrie 2003, că, contestatoarea nu are nici o culpă pentru faptul că executorul judecătoresc nu a cunoscut faptul plăţii, această obligaţie revenindu-i creditoarei A.V.A.S. Bucureşti.
Totodată s-a reţinut că şi onorariu de executare a fost stabilit în mod nelegal.
Împotriva menţionatei hotărâri, a declarat recurs intimata A.V.A.S. Bucureşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 299, art. 3041 C. proc. civ. şi art. 48 alin. (5) din OUG nr. 51/1998, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, iar pe fond respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.
În criticile formulate recurenta intimată susţine în esenţă următoarele.
Este greşită soluţia instanţei de fond de admitere a contestaţiei la executare şi a anulării procesului-verbal din 9 martie 2005 al BEJ V.D. reţinându-se că executorul a efectuat calculul sumei de 867.460.942 lei Ron conform art. 7213 alin. (3) C. proc. civ. şi că în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 3712 alin. (3) C. proc. civ., care dispun actualizarea sumei în funcţie de cursul monedei în care se face plata.
Recurenta precizează că instanţa dovedeşte prin considerentele reţinute în motivarea hotărârii că este într-o gravă eroare cu privire la aplicarea dispoziţiilor legale speţei de faţă.
Greşită este soluţia şi cu privire la onorariul de executare, reţinând că şi acesta a fost stabilit nelegal, în raport de fişa de calcul a actualizării debitului şi a onorariului expertului, depusă la dosar pentru termenul din 29 ianuarie 2009.
Intimata contestatoare SC A. SRL Galaţi prin concluziile depuse la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul intimatei A.V.A.S. Bucureşti este nefondat pentru următoarele considerente.
Prin sentinţa nr. 2818 din 20 mai 2004 a Judecătoriei Galaţi rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 544 din 15 decembrie 2004 a Tribunalului Galaţi s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC A. SA Galaţi în contradictoriu cu A.P.A.P.S. Bucureşti, a anulat somaţia de plată emisă la 2 martie 2004 de cabinetul executorului judecătoresc V.D. pentru suma de 1.556.674.265 lei Rol, reţinându-se achitarea sumei de 760.372.262 lei de SC A. cu OP nr. 762 din 3 noiembrie 2003, astfel că nu se mai justifică actualizări ale sumei calculate după 5 luni de la data efectuării plăţii.
Ulterior, executorul judecătoresc, în baza aceluiaşi titlu, în cadrul aceluiaşi dosar de executare (nr. 1216/ VD 2003 ) a întocmit procesul-verbal din 9 martie 2005, solicitând debitoarei SC A. SA achitarea aceluiaşi debit reactualizat â€" 867.460.942 lei, din care 692.753.928 lei cu titlu de actualizare debite şi 174.707.014 lei onorariu de executare.
Împotriva procesului-verbal din 9 martie 2005 debitoarea SC A. SA a formulat contestaţie în anulare, admisă prin Decizia comercială nr. 63 din 21 mai 2009 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Astfel se constată că, în raport de situaţia de fapt, instanţa de fond în mod corect a reţinut că executorul judecătoresc greşit a actualizat creanţa, avându-se în vedere pe de o parte achitarea debitului de SC A. SA, iar pe de altă parte încălcarea dispoziţiilor art. 7213 alin. (3) C. proc. civ.
Susţinerea recurentei intimate în sensul că la dosar s-a depus fişa de calcul a reactualizării debitului şi onorariului de executare nu poate fi luată în consideraţie în raport de dispoziţiile menţionate.
În consecinţă în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea apreciază că recursul este nefondat, sentinţa de fond fiind temeinică şi legală, motiv pentru care va fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 63 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1340/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1346/2010. Comercial → |
|---|
