ICCJ. Decizia nr. 1348/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1348/2010
Dosar nr. 152/86/2009
Şedinţa publică de la 22 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 ianuarie 2009 reclamanţii T.E. şi T.I. au chemat în judecată pârâtele SC B.C. SA, sucursala Suceava, SC S. Fălticeni solicitând instanţei anularea următoarelor acte: contractul nr. 60 din 25 octombrie 2004 şi următoarele acte adiţionale: 60/I din 11 martie 2005, 60/II din 22 mai 2006, 60/III din 31 mai 2006, 60/IV din 9 iunie 2006, 60/V din 16 iunie 2006, 60/VI din 26 iunie 2006, 60/VII din 31 iulie 2006, 60/VIII din 31 august 2006, 60/IX din 22 decembrie 2006, 60/X din 20 februarie 2007, contractul nr. 115 din 13 iulie 2005 şi următoarele acte adiţionale: 115/1 din 15 septembrie 2005, 115/II din 1 noiembrie 2005, 115/III din 9 iunie 2006, 115/IV din 26 iunie 2006, 115/V din 12 iulie 2006, 115/VI din 31 iulie 2006, 115/VII din 31 august 2006, 115/VIII din 11 octombrie 2006, 115/IX din 13 decembrie 2006, 115/X din 10 octombrie 2007, contractul nr. 239 din 11 noiembrie 2005 şi următoarele acte adiţionale: 239/I din 30 decembrie 2005, 239/II din 3 aprilie 2006, 239/III din 31 mai 2006, 239/IV din 9 iunie 2006, 239/V din 26 iunie 2006, 239/VI din 1 iulie 2006, 239/VII din 31 iulie 2006, 239/VIII din 31 august 2006, 239/IX din 22 decembrie 2006, 239/X din 20 februarie 2007, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că în cursul anului 2004 şi 2005, au fost de acord să garanteze trei credite luate de către SC S. FĂLTICENI SRL de la B.C. SA, sens în care au semnat 3 ipoteci asupra unui apartament proprietatea lor: ipoteca nr. 60 din 25 octombrie 2004 (autentificată sub nr. 4064 din 29 octombrie 2004); ipoteca nr. 115.1.2 din 15 septembrie 2005 (autentificată sub nr. 2423 din 13 septembrie 2005); ipoteca nr. 239.4 din 17 noiembrie 2005 (autentificată sub nr. 3014 din 17 noiembrie 2005), prin care au garantat restituirea sumelor creditelor luate de către SC S. FĂLTICENI SRL prin următoarele contracte principale: contractul nr. 60 din 25 octombrie 2004; Actul adiţional nr. 115.1 din 15 septembrie 2005 la contractul nr. 115 din 13 iulie 2005 şi Contractul de credit nr. 239 din 17 noiembrie 2005.
Ulterior semnării contractelor de ipotecă, B.C. SA şi S. FĂLTICENI SRL, în mod fraudulos, fără acordul lor, au încheiat mai multe acte adiţionale prin care au modificat semnificativ condiţiile din contractele de credit principale la care ipotecile se constituiseră ca accesorii.
Mai arată reclamanţii că, în actele adiţionale mai sus arătate prin care se schimbau condiţiile esenţiale ale contractelor principale de credit, au fost trecuţi ca şi părţi contractante, însă au refuzat să le semneze. Cu toate acestea pârâţii au executat acele contracte ca şi cum şi-ar fi dat consimţământul.
Mai mult au început executarea silită în care aceste înscrisuri sunt folosite ca şi titluri executorii împotriva lor.
Consideră reclamanţii că lipsa semnăturilor lor de pe actele în care sunt parte echivalează cu lipsa consimţământului, prin urmare actele adiţionale pe care nu le-au semnat, potrivit dispoziţiilor art. 948 C. civ., sunt lovite de nulitate absolută.
Tribunalul Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1199 din 15 iunie 2009 a respins ca nefondată acţiunea.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că actele adiţionale la contractul de credit nr. 60 din 25 octombrie 2004 încheiate ulterior nu aduc nici un fel de modificare obligaţiei de garanţie a reclamanţilor aşa încât nu era necesară semnătura şi acordul acestora, chiar dacă în actul adiţional nr. 60/X din 20 februarie 2007 au fost trecuţi ca părţi. Cât priveşte actul adiţional nr. 60/IX din 22 decembrie 2006 chiar dacă aduce modificări art. 6 Garantarea creditului şi asigurarea garanţiilor se observă că, în ceea ce-i priveşte pe reclamanţi a fost reluată aceeaşi clauză din contractul de credit nr. 60 din 25 octombrie 2004 şi din contractul de garanţie imobiliară nr. 60.3 din 25 octombrie 2004.
La data de 13 iulie 2005, între pârâta B.C. SA Sibiu, sucursala Suceava, şi pârâta SC S. FĂLTICENI SRL Fălticeni s-a încheiat contractul de linie de credit nr. 115/2005 prin care prim-pârâta a acordat secund-pârâtei o linie de credit în sumă de 200.000 lei. În cuprinsul acestui contract nu s-a prevăzut nici o garanţie imobiliară din partea reclamanţilor aşa încât este nejustificată cererea acestora de a se constata nulitatea acestui contract pentru lipsa consimţământului lor. La data de 15 septembrie 2005 s-a încheiat actul adiţional nr. 115.1 la contractul de credit 115/2005 în care la art. 6 Garantarea creditului şi asigurarea garanţiilor a fost trecută o ipotecă de rang II asupra imobilului înscris în C.F. nr. 5470 a com. cad. Sf. Ilie situat în Suceava, imobil situat din 3 camere şi dependinţe identic cu p.c. 846/VII/A, proprietatea reclamanţilor. Actul adiţional a fost semnat de către reclamanţi şi, mai mult decât atât, prin contractul de garanţie imobiliară nr. 115.I.2 din 15 septembrie 2005 autentificat sub nr. 2423 din 15 septembrie 2005 la BNP A.I. reclamanţii şi-au exprimat clar consimţământul la constituirea acestei garanţii. Celelalte acte adiţionale la contractul de credit nr. 1156 din 13 iulie 2005 ori nu conţin nici un fel de clauze referitoare la garantarea creditului ori, atunci când conţin, nu fac decât să reia clauza din contractul de garanţie imobiliară nr. 115.I.2 din 15 septembrie 2005. Întrucât aceste acte adiţionale nu prevăd alte obligaţii în sarcina reclamanţilor nu era necesar a fi semnate de către aceştia.
S-a mai reţinut că actele adiţionale la contractul de credit nr. 239/2005 nu conţin clauze referitoare la obligaţia de garanţie a reclamanţilor aşa încât nu era necesar consimţământul la încheierea acestora.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanţii prin care precizează pentru fiecare contract de credit că au dispărut o parte din garanţiile care existau la semnarea contractelor de ipotecă şi că au fost prelungite termenele de creditare împotriva voinţei lor fiind modificate condiţiile avute în vedere la semnarea ipotecilor ceea ce echivalează cu lipsa consimţământului şi atrage nulitatea absolută, potrivit art. 948 C. civ.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 114 din 19 octombrie 2009 a respins apelul ca nefondat.
Instanţa de control judiciar în fundamentarea soluţiei pronunţate a reţinut că nu este incidentă sancţiunea nulităţii absolute pentru lipsa consimţământului reclamanţilor şi nici nu se poate reţine că pârâţii intimaţi şi-ar fi încălcat obligaţia de executare a convenţiei cu bună credinţă, întrucât actele arătate în cuprinsul acţiunii nu necesita acordul reclamanţilor, întrucât nu modifică în nici un fel obligaţia de garanţie, asumată de aceştia.
Cu petiţia înregistrată la data de 3 decembrie 2009 reclamanţii au declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a dat o hotărâre prin aplicarea greşită a legii.
Se susţine că au fost părţi în contractele principale de credit, deci pentru modificarea acestor contracte trebuia obţinut şi consimţământul lor, prin prelungirea scadenţei fără consimţământul acestora, banca a modificat elementele esenţiale, definitorii ale creditelor pentru care nu s-a garantat.
Recurenţii consideră că au fost încălcate dispoziţiile art. 942 C. civ., cât şi art. 948 C. civ. fiind interpretate eronat actele deduse judecăţii.
Recursul este nefondat.
Prin cele trei contracte de credit, intimata SC S. FĂLTICENI a beneficiat de credite în valoare de 200.000 lei, 400.000 dolari SUA şi respectiv 416.000 Euro.
În conformitate cu normele interne ale Băncii, în scopul acordării celor trei credite s-a solicitat clientului alături de alte garanţii şi o garanţie imobiliară SC S. FĂLTICENI SRL prin reprezentanţi legali au propus garantarea creditului, de către terţi, persoane fizice â€" T.I. şi T.E. , cu ipoteca asupra imobilului constând în apartament proprietatea soţilor T.I. şi T.E., situat în municipiul Suceava, judeţul Suceava, intabulat în C.F. nr. 5470 din comuna cadastrală Sf. Ilie, identic cu parcela cadastrală 846/VII/A.
Ipotecile asupra imobilului de mai sus, au fost constituite prin:
- Contractul de garanţie imobiliară nr. 155.1 din 9 martie 2006 autentificat sub nr. 802 din 10 martie 2006 de către BNP F.S. din Rădăuţi, anexa la Contractul de linie de credit nr. 115 din 13 iulie 2005;
- Contractul de garanţie imobiliară nr. 239.4 din 17 noiembrie 2005 autentificat sub nr. 3014 din 17 noiembrie 2005 de către notar public Adela A.I., anexa la Contractul de credit pentru investiţii nr. 239 din 11 noiembrie 2005;
- Contractul de garanţie imobiliară nr. 60.3 din 25 octombrie 2004 autentificat sub nr. 4064 din 29 octombrie 2004 de către notar public I.V., anexa la contractul de credit nr. 60 din 25 octombrie 2004.
Dreptul de ipotecă asupra imobilului este intabulat în Cartea Funciară a imobilului.
Atât prin contractele de credit, cât şi prin contractele de garanţie imobiliară, garanţii ipotecari au renunţat în mod expres la beneficiul de discuţiune şi de diviziune, fiind de acord să răspundă în mod solidar cu debitorul pentru achitarea integrală a datoriei. În consecinţă, creditorul la alegerea sa, poate urmări pentru realizarea creanţei, pe oricare dintre debitori (împrumutat sau garanţi), fiecare debitor răspunzând pentru plata întregii datorii.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că nesemnarea actelor adiţionale de prelungire a duratei creditelor, nu afectează valabilitatea contractelor de ipotecă şi nu modifică obligaţia de garanţie asumată de aceştia.
Cu privire la fondul cauzei, instanţa de apel a apreciat în mod corect faptul că ipoteca, fiind un drept real accesoriu, aceasta împărtăşeşte în totalitate soarta obligaţiei principale care ar incumba debitorului în raporturile cu creditorul.
Nu pot fi reţinute susţinerile privind constatările BNR de încălcare a normelor aceasta conducând la o eventuală sancţionare a angajaţilor în condiţiile în care semnatarii actelor ar fi condamnaţi penal.
Faţă de cele arătate având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii E.T. şi I.T. împotriva deciziei nr. 114 din 19 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1346/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1349/2010. Comercial → |
|---|
