ICCJ. Decizia nr. 1346/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1346/2010
Dosar nr. 27921/3/2008
Şedinţa publică de la 22 aprilie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a solicitat obligarea pârâtului A.C.O. la plata sumei de 147.743.125 lei reprezentând penalităţi pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 9.4; art. 9.5; art. 9.12; art. 9.14 şi de 66.300 Euro penalităţi pentru nerespectarea obligaţiei investiţionale asumate prin contract, prin art. 9.10; art. 9.13.8, scadente la 31 decembrie 2005.
Reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, în motivarea acţiunii a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul nr. B004 din 19 februarie 2004 de vânzare cumpărare de acţiuni ale SC T. SA, preţul fiind achitat integral la 22 februarie 2004, ulterior acesta înregistrându-se ca unic acţionar al societăţii privatizate, care a fost şi radiată.
Totodată, reclamanta a arătat că pârâtul nu şi-a executat obligaţiile privind realizarea investiţiilor prevăzute de art. 9.10 şi art. 9.13, astfel că acesta datorează penalităţile menţionate conform contractului.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 13715 bis din 11 decembrie 2008 a admis excepţia prescripţiei cu privire la penalităţile indicate în capătul 2 de cerere pentru nerespectarea obligaţiei investiţionale pentru anul 2004.
A admis în parte acţiunea reclamantei A.V.A.S. Bucureşti şi a obligat pârâtul la 19.800 Euro şi 2.100 Euro penalităţi pentru nerealizarea obligaţiei investiţionale asumate prin art. 9.10 şi art. 9.13.7 din contract aferentă anului 2005.
A respins ca prescrise pretenţiile de 12.300 Euro, penalităţi pentru obligaţiile investiţionale din anul 2004, respingând ca neîntemeiate celelalte pretenţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a probat încălcarea de către cumpărător a obligaţiilor prevăzute la art. 9.4; art. 9.5; art. 9.12 şi art. 9.14 din contract, că sumele cu titlu de investiţii au fost eşalonate anual începând cu anul 2004 şi că termenul de prescripţie de 3 ani curge distinct pentru fiecare rată anuală potrivit art. 3 alin. (1) şi art. 12 din Decretul nr. 167/1958.
Astfel pentru anii 2005 şi 2006 pârâtul nu a probat cuantumul sumelor achitate şi că după 22 mai 2006 nu se poate reţine culpa pârâtului, fiind deschisă procedura falimentului împotriva societăţii debitoare şi ca urmare pretenţiile anului 2006 au fost respinse.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 437 din 10 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti şi a anulat ca insuficient timbrat apelul pârâtului A.C.O. declarat împotriva hotărârii instanţei de fond.
Împotriva menţionatei decizii au declarat recurs ambele părţi.
Recurenta reclamantă A.V.A.S. Bucureşti prin recursul formulat, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii în tot a acţiunii sale.
În criticile formulate, recurenta-reclamantă susţine în esenţă următoarele.
Prin hotărârea atacată instanţa a încălcat dispoziţiile art. 969 şi art. 1082 Cod civil, precum şi dispoziţiile OG nr. 25/2002, respectiv art. 1, art. 2, art. 4, art. 26 şi art. 262.
Greşit a reţinut instanţa de apel, în ceea ce priveşte penalităţile datorate pentru neîndeplinirea la scadenţă a obligaţiilor investiţionale pentru anul 2004 (12.300 Euro) că acestea sunt prescrise, întrucât penalităţile se aplică la finalul perioadei investiţionale şi nu la fiecare termen scadent.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 26 şi art. 262 din OUG nr. 25/2002, în raport de care penalităţile anului 2004 şi penalităţile solicitate pentru nerealizarea investiţiei prevăzută la art. 9.13.4 din contract ar fi început să curgă la expirarea perioadei investiţionale de 5 ani, respectiv în anul 2009.
Se mai susţine că momentul final ar fi trebuit să fie cel al radierii respectiv 23 februarie 2007, astfel că pârâtul trebuie să fie obligat şi la penalităţile de 29.700 Euro datorate pentru nerealizarea investiţiilor pentru anul 2006.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 şi art. 8 din OG nr. 25/2002, pârâtul trebuia obligat şi la penalităţile calculate pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 9.4; art. 9.5 şi art. 9.14 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, cu concluzia că pârâtul trebuia să probeze îndeplinirea obligaţiilor respective.
Pârâtul A.C.O. prin recursul declarat întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, avându-se în vedere, că în apel a achitat taxa de timbru cu care a fost citat.
Recursul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti este nefondat.
Critica recurentei reclamante privind calculul termenului de prescripţie extinctivă şi cursul său este nefondată în raport de clauzele stipulate în contract şi de însăşi susţinerile recurentei reclamante făcute în acţiunea sa.
Astfel se constată că în mod corect instanţa de apel a reţinut că la baza raporturilor dintre părţi a stat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. B004 din 19 februarie 2004 şi anexele la acest contract, printre care şi anexa 10 privind programul de investiţii din surse proprii sau atrase; că din anexa 10, rezultă că investiţia în sumă totală de 164.607 Euro se va realiza eşalonat pe ani, că pentru fiecare an s-a prevăzut o sumă alocată pentru investiţie; că la art. 9.10.4 lit. c) din contract părţile au stabilit că pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute la pct. 9.10 de către cumpărător acesta va plăti vânzătorului o penalitate de 30% din suma rămasă neinvestită la fiecare termen scadent.
Prin anexa 10 scadenţa a fost stabilită anual pentru perioada 2004-2008 şi ca urmare, penalităţile nu se aplică la finalul perioadei investiţionale şi cu atât mai puţin având în vedere data radierii societăţii privatizate.
Ori faţă de această situaţie, susţinerea, recurentei reclamante că analiza realizării/nerealizării investiţiei se face la sfârşitul perioadei investiţionale nu se poate reţine în raport de clauzele contractuale, ştiindu-se că potrivit art. 969 C. civ. convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
Cum prin art. 9.10 şi art. 9.13.7 din contract se prevede că realizarea investiţiei se va efectua conform anexei 10, adică cu scadenţă anuală, soluţia instanţei de apel de respingere ca prescrise a penalităţilor aferente anului 2004 este corectă, astfel că termenul de prescripţie de 3 ani curge în mod distinct pentru fiecare rată anuală, conform art. 3 alin. (1) şi art. 12 din Decretul nr. 167/1958.
Referirea recurentei reclamante la art. 26, art. 262 din OG nr. 25/2002 este nerelevantă întrucât aceste prevederi legale nu sunt incidente în speţă, în cauză prevalând legea părţilor.
De altfel şi în privinţa clauzelor prevăzute la art. 9.4; art. 9.5; art. 9.12 şi art. 9.14 operează legea părţilor, nefiind incidente în speţă dispoziţiile OG nr. 25/2002, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a probat încălcarea obligaţiilor aferente anului 2006, prevăzute de către cumpărător la aceste articole.
În consecinţă, Curtea apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare şi interpretare a legii motiv pentru care recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul pârâtului A.C.O. este netimbrat.
Pentru termenul de astăzi recurentul pârât a fost citat cu menţiunea de a achita 4 lei taxa judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar conform dovezii aflată la fila 16 dosar recurs, obligaţie pe care acesta în mod nejustificat nu şi-a îndeplinit-o.
Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepţii, motive de casare, Înalta Curte reţinând că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a achita taxa de timbru, în considerarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, modificate urmează să anuleze ca netimbrat, recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 437 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Anulează recursul declarat de pârâtul A.C.O. împotriva aceleiaşi decizii ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1342/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1348/2010. Comercial → |
|---|
