ICCJ. Decizia nr. 1353/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1353/2010
Dosar nr. 4908/2/2008
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 6683 din 28 mai 2008, pronunţată în dosar nr. 44390/3/2007, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC O. SRL în contradictoriu cu pârâta SC G.C. SRL, a dispus rezoluţiunea contractului din 19 iulie 2006 şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 33.459,42 lei.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că prin acţiunea sa, înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, şi declinată în favoarea tribunalului, prin sentinţa civilă nr. 8799 din 5 noiembrie 2007, pronunţată în dosar nr. 8444/300/2007, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei achitate în contul contractului încheiat între părţi, precum şi la plata de daune în cuantum de 50% din valoarea plătită. Ulterior, reclamanta şi-a completat acţiunea, solicitând şi rezoluţiunea contractului din 2006 pentru neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei asumate. S-a reţinut că pârâta s-a obligat să vândă şi să implementeze sistemul economico-financiar G.E., utilizarea programului fiind limitată doar societăţii beneficiare – reclamanta. Prin protocolul din data de 6 decembrie 2006 părţile contractante au constatat că operaţiunea de validare a aplicaţiei economico-financiară nu a fost implementată, pârâta asumându-şi obligaţia de a realiza implementarea aplicaţiei până la 31 decembrie 2006, cu un termen limită la 1 ianuarie 2007. În caz contrar, părţile au stabilit ca actul să fie reziliat, cu plata daunelor interese, formate din avansul plătit şi daune morale de 50% din suma achitată.
Judecătorul a constatat că pârâta nu şi-a respectat obligaţia asumată, aceasta neefectuând o adaptare a sistemului faţă de specificul activităţii reclamantei. S-a reţinut, în consecinţă, că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia asumată, în timp ce pârâta nu a dovedit implementarea sistemului, devenind incidente prevederile art. 1020 – art. 1021 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta SC G.C. SRL, solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei de fond în sensul respingerii cererii reclamantei.
Prin Decizia comercială nr. 145 din 17 martie 2009, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, reţinând următoarele: a fost apreciată ca fiind corectă situaţia de fapt reţinută de judecătorul fondului, prin raportare la probele administrate, respectiv la protocolul încheiat de părţi la data de 6 decembrie 2006. Au fost înlăturate susţinerile pârâtei referitoare la îndeplinirea obligaţiei asumate, reţinându-se că aceasta nu a putut combate pretenţiile reclamantei de reziliere a contractului cu daune-interese, respectiv că nu a înfăţişat acel fapt pozitiv care să dovedească contrariul celor afirmate de reclamantă. S-a precizat că pârâta nu a prezentat vreun înscris semnat de ambele părţi care să ateste că la data de 31 decembrie 2006 sistemul funcţiona.
Decizia completului de apel a fost recurată de pârâta SC G.C. SRL, aceasta solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbării sentinţei de fond şi respingerii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost completată.
Pârâta a criticat Decizia completului de apel sub aspectul greşitei aplicări a prevederilor art. 1169 C. civ., apreciind că sarcina probei a fost răsturnată, reclamanta trebuind să dovedească faptul că sistemul nu a fost implementat.
Pârâta mai critică hotărârea pronunţată în cauză sub aspectul greşitei aprecieri a materialului probator, susţinând că reclamanta nu a probat susţinerea că sistemul nu este compatibil cu activitatea sa. Mai arată că instanţele inferioare nu au luat în considerare probele ce relevă implementarea cu succes a sistemului la mulţi alţi clienţi.
Prin întâmpinare, reclamanta SC O. SRL o invocat excepţia nulităţii cererii de recurs, în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., apreciind că criticile formulate de pârâtă nu constituie motive de nelegalitate, ci de netemeinicie ale deciziei recurate.
Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că faptul neîndeplinirii de către pârâtă a obligaţiei asumate rezultă din procesul verbal încheiat între părţi la data de 6 decembrie 2006.
Nu au fost administrate probe în această fază procesuală.
Analizându-se cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs, conform art. 137 C. proc. civ., se apreciază netemeinicia acesteia, urmând a fi respinsă ca atare, reţinându-se că motivele invocate de pârâtă se subsumează, în parte prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi de apărările invocate, se apreciază netemeinicia recursului declarat în cauză, pentru următoarele considerente:
Este înlăturată critica pârâtei referitoare la greşita aplicare a prevederilor art. 1169 C. civ., fiind reţinut că în mod legal au stabilit instanţele inferioare că acestei părţi îi revenea obligaţia pozitivă a dovedirii îndeplinirii celor asumate contractual. Reclamanta a invocat aspectul negativ, respectiv neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei asumate. Or, faptul negativ nu poate fi probat direct, ci doar prin dovedirea faptului pozitiv. În speţă, reclamanta chiar a probat nerealizarea obligaţiei asumate de pârâtă, prin recunoaşterea efectuată de această ultimă parte şi consemnată în procesul verbal din data de 6 decembrie 2006. În acest proces verbal, pârâta recunoaşte expres neimplementarea sistemului achiziţionat de reclamantă, obligându-se la efectuarea implementării sistemului până la data de 31 decembrie 2006, cu termen limită la 1 ianuarie 2007. Ulterior acestui proces verbal, sarcina probei în sensul dovedirii îndeplinirii obligaţiei asumate contractual revenea pârâtei, aceasta fiind cea care invocă faptul pozitiv. În consecinţă, nu se poate reţine o aplicare greşită a principiului înscris în art. 1169 C. civ.
Celelalte critici formulate de pârâtă impun analiza temeiniciei deciziei de apel, prin prisma probatoriului administrat în prima instanţă şi în apel. Or, în cadrul recursului controlul judiciar este limitat, potrivit art. 304 C. proc. civ., doar la aspectele de nelegalitate, nemaifiind posibilă o reevaluarea a probatoriului. În consecinţă, aceste critici nu pot fi supuse analizei, depăşind limitele impuse de prevederile art. 304 C. proc. civ.
Pentru considerentele reţinute şi constatându-se că Decizia completului de apel este legală, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. pârâta recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare efectuate şi dovedite de reclamanta intimată, constând în onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.C. SRL Sibiu împotriva deciziei comerciale nr. 145 din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Obligă recurenta la plata sumei de 750 lei, cheltuieli de judecată, către intimata SC O. SRL Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1350/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1355/2010. Comercial → |
|---|
