ICCJ. Decizia nr. 1357/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1357/2010
Dosar nr. 2466/1/2010
Şedinţa publică de la 22 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, pârâta SC P.M. SA Bucureşti a formulat, în baza art. 2811 C. proc. civ., cerere prin care a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 117 din 10 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. 3708/105/2006.
În motivarea cererii a arătat că prin Decizia respectivă, instanţa de apel a dispus printre altele că stabileşte lipsa de folosinţă a terenului proprietatea reclamantului, în suprafaţă de 2877 mp (cuantumul redevenţei), la 2,34 dolari/mp, respectiv 16.672,91 lei/lună şi că executarea acestei hotărâri ridică dificultăţi, întrucât aceasta consideră că trebuie să achite creditorului R.S., suma de 16671,91 lei lunar însă acesta pretinde să-i achite suma de 6732,18 dolari SUA/lunar, arătând că, din analiza considerentelor reţinute de instanţă, se desprinde concluzia potrivit căreia suma datorată de către apelantă creditorului este de 16.672,91 lei lunar, iar nu de 6.732.18 dolari SUA lunar.
În opinia debitoarei pârâte aceasta arată că instanţa de apel a reţinut că stabilirea lipsei de folosinţă a terenului s-a făcut de către expertul topo A.F. care a concluzionat că terenul este situat în intravilanul localităţii Băicoi, chiria lunară fiind de 16.672,91 lei, potrivit preţurilor de închiriere pentru localitatea respectivă, iar lipsa de folosinţă pentru perioada 16 iunie 2005 - 1 februarie 2008 este de 525.196,66 lei.
Prin Decizia nr. 1/CC din 21 ianuarie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată, cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 117 din 10 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti formulată de pârâta SC OMV P.M. SA Bucureşti (fostă P.M. SA, sucursala Ploieşti) în contradictoriu cu intimatul-reclamant R.S.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că dispozitivul deciziei nr. 117 din 10 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti este clar, în sensul că debitoarea datorează pentru o perioadă determinată, o despăgubire echivalentă cu lipsa de folosinţă lunară, avându-se în vedere că între părţi nu a existat un contract de închiriere care să stabilească contravaloarea acesteia în echivalent dolari SUA/mp. Faţă de această situaţie s-a menţionat suma de 16.672,91 lei lunar pentru lipsă de folosinţă a suprafeţei de 2877 mp, reprezentând cuantumul redevenţei corespunzătoare folosirii terenului pentru exploatări petroliere aşa încât suma datorată să fie raportată la cursul dolar SUA al BNR din ziua plăţii, urmărindu-se protejarea în timp a părţilor de fluctuaţiile băneşti.
Împotriva menţionatei decizii, pârâta SC O.M.V. P.M. SA Bucureşti a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei Curţii de Apel Ploieşti în sensul admiterii cererii sale de lămurire şi stabilirea lipsei de folosinţă a terenului proprietatea lui R.S. la 16.672,91 lei/lunar.
În criticile formulate recurenta-pârâtă susţine în esenţă că.
- instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ., avându-se în vedere că faţă de modul în care este redactat dispozitivul deciziei nr. 117 din 10 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, aceasta este în imposibilitate de a-şi îndeplinii obligaţia de plată lunară a redevenţei către R.S., că nu înţelege ce sumă are de plată, 6.732,18 dolari SUA în echivalent lei sau 16.672,91 lei, că hotărârea dată în speţă trebuia să fie încheiere şi nu decizie separată.
- s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 983 C. civ. în sensul că orice eventuală nelămurire privitoare la cuantumul obligaţiei sale faţă de R.S. nu poate fi interpretată decât în favoarea debitorului.
Recurenta susţine că din analiza considerentelor deciziei se desprinde concluzia că suma datorată de societatea sa este de 16.672,91 lei/lunar şi nu de 6.732,18 dolari SUA/lunar cu atât mai mult cu cât s-a avut în vedere calculul expertului pentru lipsa de folosinţă la zi în lei, chiar dacă prin dispozitivul aceleiaşi decizii, a fost obligată pentru o anume perioadă la plata în lei a unei sume, iar pentru o altă perioadă la plata sumei în dolari SUA.
Intimatul reclamant prin notele scrise depuse la dosar a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs de pârâtă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a se respinge recursul, pentru următoarele considerente.
Pârâta a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 117 din 10 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, arătând că dispozitivul acesteia cuprinde dispoziţii neclare privitoare la cuantumul sumei pe care este obligată să o plătească în favoarea lui R.S., cu titlu de lipsă de folosinţă (redevenţă) lunară.
Este adevărat că în condiţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice ale erorii materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Astfel Curtea de Apel Ploieşti corect a apreciat că dispozitivul deciziei nr. 117 din 10 iunie 2008 este clar, că în materia redevenţei petroliere, fapt confirmat şi de expertiza efectuată în cauză în sensul că suma datorată trebuie raportată la cursul de referinţă al dolarului stabilit de BNR din ziua plăţii pentru protejarea părţilor de fluctuaţiile cursului de schimb valutar.
Înalta Curte constată că prin criticile evocate de pârâtă în cererea sa se cere o nouă judecată a apelului, că aceste critici nu sunt circumscrise cadrului legal instituit de dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., prin aceea că nu pot face obiectul procedurii de îndreptare a erorilor materiale greşelile de judecată privind fondul litigiului.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei nr. 1/CC din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, nefiind îndeplinită nicio cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC OMV P.M. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 1/CC din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1356/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1481/2010. Comercial → |
|---|
