ICCJ. Decizia nr. 1584/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1584/2010
 Dosar nr. 4761/3/2007
Şedinţa publică de la 6 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 februarie 2007 reclamanta C.N.L.R. SA a chemat în judecată pe pârâta SC R.C.I. SRL solicitând, ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să dispună obligarea acesteia să încheie un act adiţional la contractul nr. 43/9/din 4 mai 2000 încheiat de părţi, cu modificările ulterioare având ca obiect trecerea în proprietatea reclamantei a apartamentelor nr. 8, 11, 14, 20, 31, 32, 35, 37, 38, 40, 41, 43, 44, 46, 47, 49, 50, 51, 52 şi 53 situate în Bucureşti sector 3, potrivit obligaţiei asumate între părţi la data de 12 octombrie 2005.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între companie (în calitate de reprezentant comercial al participanţilor) şi societatea pârâtă (în calitate de proprietar) s-a încheiat contractul nr. 43/9 din 4 mai 2000 având ca obiect transmiterea de către societatea pârâtă, către participanţii câştigători la jocurile de noroc organizate de companie, a dreptului de proprietate asupra unui număr de 90 de apartamente situate la adresa de mai sus arătată, achitând pârâtei preţul imobilelor respective în numele participanţilor câştigători la jocurile organizate de companie care beneficiau de aceste premii.
Arată reclamanta că, în executarea obligaţiilor asumate prin contractul nr. 43/9 din 4 mai 2000, cu modificările ulterioare, şi-a realizat întocmai în condiţiile şi termenul convenit, obligaţiile care îi reveneau, achitând în integralitate preţul tuturor apartamentelor, pentru care, potrivit obiectului contractului pârâta şi-a asumat obligaţia de a transmite dreptul de proprietate către participanţii câştigători desemnaţi de L.R.
Contractul nr. 43/9 din 4 mai 2000 a fost modificat succesiv prin intermediul actelor adiţionale nr. 1 din 27 octombrie 2000, nr. 2 din 12 decembrie 2000, nr. 3 din 6 iunie 2001, nr. 4 din 25 aprilie 2002 şi nr. 5 din 26 iunie 2003.
Arată reclamanta că şi-a îndeplinit în integralitate, în condiţiile şi termenele convenite de părţi, obligaţiile care îi reveneau potrivit Minutei din data de 12 octombrie 2005, astfel:
C.N.L.R. SA a achitat atât sumele reprezentând impozitul aferent pentru apartamentele care fac obiectul Minutei din data de 12 octombrie 2005 (pentru perioada aprilie â€" decembrie 2005 şi ulterior), cât şi cotele de întreţinere cu privire la aceste imobile (pentru perioada iulie â€" septembrie 2005, şi ulterior) potrivit obligaţiei asumate prin art. 1 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) din Minută.
Mai arată reclamanta că a achitat contravaloarea bunurilor pentru completarea mobilierului la 2 apartamente, potrivit obligaţiei asumate prin art. 1 alin. (1) lit. e) din Minută.
Reclamanta susţine că, deşi potrivit dispoziţiilor art. 2 din Minută, pârâta era obligată să restituie cheltuielile efectuate de reclamantă în termen de 20 de zile de înaintarea de companie a înscrisurilor doveditoare, acest fapt nu s-a întâmplat nici până în prezent, pârâta datorând companiei suma de 236.637,44 Ron (inclusiv dobânda legală calculată până la data de 15 ianuarie 2007), debit a cărui recuperare face obiectul altui demers procedural al companiei.
Ca urmare a realizării de către companie a obligaţiilor asumate prin Minuta din data de 12 octombrie 2005, reclamanta a notificat societatea pârâtă cu privire la executarea obligaţiilor care îi reveneau potrivit convenţiei părţilor, respectiv cu privire la restituirea sumelor achitate de companie (conform art. 2 din Minută) şi la încheierea unui act adiţional la contractul nr. 43/9 din 4 mai 2000 privind trecerea în proprietatea companiei a apartamentelor care făceau obiectul acestui act juridic (articolul final al Minutei).
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 4764 din 2 aprilie 2008 a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că între reclamantă şi pârâtă s-a încheiat contractul nr. 43/9 din 4 mai 2000 având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra 90 de apartamente situate în Bl. M65 din Ansamblul de locuinţe precum şi cota indiviză din dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren aferent către participanţii câştigători la jocurile de noroc organizate de reclamantă, reclamanta asumându-şi obligaţia de a achita preţul datorat pentru transmiterea proprietăţii prevăzută la art. 4. S-a mai reţinut că pârâta avea obligaţia de a transmite proprietatea apartamentelor către participanţii câştigători-desemnaţi de reclamantă, în termen de 15 zile de la data pronunţării participantului, că ulterior contractul a mai suferit modificări şi că prin minuta din 12 octombrie 2005 s-a convenit ca reclamanta să îndeplinească în numele pârâtei o serie de formalităţi, să achite impozite şi taxe, să completeze mobilierul unor apartamente urmând ca după îndeplinirea obligaţiilor din Minută părţile să semneze un alt act adiţional la contractul nr. 43/9/2000 privind trecerea în proprietatea C.N.C.L..R. SA a apartamentelor. În continuare s-a reţinut că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin minuta încheiată la data de 12 octombrie 2005, cum rezultă şi din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, că sunt neîntemeiate apărările pârâtei cu privire la înţelegerea părţilor de a încheia un act adiţional pentru transmiterea dreptului de proprietate care ar fi încetat prin consimţământul mutual şi că înscrisul de la fila 119 reprezentat de pârâtă în apărare reprezintă doar un proiect de convenţie de novaţie cu schimbarea raportului juridic, iar nu un act juridic în sens de intumentum probationem însuşit de părţi. Mai mult, s-a apreciat că respectivele clauze ale proiectului sunt conforme cu minuta din 12 octombrie 2005 întrucât prevăd transmiterea dreptului de proprietate asupra apartamentelor către reclamantă. În final s-a reţinut că reclamanta a invitat pârâta în luna martie 2006 la sediul său în vederea semnării în prezenţa notarului public a actului, în formă autentică pentru a consfinţi operaţiunea juridică convenită de părţi prin minuta din 12 octombrie 2005 dar că aceasta nu a dat curs convocării, încălcându-şi obligaţia prevăzută în finalul minutei din 12 octombrie 2005. S-a apreciat că neplata impozitului de către reclamantă pentru perioada decembrie 2006 â€" noiembrie 2007 este justificată câtă vreme pârâta a nesocotit principiul forţei obligatorii a contractului şi a generat prin conduita sa culpabilă obligaţii suplimentare în sarcina reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC R.C.I. SRL care solicită admiterea apelului, schimbarea sentinţei atacate şi pe fond respingerea acţiunii reclamantei.
În motivarea apelului se arată că prima instanţă a ignorat încălcarea Minutei de către reclamantă, că sumele reprezentând impozit trebuiau achitate de către C.N.L.R. SA până la momentul preluării în proprietate a apartamentelor, deci şi după data de 31 decembrie 2005 şi că plăţile amintite au fost achitate chiar de SC R.. Învederează că minuta din 12 octombrie 2005 şi-a încetat aplicabilitatea întrucât părţile nu s-au înţeles asupra formei de transfer de proprietate cum rezultă şi din actele ulterioare minutei. Susţine apelanta că pentru nerespectarea obligaţiilor asumate de către C.N.L.R. SA prin contractul nr.43/2000 a înţeles să invoce excepţia de neexecutare a contractului. Mai arată că deşi reclamanta a achitat suma convenită cu titlu de preţ al apartamentelor totuşi aceasta cu rea credinţă a blocat includerea apartamentelor în fondul de câştiguri la extragerile succesive.
Intimata a formulat întâmpinare prin care se apără în fapt şi în drept împotriva pretenţiilor apelantei. Subliniază că nu a dorit să modifice ultima înţelegere a părţilor exprimată prin Minuta din 12 octombrie 2005, că a invitat de nenumărate ori pârâta pentru a semna Actul adiţional prevăzut de Minută şi că susţinerile SC R. referitoare la faptul că minuta din 12 octombrie 2005 şi-ar fi încetat efectele sunt simple afirmaţii fără suport legal ori contractual.
S-a formulat în cauză o cerere de intervenţie în interesul apelantei de către numita B.R., aceasta arată că intenţionează să sprijine apărările SC R.C.I. SRL în legătură cu comportamentul său guvernat de buna-credinţă în raporturile cu C.N.L.R.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 144 din 17 martie 2009 a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, a respins apelul pârâtei precum şi cererea de intervenţie în interesul apelantei pârâte formulată de intervenienta B.R.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de control judiciar a reţinut că faţă de excepţia autorităţii de lucru judecat nu este întrunită tripla identitate de elemente de părţi, de obiect şi de cauză potrivit art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ.
Astfel apelanta în dosarul nr. 7833/3/2007 în care s-a pronunţat sentinţa nr. 3682/2008 de Tribunalul Bucureşti reclamanta a formulat alte pretenţii decât cele care fac obiectul judecăţii în prezenta cauză, partea urmărind obligarea R. de a transmite proprietatea apartamentelor către persoane fizice, iar nu obligaţia de a încheia un act adiţional la contractul nr. 43/9/2000.
S-a considerat că cele două cereri de chemare în judecată cuprind motive de fapt şi de drept diferite.
Pe fondul apelului, s-a reţinut că prin întâmpinarea formulată în dosarul de fond (fila 212) pârâta a recunoscut că prin înscrisul intitulat Minută încheiat de părţi la 12 octombrie 2005 s-a modificat contractul nr. 43/9/2000, că prin acesta s-a convenit transmiterea proprietăţii asupra apartamentelor din contract direct către Loterie iar nu în patrimoniul câştigătorilor şi că i-au fost achitate societăţii sumele stabilite cu titlu de preţ al apartamentelor de către reclamantă.
Ceea ce critică pârâta la momentul respectiv viza omisiunea reclamantei de a include respectivele apartamente în fondul de câştiguri la extragerile succesive şi faptul că a trebuit să achite în locul reclamantei impozitele suplimentare aferente apartamentelor.
Reţine că prin minuta din 12 octombrie 2005 părţile de comun acord au stabilit că Reprezentantul Comercial al participanţilor (respectiv C.N.L.R. SA) să achite în numele proprietarului (respectiv SC R.C.I. SRL), sumele necesare pentru: a) Toate formalităţile necesare intabulării în CF individuală a fiecăruia din apartamentele nr. 8, 11, 14, 15, 16, 17, 20, 21, 22, 23, 26, 27, 28, 29, 31, 32, 33, 34, 35, 37, 38, 40, 41, 43, 44, 45, 46, 47, 49, 50, 51, 52, 53, situate în Bl. M65, tronson II şi apartamentul nr. 36 situat în B. în scopul transmiterii proprietăţii asupra acestora, b) plata impozitului aferent apartamentelor de la lit. a) pe perioada aprilie â€" decembrie 2005, c) taxe aferente transmiterii dreptului de proprietate către participanţii câştigători pentru apartamentele nr. 25, 32, 10, d) cotele de întreţinere pe perioada iulie â€" septembrie 2005, e) completarea mobilierului la apartamentele nr. 27 şi nr. 28.
S-a convenit că sumele aferente cheltuielilor de la lit. b) şi d) să se achite în continuare de C.N.L.R. SA până în momentul preluării în proprietate a apartamentului la care s-a făcut referire la punctele anterioare.
Pentru preluarea în proprietate a apartamentelor s-a mai convenit în finalul minutei ca după îndeplinirea obligaţiilor din Minută, părţile să încheie un act adiţional la contractul nr. 43/9/2005 privind trecerea în proprietatea C.N.L.R. SA a apartamentelor.
Acestei obligaţii de a încheia un act adiţional la contract nu i s-a dat curs de către pârâtă deşi a primit notificări din partea reclamantei (la data de 27 aprilie 2006) Dacă pârâta refuză încheierea actului adiţional nu se poate discuta nici despre acel moment al preluării în proprietate a apartamentelor până la care reclamanta avea obligaţia de a plăti impozite. Astfel fiind, pârâta nu se poate prevala de propria culpă pentru a se apăra şi a arăta că reclamanta se face vinovată de neplata impozitelor pentru decembrie 2006 â€" noiembrie 2007, cu consecinţa neexecutării în totalitate a obligaţiilor de plată prevăzute în minută.
S-a conchis că în mod temeinic instanţa de fond a examinat obiectul dedus judecăţii şi a ţinut seama de concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, concluzii care sunt în sprijinul celor pretinse de reclamantă.
Susţinerile apelantei potrivit căreia această minută a suferit modificări prin trecerea timpului că nu-şi mai produce efectele, sunt contrazise de poziţia reclamantei intimate care a declarat expres că nu a intervenit nicio modificare tacită a minutei.
Cu petiţia înregistrată la data de 29 aprilie 2009 pârâta a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei de obiect încălcând principiul disponibilităţii s-a soluţionat greşit excepţia autorităţii de lucru judecat având în vedere că situaţia de fapt dedusă judecăţii a mai fost soluţionată într-un dosar, în care s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă.
În continuare recurenta face aprecieri asupra modului de interpretare a probatoriilor administrate în sensul că s-a denaturat sensul neîndoielnic a corespondenţei dintre părţi referitoare la încetarea efectelor Minutei.
Se consideră că s-au încălcat dispoziţiile art. 46 C. com. care conferă valoarea probatorie deplină corespondenţei comerciale prin ignorarea dezacordului manifestat al părţilor în privinţa formei de transfer al proprietăţii, situaţie finalizată prin aceea că părţile au considerat efectele minutei încetate.
Recursul este nefondat.
Cu privire la excepţia lipsei de interes, se reţine că această critică nu poate fi primită întrucât recurenta-pârâtă nu a mai susţinut această excepţie care nu era nici motivată, iar la interpretarea instanţei de apel, a arătat că nu mai are alte cereri sau excepţii.
Totodată cauza de faţă are ca scop realizarea unui drept subiectiv, prin obligarea recurentei-pârâte la încheierea cu intimata a unui act adiţional la contractul nr. 43/2000 raportat la prevederile art. 4 alin. (2) din Minuta încheiată între părţi la data de 12 octombrie 2005.
Nu se poate reţine soluţionarea greşită a excepţiei autorităţii de lucru judecat, instanţa examinând îndeplinirea triplei identităţi.
Astfel, obiectul dosarului nr. 4.761/3/2007 constă în cererea formulată de subscrisa prin care a solicitat instanţei de judecată obligarea pârâtei SC R.C.I. SRL la încheierea unui Act adiţional la Contractul nr. 43/9 din 4 mai 2000 având ca obiect trecerea în proprietatea subscrisei a apartamentelor netransmise participanţilor desemnaţi de SC C.N.L.R. SA, situate în Bl. M65 din Ansamblul de locuinţe (tronson I şi II), sector 3, părţile în cauză fiind SC C.N.L.R. SA, în calitate de reclamantă şi SC R.C.I. SRL, având calitatea de pârâtă.
Obiectul dosarului nr. 7.833/3/2007 este total diferit de cel al cauzei de faţă, constând în cererea formulată de subscrisa prin care a solicitat instanţei de judecată obligarea pârâtei SC R.C.I. SRL la îndeplinirea obligaţiei asumată prin art. 3.2 din Contractul nr. 43/2000 în sensul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui singur apartament către câştigătorul desemnat P.G., părţile în cauză fiind SC C.N.L.R. SA, în calitate de reclamantă şi SC R.C.I. SRL, având calitatea de pârâtă.
Ca atare, în timp ce în dosarul nr. 7.833/3/2007 scopul urmărit a fost acela de a obliga pârâta la transmiterea proprietăţii asupra unui singur apartament către un câştigător desemnat, în prezenta cauză scopul este acela de a obliga pârâta la transmiterea în proprietatea subscrisei a tuturor apartamentelor ce nu au fost transmise câştigătorilor desemnaţi de subscrisa, conform obligaţiei asumate expres prin Minuta încheiată între părţi la data de 12 octombrie 2005. Având în vedere aceste aspecte, considerăm că nu poate exista identitate de obiect între două cauze atât timp cât scopul final urmărit de reclamant prin admiterea acţiunii sale nu este acelaşi.
Cauza celor două dosare este de asemenea diferită, întrucât obligaţia ce se solicită a fi îndeplinită de către pârâtă în dosarul de faţă are ca izvor Minuta încheiată între părţi la data de 12 octombrie 2005, în timp ce obligaţia solicitată a fi executată în cadrul dosarului nr. 7.833/3/2007 are ca izvor Contractul nr. 43 din 4 mai 2000, atât obligaţiile în sine cât şi izvorul acestora fiind diferit.
Celelalte critici fac referire la modul de administrare şi interpretare a probatoriilor ce nu ţin de aspecte de nelegalitate în condiţiile art. 304 C. proc. civ.
Totuşi nu este de neglijat că recurenta deşi a recunoscut faptul că intimata a achitat suma convenită cu titlu de preţ al apartamentelor, susţine că nu ar fi îndeplinită obligaţia contractuală privind includerea acelor apartamente în fondul de câştiguri la extragerile succesive.
Deşi intimata s-a conformat modificărilor aduse contractului nr. 43/9 din 4 mai 2000 şi a plătit integral preţul apartamentelor şi taxele şi impozitele aferente acestora, recurenta-pârâtă a refuzat în mod constant şi nejustificat să încheie actul adiţional prevăzut de Minuta din data de 12 octombrie 2005 având ca obiect transmiterea proprietăţii apartamentelor către intimata reclamantă.
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC R.C.I. SRL Bucureşti prin administratori judiciari T.A.S.P.R.L. Bucureşti şi A.L.I.P.U.R.L. împotriva deciziei nr. 144 din 17 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1510/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1590/2010. Comercial → |
|---|
