ICCJ. Decizia nr. 1481/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1481/2010
Dosar nr. 445/107/2009
Şedinţa publică de la 29 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa nr. 6/COM/CC/2009, Tribunalul Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.I.F.B.C. SA în contradictoriu cu pârâta SC A.H.SA.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamanta, în calitate de acţionar al pârâtei, a atacat Hotărârile A.G.E.A. nr. 1 şi 2 din 3 decembrie 2009, hotărâri prin care s-a aprobat vânzarea imobilului în care se afla sediul social al pârâtei la preţul minim de 1.489.000 EURO, fiind împuternicit administratorul să efectueze demersurile vânzării inclusiv semnarea contractului de vânzare-cumpărare în faţa notarului.
Tribunalul a reţinut că reclamanta a invocat încălcarea nr. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, întrucât unul dintre cei doi secretari ai adunării nu avea calitatea de acţionar, pe de o parte, iar pe de altă parte cele două hotărâri sunt lovite de nulitate absolută deoarece lipsesc pârâta de sediu social, ceea ce atrage inexistenţa acesteia din punct de vedere juridic.
Instanţa de fond a reţinut că în speţă, nu sunt încălcate dispoziţiile art. 129 din Legea nr. 31/1990, deoarece secretarul adunării era angajat al pârâtei, conform înscrisului de la fila 46, astfel încât devin incidente dispoziţiile art. 129 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 31/1990, conform cărora preşedintele adunării poate să desemneze dintre angajaţii salariaţi unul sau mai mulţi secretari.
Cât priveşte afectarea patrimoniului imobiliar al pârâtei, tribunalul a reţinut că din raportul întocmit de administratorul unic rezultă vânzarea a fost gândită ca măsură pentru protejarea societăţii, în ideea continuării activităţii acesteia, din acest raport şi din procesul-verbal al A.G.E.A. din 3 decembrie 2008, reieşind că se doreşte achiziţionarea unui alt sediu funcţional, astfel încât firma să rămână şi cu lichidităţi.
Prin Decizia nr. 83/A/2009, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, apelul reclamantei ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel a reţinut că secretarul adunării a fost ales în unanimitate de către acţionarii prezenţi, deci, inclusiv de către reclamantă, dispoziţiile art. 129 nefiind de ordine publică, astfel încât eventualele neregularităţi la constituirea adunării generale pot fi acoperite de participanţii la adunarea generală prin votul exprimat.
Întrucât compunerea secretariatului adunării a fost votată în unanimitate, inclusiv de reclamantă, a fost acoperită de viciile invocate de reclamantă care nu a făcut dovada prejudiciului suferit datorită neregularităţii semnalate.
În ceea ce priveşte temerea reclamantei faţă de pierderea sediului social, Curtea de apel a reţinut că din procesul-verbal al AGA reiese faptul că s-a decis cumpărarea unui alt sediu.
Prin recursul declarat împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare a legii, respectiv, a art. 129 din Legea nr. 31/1990, republicată, ca urmare a confuziei făcute între secretarii adunării care se numesc dintre acţionari şi, respectiv, secretarii tehnici ai adunării la care face referire art. 129 alin. (5) din lege.
Recurenta a arătat că secretarii de şedinţă se aleg, doar dintre acţionari, neputând fi numiţi de preşedintele adunării întrucât ei verifică dacă au fost respectate cerinţele prevăzute de Legea nr. 31/1999, republicată şi de actul constitutiv. Aşadar, secretarii de şedinţă sunt aleşi, în timp ce secretarii tehnici sunt numiţi de preşedintele adunării, astfel încât prin înlocuirea secretarului de şedinţă cu secretarul tehnic se aduce atingere dreptului acţionarilor de a se asigura de legalitatea ţinerii adunării generale.
Recurenta a arătat că prin hotărârea A.G.E.A. s-a decis înstrăinarea întregului patrimoniu al intimatei, respectiv sediul social, fără a se stabili un alt sediu social al acesteia. Cum sediul social este unul dintre elementele esenţiale ale societăţii comerciale, rezultă că intimata este lovită de nulitate absolută.
Recurenta a mai învederat că hotărârea A.G.E.A. atacată încalcă interesul social al pârâtei, deoarece lipseşte societatea de întregul său patrimoniu imobiliar, sursă importantă a veniturilor sale.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând criticile de nelegalitate invocate în prezentul recurs prin raportare la motivele deciziei atacate şi la probatoriile administrate, Curtea reţine că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată: Adunarea generală va alege dintre acţionarii prezenţi, 1 până la 3 secretari(...) iar conform art. 129 alin. (5) din aceeaşi lege: Preşedintele va putea desemna, dintre angajaţii societăţii, unul sau mai mulţi secretari tehnici, care să ia parte la executarea operaţiunilor prevăzute la alineatele precedente.
Din interpretarea textelor de lege citate, se desprinde concluzia că secretariatul adunării generale este alcătuit din 1-3 secretari de şedinţă, aleşi prin vot deschis dintre acţionarii societăţii şi, respectiv, unul sau mai mulţi secretari tehnici, care sunt desemnaţi de preşedintele adunării, în ipoteza în care lucrările acesteia impun participarea mai multor persoane la efectuarea activităţii de secretariat. Aşadar, numirea secretarilor tehnici este facultativă, rostul acestora fiind acela de a participa de regulă la executarea garanţiilor ce cad în seama secretarilor de şedinţă.
Înalta Curte mai reţine că nerespectarea dispoziţiei art. 129 alin. (5) în ceea ce priveşte calitatea de acţionar a secretarilor de şedinţă se sancţionează cu nulitatea relativă iar nu absolută cum greşit a arătat recurenta, prioritară pentru stabilirea naturii juridice a formei de nulitate fiind natura înţelesului proteguit, care în contextul art.129 din Legea nr.31/1990, republicată, este interesul particular al participanţilor la adunarea generală cărora legea le oferă posibilitatea de a alege prin vot deschis persoana care să exercite oficiul de secretar de şedinţă.
Întrucât din procesul verbal al A.G.E.A. din 3 decembrie 2008 (filele 6 şi urm. fond) reiese că secretarul M.C.G. propus de preşedintele adunării a fost ales cu unanimitate de voturi între care şi votul exprimat de recurentă.
Înalta Curte reţine că în mod legal instanţa de apel a apreciat că nulitatea relativă ca sancţiune a încălcării art. 129 alin. (2) din lege a fost acoperită prin confirmare. În plus, se reţine că, dată fiind natura înţelesului protejat şi, deci, natura nulităţii care sancţionează încălcarea acestei norme, în speţă nu sunt întrunite nici condiţiile art. 132 din lege, întrucât recurenta şi-a exprimat pozitiv votul cu privire la alegerea secretariatului adunării, Înalta Curte reţine ca nefondate şi motivele de recurs relative la pierderea patrimoniului imobiliar al intimatei în întregime şi, deci, nulitatea societăţii pentru lipsa sediului şi, respectiv, afectarea interesului social, întrucât prin hotărârea A.G.E.A. s-a decis înstrăinarea sediului social actual pentru suma de 1.489.000 EURO şi mutarea locaţiei sediului social într-un spaţiu de dimensiuni potrivite domeniului de activitate, operaţiune ce urma să se facă cu banii obţinuţi din vânzare (conform înscrisului de la fila 32 fond). Ca atare, măsura luată este una de oportunitate, întrucât vizează eficientizarea activităţii societăţii intimate, recurenta neputând proba prejudicierea intereselor sale sau ale altor acţionari ai intimatei. Nu se poate reţine motivul expus relativ la nulitatea societăţii pentru lipsa sediului social deoarece atrage altă sancţiune în ansamblu reglementării din Legea nr. 31/1990, republicată.
În ceea ce priveşte afectarea intereselor sociale prin înstrăinarea întregului patrimoniu imobiliar, Curtea reţine că şi acest motiv este nefondat întrucât prin realizarea vânzării-cumpărării hotărâtă în cadrul A.G.E.A., suma de 1.489.000 EURO încasată cu titlu de preţ va intra în patrimoniul societăţii intimate pe temeiul subrogaţiei reale cu titlu particular.
Pentru considerentele mai sus invocate reţinând că instanţele de fond au făcut o corectă interpretare a legii în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F.B.C. SA ARAD împotriva deciziei comerciale nr. 83/A/2009 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1357/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1510/2010. Comercial → |
|---|
