ICCJ. Decizia nr. 1361/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1361/2010
Dosar nr. 3983/44/2006
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC V. SA, cu sediul în Brăila, societate în faliment, prin lichidator judiciar desemnat SC S.Q. SRL, a solicitat prin acţiunea înregistrată la data de 31 februarie 2006 pe rolul Tribunalului Brăila, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, să se dispună obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate şi posesie amenajările piscicole M. I, M. II şi Ostroavele B., situate în comuna Maxineni, Judeţ Brăila, sau contravaloarea acestora, la preţul de circulaţie actual, precum şi fructele civile aferente perioadei 10 aprilie 2003 – 1 februarie 2006.
Potrivit reclamantei, activele revendicate au aparţinut societăţii comerciale, fiind cuprinse în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la 25 februarie 1995 de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. Prin ordinul din 10 aprilie 2003 emis de acelaşi minister o parte din patrimoniul societăţii a fost transferată fără plată Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol, transfer care în opinia reclamantei este ilegal.
Prin sentinţa nr. 150/F/COM din data de 7 iunie 2006, Tribunalul Brăila, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de societatea reclamantă prin lichidatorul judiciar reţinând în motivarea soluţiei că transferul amenajărilor piscicole M. şi Ostroavele B. în administrarea companiei pârâte s-a dispus în temeiul art. 9 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 192/2001, prin Ordinul Ministerului Agriculturii nr. 267/2003, bunurile aparţinând domeniului public al statului.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel pentru motive de nelegalitate, susţinând că prima instanţă a dat eficienţa unor acte administrative nevalide prin care au fost scoase din patrimoniul societăţii amenajările piscicole şi transferate cu titlu gratuit în domeniul public al statului.
Prin Decizia civilă nr. 16/A din 19 februarie 2007, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control a constatat din lucrările dosarului că prin hotărârea A.G.E.A. SC V. SA Brăila din data de 8 mai 2003, s-a aprobat transferul amenajărilor piscicole M. şi Ostroavele B. către Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol şi s-a diminuat cota de participare a Administraţiei Domeniilor Statului, (acţionar majoritar) la capitalul social al SC V. SA cu suma reprezentând valoarea rămasă a mijloacelor fixe din grupele 1-6 care aparţin amenajărilor piscicole, conform anexelor la ordinul din 10 aprilie 2003 al Ministerului Agriculturii, emis în vederea executării hotărârii de transfer şi de diminuare a cotei de participare a statului la capitalul social al SC V. SA, context legal care impune concluzia că reclamanta nu mai are nici un titlu asupra bunurilor revendicate.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs la data de 27 martie 2007, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului formulat de reclamantă, desfiinţării sentinţei pronunţate de tribunal şi pe fond admiterea acţiunii în revendicare astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că transferul unei părţi din patrimoniul societăţii către o entitate juridică de stat, s-a făcut în mod forţat, iar hotărârea A.G.E.A. din data de 8 mai 2003 a acţionarilor societăţii a fost urmarea acestui transfer forţat în condiţiile în care activele nu mai erau în patrimoniul societăţii.
Totodată recurenta a invocat în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, excepţia de nelegalitate a ordinului din 10 aprilie 2003 emis de Ministrul Agriculturii Alimentaţiei şi Pădurilor solicitând trimiterea dosarului la instanţa de contencios administrativ competentă în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate.
Prin încheierea pronunţată la data de 5 octombrie 2007 în cauză, Înalta Curte a admis cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ privind excepţia de nelegalitate a ordinului din 2003, constatând că actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă are relevanţă juridică în soluţionarea prezentului recurs.
Prin aceiaşi Încheiere, Înalta Curte a dispus suspendarea judecăţii recursului până la soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
Cu privire la hotărârile pronunţate de instanţele de contencios administrativ investite cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
Prin sentinţa civilă nr. 2786 din 22 octombrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca primă instanţă în această materie, a respins ca nefondată excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta SC V. SA Brăila, prin lichidator judiciar a ordinului M.A.A.P. din 10 aprilie 2003 şi a hotărârii A.D.S. din februarie 2003 de aprobare a notei privind transferul cu titlu gratuit a unor amenajări piscicole de la Agenţia Domeniilor Statului la Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol (C.N.A.F.P.).
Instanţa de contencios administrativ a constatat că ordinul din 2003 a fost emis în baza Legii nr. 192/2001 (art. 9) privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, având ca obiectiv nominalizarea amenajărilor piscicole proprietate publică sau privată a statului şi preluarea lor de către C.N.A.F.P. de la Agenţia Domeniilor Statului, amenajările piscicole M. I şi II si Ostroavele B. figurând în conţinutul său.
Reţine instanţa că în conformitate cu prevederile OUG nr. 76 din 13 iunie 2003, act normativ care modifică prevederile art. 9 din Legea nr. 192/2001, Agenţia Domeniilor Statului avea obligaţia să predea cu titlu gratuit amenajările piscicole nominalizate prin ordinul din 2003 cu dotările şi construcţiile aferente precum şi terenurile pe care erau amplasate, Agenţia Domeniilor Statului exercitând în numele statului prerogativele ce decurg din calitatea de acţionar al statului la societăţile comerciale prevăzute la art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 268/2001, reclamanta SC V. SA aflându-se la poziţia 157 din anexa 1 la Lege.
Sentinţa civilă nr. 2786/2002 a instanţei de contencios administrativ a fost confirmată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1040 din 25 februarie 2009 în sensul respingerii recursului declarat de reclamantă împotriva acesteia.
Urmare soluţionării irevocabile a excepţiei de nelegalitate a actelor administrative susmenţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin rezoluţia preşedintelui secţiei a dispus repunerea pe rol a cauzei având ca obiect recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei nr. 16/A din 19 februarie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială.
Înalta Curte verificând Decizia atacată în raport de criticile formulate constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Transferul cu titlu gratuit al amenajărilor piscicole ce fac obiectul revendicării, către Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol, cu consecinţa diminuării capitalului social al societăţii recurente, s-a făcut din cota de participare a Agenţiei Domeniilor Statului la capitalul social, SC V. SA fiind la data transferului o societate cu capital majoritar de stat, Agenţia Domeniilor Statului exercitând, în numele statului prerogativele ce decurgeau din calitatea de acţionar a statului la societăţile comerciale prevăzute în art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 268/2001, SC V. SA fiind menţionată la poziţia 157 din anexa 1 la Lege.
Temeiul legal al transferului cu titlu gratuit către C.N.A.F.P. a acţiunilor pe care A.D.S. le deţine la societăţile comerciale cu profil piscicol precum şi a terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole inclusiv terenurile aferente amenajărilor piscicole l-a constituit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 192/2001 astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 76 din 13 iunie 2003.
Ordinul din 10 aprilie 2003 a fost emis în baza art. 9 din Legea nr. 192/2001, amenajările piscicole M. I şi II şi Ostroavele B. figurând în anexele I/2009 şi I/2010 din ordin, iar legalitatea sa a fost confirmată de instanţele de contencios administrativ în mod irevocabil, context în care, soluţionarea acestei chestiuni prejudiciale se impune cu autoritate de lucru judecat instanţei comerciale investite cu judecarea prezentului recurs.
Aşa fiind, Curtea constată că recurenta reclamantă la data promovării acţiunii în revendicare nu mai deţinea un titlu legal asupra bunurilor revendicate, urmare actelor normative susmenţionate a căror legalitate a fost confirmată de instanţele de contencios administrativ.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC V. SA Brăila, prin lichidator judiciar SC S.Q. SRL Bacău, împotriva deciziei civile nr. 16/A din 19 februarie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 131/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1362/2010. Comercial → |
|---|
