ICCJ. Decizia nr. 1362/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1362/2010
Dosar nr. 4943/95/2006
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul R.M. i-a solicitat Tribunalului Gorj, secţia comercială, să pronunţe o hotărâre prin care să o oblige pe pârâta SNTGN T.G. SA Mediaş să refacă suprafaţa de 10.679 mp de teren prin lucrări de aducere a terenului la forma iniţială cu daune cominatorii iar, în caz contrar, să fie obligată la plata daunelor interese. A motivat reclamantul că pârâta a executat lucrări în subsolul terenurilor cu scopul de a introduce o conductă de alimentare cu gaze naturale în Municipiul Motru şi că i-a distrus suprafaţa de teren agricol menţionată, ca urmare a nerespectării proiectului de execuţie şi a tehnologiei de implantare a conductei magistrale.
Tribunalul Gorj, secţia comercială, prin sentinţa nr. 876 din 25 noiembrie 2008, a admis acţiunea şi, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 198.890 ron daune, precum şi la plata cheltuielilor de judecată. În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, expertize şi cercetare la faţa locului, probe în baza cărora instanţa de fond a reţinut că s-a încălcat dreptul de proprietate al reclamantului, că prejudiciul a fost evaluat de expertiza tehnică care a determinat cuantumul acestuia în raport de Standardul Internaţional de Practică în evaluare 10-GN.
Au fost înlăturate de prima instanţă apărările referitoare la alunecările de teren şi existenţa acordului pentru realizarea lucrărilor reţinându-se culpa pârâtei constând în faptul că nu a urmărit execuţia şi calitatea lucrărilor pentru evitarea prejudiciului.
Sentinţa fondului a fost confirmată de Curtea de Apel Craiova, care prin Decizia nr. 101 din 6 mai 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SNTGN T.G. SA Mediaş. Curtea de Apel a analizat criticile aduse sentinţei privind faptul că nu a lămurit aspectele legate de condiţiile cerute de art. 998 – art. 999 C. civ. pentru angajarea răspunderii delictuale. Din această perspectivă s-a reţinut că prejudiciul s-a produs prin fapta ilicită care poate să constea în acţiune sau omisiune atunci când această activitate trebuie, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană. A stabilit instanţa de apel că există un raport de cauzalitate între amplasarea conductei de transport gaze şi producerea prejudiciului şi ca urmare a înlăturat şi criticile privind încălcarea art. 129 C. proc. civ. care s-au motivat pe faptul că instanţa nu a supus dezbaterii obiecţiunile la raportul de expertiză şi cererea pentru efectuarea unei noi expertize.
Împotriva deciziei nr. 101 pronunţată la 6 mai 2009 de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs pârâta SNTGN T.G. SA Mediaş care i-a solicitat Înaltei Curţi, în temeiul art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., să admită recursul şi să trimită cauza pentru o nouă judecată.
În argumentarea criticilor, recurenta a susţinut:
- Instanţa de apel a încălcat prevederile art. 24 din Constituţie privitoare la dreptul la apărare şi art. 16 alin. (1) privitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor fără privilegii şi discriminări. În concret această critică a vizat faptul că instanţa nu a luat în considerare apărările şi argumentele formulate de societatea SNTNGN T.G. SA şi în special susţinerile referitoare la neîntrunirea condiţiilor cumulative şi obligatorii pentru angajarea răspunderii civile delictuale încălcând prevederile art. 998 – art. 999 C. civ.;
- Dreptul la apărare şi egalitatea în faţa legii, obligă instanţele să ofere părţilor posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarului, cerinţe care nu au fost respectate de instanţa de apel. Potrivit recurentei nu s-a analizat fapta ilicită, culpa societăţii şi raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu;
- Nu s-a luat în considerare certificatul de forţă majoră, concluziile raportului de expertiză întocmit de SC G.C. SRL, societate specializată în domeniu;
- Hotărârea nu respectă prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. pentru că nu conţine motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei;
- S-a încălcat art. 201 C. proc. civ., pentru că instanţa de apel se foloseşte în motivarea deciziei de concluziile unei expertize tehnice extrajudiciare. Cu toate că instanţa de apel şi-a fundamentat convingerile pe concluziile expertizei extrajudiciare efectuate în cauză la solicitarea reclamantului, a omis să le pună în discuţia părţilor;
Intimata prin întâmpinare a analizat punctual motivele de recurs şi a solicitat respingerea criticilor aduse deciziei pronunţate de instanţa de apel invocând, pe de o parte, inadmisibilitatea recursului pentru motivul că repune în discuţie probele, iar, pe de altă parte, faptul că Decizia cuprinde motivele pe care se sprijină, contrar susţinerilor recurentei.
Motivul prevăzut de art. 304 alin. (5) C. proc. civ. vizează situaţia când prin hotărârea dată s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Sub cuvânt că s-a încălcat dreptul la apărare şi principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, recurenta a înţeles în realitate să repună în discuţie fondul litigiului respectiv întrunirea condiţiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale întemeiată pe art. 998 – art. 999 C. civ. Dreptul la apărare este garantat prin modul în care sunt organizate instanţele, prin legile de procedură şi prin asistenţa judiciară. Se observă în raport de această critică că din întregul ansamblu de drepturi procesuale puse la dispoziţia părţilor în proces pentru apărarea intereselor lor legitime, recurenta nu a făcut nicio referire la încălcări concrete, prin trimiterea la dispoziţia procedurală pe care instanţa de apel ar fi neglijat-o, ci din expunerea de la pct a), b), c) rezultă cu evidenţă că sub pretextul încălcării dreptului la apărare şi a egalităţii de tratament s-au supus spre analiză aspecte de netemeinicie, legate de probe şi concludenţa lor, or, aceste chestiuni scapă controlului de legalitate aşa cum este reglementat de art. 304 C. proc. civ. prin care se specifică expres faptul că se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate. Supremaţia unei probe şi în general modalitatea de administrare a probelor, prin abrogarea pct. 10 a art. 304 C. proc. civ., nu mai poate fi rediscutată în recurs ceea ce demonstrează în mod evident caracterul recursului, în actuala reglementare, de cale extraordinară de atac în care controlul hotărârii criticate se realizează numai sub aspectul legalităţii. În fine, dreptul la apărare a fost exercitat de recurentă prin participarea la dezbateri, prin cererile care au fost formulate în faţa celorlalte instanţe, dreptul la exerciţiul căilor de atac, dreptul la un apărător calificat. Faptul că soluţia criticată nu coincide cu modul în care recurenta şi-a structurat apărarea şi cu propriile convingeri aşa cum rezultă de altfel din modalitatea în care a repus în discuţie chestiunile de fond legate de existenţa prejudiciului a culpei şi a raportului de cauzalitate nu constituie motiv de nelegalitate care din punct de vedere procedural să se înscrie în pct. 5 al art. 304 C. proc. civ.
În fine, recurenta a reproşat instanţei de apel subiectivismul în aprecierea probelor ceea ce în opinia sa constituie şi o încălcare a egalităţii de tratament. Dacă se analizează prin prisma art. 6 paragraful 1 aceste susţineri se va vedea că acestea vizează noţiunea de proces echitabil care se concretizează prin „egalitatea armelor" şi respectarea celorlalte principii ale procesului civil. Or, egalitatea armelor semnifică tratarea egală a părţilor pe toată durata procesului prin păstrarea unui just echilibru între părţile în litigiu. În sensul arătat administrarea probelor şi pertinenţa lor pe care o pune în discuţie recurenta aparţine instanţelor, iar din acest punct de vedere se va reţine aşa cum s-a subliniat mai sus că recurenta nu a arătat care sunt dispoziţiile legale încălcate în legătură cu probele administrate pentru a se verifica dacă au fost respectate garanţiile instituite pentru desfăşurarea unui proces echitabil.
Sintetizând, considerentele expuse, se va reţine că, nepronunţarea asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii pe care se structurează primul motiv de recurs, constituie motiv de netemeinicie şi nu de nelegalitate care să poată fi examinat în această cale extraordinară de atac.
Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Citând acest motiv, recurenta a reproşat instanţei de apel faptul că Decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi că astfel s-au încălcat prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. Din examinarea deciziei se constată că instanţa de apel a analizat instituţia răspunderii civile delictuale referindu-se expres la prevederile art. 998 – art. 999 C. civ., concluzia atragerii răspunderii civile bazându-se pe probele aflate la dosar, în limitele criticilor formulate. De asemenea se remarcă faptul că s-au analizat elementele esenţiale ale răspunderii civile delictuale cu referire la probele administrate (expertize, cercetare la faţa locului) şi în mod judicios a fost înlăturată expertiza efectuată de Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Gorj. În privinţa raportului cauzal, expertizele dispuse în cauză au constituit fundament probator pentru stabilirea corelaţiilor obiective dintre faptele care au dus la producerea prejudiciului iar reţinerea instanţei în sensul că şi faptele mediate, ca în speţă, se constituie într-un raport între faptă şi prejudiciu este corectă.
În consecinţă, se va reţine că în analiza criticilor aduse sentinţei, instanţa de apel, care nu se afla în situaţia de a rejudeca fondul ci de a realiza un examen de legalitate şi de netemeinicie a hotărârii de primă instanţă în limitele criticilor formulate, a respectat prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ.
Prin ultima critică s-a invocat încălcarea art. 201 C. proc. civ. motivat de faptul că instanţa şi-a fundamentat soluţia şi pe o expertiză extrajudiciară ale cărei concluzii nu au fost puse în discuţia părţilor pentru a le oferi posibilitatea să formuleze eventuale obiecţiuni, prin acest procedeu fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Critica este nefondată şi neîncadrată în motivele de nelegalitate pe care recurenta însăşi le-a invocat. Pornind de la obiectul expertizei care constă în lămurirea unor împrejurări de fapt pentru care se cere părerea unor specialişti, se observă că deşi invocă art. 201 C. proc. civ., recurenta îşi exprimă dezacordul în legătură cu utilizarea ca probă şi a expertizei extrajudiciare. Se mai observă din considerentele deciziei că expertiza extrajudiciară a fost coroborată cu alte probe şi cu expertizele ordonate în cauză, astfel că principiile nemijlocirii şi dreptului la apărare nu au fost încălcate. Faptul că nu s-a dispus o nouă expertiză iar probele au fost apreciate în ansamblul lor pentru lămurirea situaţiei de fapt nu lipseşte soluţia de fundament faptic şi juridic ci, dimpotrivă, demonstrează preocuparea instanţei pentru aflarea adevărului prin determinarea motivelor care au condus la crearea prejudiciului.
Mai mult, din dezbaterile consemnate în Decizia recurată rezultă că instanţa de judecată şi-a respectat îndatorirea de a pune în discuţie constatările şi concluziile experţilor pe care, în calitate de apelantă, SNTGN T.G. SA Mediaş prin consilier le-a combătut în faţa Curţii de Apel, astfel că, garanţiile procesuale care au fost puse la îndemâna părţilor pentru concretizarea dreptului la apărare au fost respectate. În plus trebuie amintit că prin soluţia pronunţată au fost respectate prevederile art. 1 din Protocolul la Convenţie potrivit căruia orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, iar despăgubirile admise în cauză pentru repararea prejudiciului material constituie o consecinţă directă a încălcării bunului litigios.
Aşa fiind, constatând că nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la reformarea deciziei pronunţată de Curtea de Apel, conform art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SNTGN T.G. SA Mediaş împotriva deciziei nr. 101 din 6 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1361/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1364/2010. Comercial → |
|---|
