ICCJ. Decizia nr. 1381/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1381/2010
Dosar nr. 9767/1/2009
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantă SC R.C. SRL, a solicitat prin acţiunea introductivă, înregistrată la data de 28 ianuarie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, formulată în contradictoriu cu pârâta I.C.P.S.P. SA, să se dispună compensarea creanţelor reciproce deţinute de părţi, respectiv datoria pârâtei în sumă de 52.827 lei reprezentând contravaloare reparaţii capitale şi îmbunătăţiri aduse de reclamantă spaţiului închiriat proprietatea pârâtei, cu datoria reclamantei faţă de pârâtă, în sumă de 51.279,46 lei reprezentând chirie pentru spaţiul închiriat.
În cauză, pârâta a formulat cerere reconvenţională solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 73.863,95 lei reprezentând chirie restantă aferentă perioadei iunie 2006 - ianuarie 2008 şi penalităţi de întârziere calculate de la 1 martie 2008 conform clauzelor contractului de închiriere convenit de părţi din 2003.
Prin încheierea din data de 4 iunie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea principală, ca inadmisibilă, a respins excepţia prematurităţii cererii reconvenţionale, ca neîntemeiată, a constatat caracterul de apărare de fond a compensaţiei şi a dispus continuarea judecăţii, acordând termen la 10 septembrie 2008.
Împotriva acestei încheieri reclamanta a declarat apel solicitând desfiinţarea sa şi trimiterea cauzei instanţei de fond pentru continuarea judecăţii.
Prin încheierea din data de 10 septembrie 2008 Tribunalul investit cu judecarea cauzei, a constatat, în temeiul art. 282 alin. (2) C. proc. civ., că apelul declarat de reclamanta împotriva încheierii din 4 iunie 2008 vizează o încheiere premergătoare care, nu poate fi atacată decât odată cu fondul şi, drept urmare, a respins cererea de înaintare a dosarului instanţei de apel apreciind-o prematură.
Împotriva ambelor încheieri pronunţate de tribunal, respectiv cea din 4 iunie 2008 şi cea din 10 septembrie 2008, reclamanta a declarat, la 22 septembrie 2008, recurs.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, investită cu soluţionarea căii de atac exercitate de reclamantă califică drept apel calea de atac declarată împotriva încheierii din 10 septembrie 2008 şi prin Decizia nr. 61 din 5 februarie 2009, anulează ca netimbrat apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii din 4 iunie 2008 şi respinge ca inadmisibil apelul declarat de reclamanta împotriva încheierii din 10 septembrie 2008, pronunţate de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 3534/3/2008.
Decizia nr. 61 a Curţii de Apel a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1372 din 8 mai 2009, urmare admiterii recursului declarat de reclamantă şi constatării unor încălcări de ordin procedural prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În rejudecare Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 364 din data de 15 octombrie 2009, a admis excepţia inadmisibilităţii apelului declarat de reclamanta SC R.C. SRL împotriva încheierii din data de 10 septembrie 2008 pronunţată de Tribunal şi a respins acest apel ca inadmisibil; a admis apelul declarat de reclamanta împotriva încheierii din 4 iunie 2008 pronunţată de tribunal în aceeaşi cauză, a desfiinţat încheierea din 4 iunie 2008 şi a trimis cauza primei instanţe pentru continuarea judecăţii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control devolutiv a reţinut următoarele aspecte relevante în fapt şi în drept.
Cu privire la încheierea din 4 iunie 2008 prin care tribunalul a respins ca inadmisibilă acţiunea principală formulată de reclamantă, reţinând caracterul acesteia de acţiune în constatare, Curtea a apreciat că din conţinutul acţiunii rezultă, cu evidenţă, contrariul, respectiv caracterul acţiunii în realizare în condiţiile în care reclamanta solicită compensarea creanţelor reciproce ale părţilor.
Sub un al doilea aspect Curtea a constatat că prin încheierea astfel pronunţată, având valoarea unei sentinţe sub aspectul conţinutului său, instanţa a soluţionat numai acţiunea principală, cu încălcarea dispoziţiilor procedurale prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Cu privire la încheierea din 10 septembrie 2008 instanţa o califică ca fiind o încheiere premergătoare, prin care nu a fost întrerupt cursul judecăţii, ci s-a dispus în fapt continuarea judecăţii cererii reconvenţionale, încheiere care nu poate fi atacată cu apel separat, potrivit dispoziţiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ.
Împotriva acestei ultime decizii, societatea pârâtă I.C.P.S.P. SA, a declarat recurs la data de 4 decembrie 2009, în termen legal, solicitând modificarea în parte a deciziei nr. 364 din 15 octombrie 2009 pronunţată de instanţa de apel în sensul respingerii apelului declarat de reclamanta împotriva încheierii din 4 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Recurenta şi-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente, respectiv a dispoziţiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul.
Susţine recurenta în dezvoltarea recursului, că, prin încheierea din 4 iunie 2008, prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii principale, iar cursul judecăţii nu a fost întrerupt, în cauză acordându-se termen pentru continuarea judecăţii pe cererea reconvenţională.
Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate Decizia atacată, în raport de criticile invocate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Chestiunea de drept a cărei examinare o impune soluţionarea prezentului recurs vizează calificarea hotărârii adoptate de instanţa fondului prin încheierea pronunţată la data de 4 iunie 2008 şi pe cale de consecinţă stabilirea condiţiilor de exercitare a căii de atac a apelului împotriva ei de către partea nemulţumită.
Dispoziţiile legale pertinente în această materie sunt cele prevăzute în codul de procedură civilă capitolul IV. Hotărârile art. 255, potrivit cărora hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în primă instanţă se numesc sentinţe, toate celelalte hotărâri date de instanţă în cursul judecăţii se numesc încheieri, precum şi dispoziţiile cuprinse în titlul IV. Apelul art. 282 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârile date în primă instanţă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel [alin. (1)] încheierile premergătoare putând fi atacate cu apel numai odată cu fondul, afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii [alin. (2)].
În raport de acest context legal şi de cadrul procesual stabilit de părţi prin investirea instanţei cu o acţiune principală şi o cerere reconvenţională, soluţia adoptată de prima instanţă cu privire la acţiunea principală, în sensul respingerii ei ca inadmisibilă şi continuarea judecăţii pe cererea reconvenţională, prin încheierea din 4 iunie 2008 nu are semnificaţia unei încheieri premergătoare, interlocutorii, care pregăteşte darea hotărârii finale în cauză, ci reprezintă soluţia finală în ce priveşte acţiunea principală, care a fost respinsă apreciindu-se că dreptul şi pretenţiile reclamantei nu pot fi valorificate pe calea procesuală aleasă.
În alte cuvinte Tribunalul ca primă instanţă a pronunţat o hotărâre finală pe acţiunea principală, hotărâre care, în raport de dispoziţiile procedurale susmenţionate, trebuia să fie materializată într-o sentinţă şi nu să îmbrace forma unei încheieri înterlocutorii, chiar şi în ipoteza în care instanţa ar fi calificat inadmisibilitatea invocată din oficiu, ca o excepţie de fond, peremtorie, deşi această calificare nu rezultă din considerentele sumare ale motivării.
Sub acest ultim aspect, calificarea dată de prima instanţă acţiunii principale, ca fiind o acţiunea în constatare, este greşită în raport de obiectul său, temeiul de drept indicat, reclamanta solicitând să se dispună compensarea creanţelor reciproce ale părţilor şi nu constatarea existenţei sau inexistenţei dreptului.
În alte cuvinte, reclamanta a formulat o acţiune în realizare prin care tinde să-şi valorifice dreptul de a solicita compensarea datoriilor reciproce izvorâte din contractul încheiat cu pârâta, acţiunea întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1143 C. civ. şi care este pe deplin admisibilă.
Argumentul instanţei de fond, potrivit căruia, deşi acţiunea principală a reclamantei prin care solicită compensarea este inadmisibilă, va reţine această cerere ca o apărare a reclamantei în cererea reconvenţională, relevă caracterul contradictoriu al raţionamentului şi lipsa de fundament juridic în adoptarea soluţiei pronunţate.
Distinct de aceste considerente care ţin de fondul dreptului ce se încearcă a fi valorificat pe o cale procedurală corectă, în condiţiile în care instanţa fondului a apreciat că acţiunea principală este în stare de judecată şi a soluţionat-o, continuarea judecăţii în cauză, în vederea soluţionării în cereri reconvenţionale nu mai era posibilă în raport de dispoziţiile art. 120 şi art. 165 C. proc. civ. care impuneau disjungerea cererii reconvenţionale şi judecarea ei separată.
Aşa fiind, Decizia instanţei care sancţionează încălcările de ordin procedural ce au produs o vătămare gravă drepturilor reclamantei, prin desfiinţarea încheierii din data de 4 iunie 2008 şi trimiterea cauzei primei instanţe pentru continuarea judecăţii este legală, soluţionarea împreună a acţiunii principale şi a cererii reconvenţionale impunându-se în circumstanţele de fapt şi de drept mai sus examinate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC I.C.P.S.P. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 364 din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1379/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1382/2010. Comercial → |
|---|
