ICCJ. Decizia nr. 1386/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1386/2010
Dosar nr. 362/3/2008
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 2239/2005, reclamanta SC C.A. SA a chemat în judecată pe pârâta SC C.S.S.L. SA, solicitând instanţei să constate încetarea contractului de închiriere din 27 martie 2002 încheiat de părţi şi evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Bucureşti, sector 3, în suprafaţă totală de 295 mp.
Prin sentinţa comercială nr. 3089 din 28 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC C.A. SA în contradictoriu cu pârâta SC C.S.S.L. SA şi în consecinţă s-a constatat încetarea contractului de închiriere din 27 martie 2002, dispunându-se şi evacuarea pârâtei din spaţiul comercial ce a constituit obiectul contractului de locaţiune.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că părţile au încheiat la data de 27 martie 2002, contractul de închiriere având ca obiect spaţiul comercial, situat în Bucureşti, sector 4. Conform art. 3 din contract termenul închirierii a fost stabilit la 3 ani cu începere de la data de 27 martie 2002 până la 27 martie 2005, prevăzându-se totodată că la expirarea termenului de 3 ani, contractul se va prelungi după o nouă negociere a părţilor.
Astfel, cum rezultă din procesul verbal de negociere încheiat la data de 24 martie 2005, părţile nu au ajuns la nici un acord cu privire la prelungirea contractului.
Întrucât termenul locaţiunii s-a împlinit la data de 27 martie 2005, iar părţile nu au ajuns la nici un acord cu privire la prelungirea locaţiunii, tribunalul a admis acţiunea şi a constatat încetat contractul de închiriere din 2001, ca efect al împlinirii termenului.
Ca urmare a încetării contractului de închiriere s-a constatat că pârâta nu justifică un titlu locativ pentru spaţiul ocupat, fiind obligată în temeiul art. 1073 C. civ. şi art. 1431 C. civ. să predea spaţiul către reclamanta.
Cu privire la legitimitatea procesuală activă a reclamantei instanţa a reţinut că este justificată în virtutea drepturilor dobândite prin contractul de închiriere iar pârâta are calitatea de debitor al obligaţiei de predare a spaţiului.
Prin Decizia comercială nr. 257 din 16 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă SC C.S.S.L. SA împotriva sentinţei comerciale nr. 3089/2005.
Prin Decizia nr. 2227 din 7 iunie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul formulat de recurenta pârâtă SC C.S.S.L. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 257/2006 a Curţii de Apel Bucureşti şi ca urmare a fost casată Decizia menţionată şi sentinţa nr. 3089/2005 a Tribunalului Bucureşti, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
După rejudecarea cauzei, prin sentinţa civilă nr. 4947 din 7 aprilie 2008 pronunţată în dosarul nr. 362/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a reclamantei.
A fost admisă în parte acţiunea principală, în sensul că a fost constatată încetarea contractului de închiriere din 27 martie 2008; a fost respinsă ca rămasă fără obiect capătul de cerere privind evacuarea pârâtei, iar cererea reconvenţională formulată de pârâta SC C.S.S.L. SA Bucureşti a fost anulată ca insuficient timbrată.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut în esenţă că, contractul de locaţiune din 27 martie 2002 a expirat la data de 27 martie 2005 nefiind prelungit de către părţi şi ca urmare capătul de cerere având ca obiect constatarea încetării contractului este întemeiat.
Odată cu încetarea contractului, pârâta nu mai justifică un titlu valabil pentru ocuparea spaţiului dar având în vedere că pârâta a fost evacuată la data de 19 februarie 2007, capătul de cerere privind evacuarea a rămas fără obiect.
Instanţa a reţinut totodată că reclamanta are calitate procesuală activă având calitatea de locator în contractul de închiriere încheiat cu pârâta în calitate de locatar.
Reclamanta justifică interesul în promovarea acţiunii în condiţiile în care pârâta neagă încetarea contractului.
Prin Decizia nr. 76 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respins ca nefundat apelul formulat de apelanta pârâtă SC C.S.S.L. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 4947 din 7 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti.
În motivarea deciziei, având în vedere limitele investirii în raport de dispoziţiile art. 292, art. 294 C. proc. civ. instanţa a reţinut că reclamanta are calitate procesuală activă fapt ce rezultă atât din contractul de închiriere din 27 martie 2002 încheiat cu pârâta dar şi din Ordinul nr. 23 din 26 martie 1988 eliberat de Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti prin care s-a transmis reclamantei în administrare spaţiul în discuţie. În calitate de locatar al contractului de închiriere, reclamanta justifică interesul în promovarea acţiunii.
Împotriva deciziei nr. 76/2009 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâtul SC C.S.S.L. SA, motivele de recurs fiind întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că, contractul de locaţiune mai produce efecte în condiţiile în care acesta a încetat din anul 2005.
Întrucât din data de 27 aprilie 2005 contractul de locaţiune nu mai produce efecte juridice, acţiunea reclamantei trebuia respinsă ca rămasă fără obiect.
Evacuarea din spaţiul în litigiu a avut loc în anul 2007 iar contractul a încetat în anul 2005 şi în consecinţă acţiunea era rămasă fără obiect.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care solicită în esenţă respingerea recursului ca nefondat.
Examinând Decizia recurată în raport de criticile formulate şi temeiul de drept invocat, se constată că recursul este nefundat.
Astfel, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă reglementează două ipoteze: hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Recurenta arată că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii dar în dezvoltarea motivului de recurs invocat se critică modul în care instanţa de apel a reţinut situaţia de fapt respectiv valabilitatea contractului de locaţiune în condiţiile în care acesta a încetat prin ajungerea la termen. Schimbarea situaţiei de fapt şi reaprecierea probelor nu este posibilă în această fază procesuală odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin OG nr. 138/2000.
Recurenta nu arată în ce constă motivele de nelegalitate ale hotărârii recurate în condiţiile în care motivele de apel au vizat doar respingerea de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a intimatei reclamante şi a excepţiei lipsei de interes a acesteia, iar în recurs nu au fost formulate critici pe aceste aspecte.
În notele scrise depuse la dosar recurenta a invocat noi motive de recurs care nu vor fi însă analizate întrucât nu au fost formulate în termenul procesual prevăzute de art. 301 C. proc. civ.
Recurenta arată că acţiunea trebuia respinsă ca rămasă fără obiect sau ca lipsită de interes dar această critică a fost invocată direct în recurs cu nesocotirea dispoziţiilor art. 291 alin. (1) respectiv cele prevăzute de art. 294 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţii legale aplicabile şi în recurs faţă de dispoziţiile art. 316 C. proc. civ., critica menţionată fiind formulată omissio medio, fără să fi constituit motiv de apel.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de pârâta SC C.S.S.L. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 76 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.S.S.L. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 76 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1385/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1387/2010. Comercial → |
|---|
