ICCJ. Decizia nr. 1384/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1384/2010
Dosar nr. 4488/63/2008
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii D.E. şi D.G. au chemat în judecată sucursala P. Craiova şi au solicitat Tribunalului Dolj să pronunţe o hotărâre prin care să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul situat în tarlaua parcelele menţionate în acţiune, cu daune cominatorii şi plata lipsei de folosinţă.
Prin sentinţa nr. 10466 din 6 iulie 2007, Judecătoria Craiova a admis acţiunea aşa cum a fost formulată, iar Tribunalul Dolj, secţia comercială, prin Decizia nr. 3 din 26 mai 2008 a confirmat soluţia prin respingerea apelului formulat de SC P. SA zona de operare Grup de Zăcăminte C. şi SC P. SA Bucureşti.
Împotriva deciziei nr. 3 pronunţată la data de 26 mai 2008 de Tribunalul Dolj, prin care s-a confirmat sentinţa Judecătoriei nr. 10466/2007, au declarat recurs pârâtele SC P. SA Bucureşti şi SC P. SA Bucureşti Grup de Zăcăminte B., recurs prin care s-a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 2821 C. proc. civ. pe considerentul că sentinţa fondului a fost atacată cu apel deşi hotărârile judecătoreşti, date în primă instanţă de Judecătorie având ca obiect litigiile de o valoare de până la 1 milion lei, se atacă numai cu recurs.
Luând în examinare motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 1604 din 27 noiembrie 2008, a admis recursul celor două pârâte, a casat Decizia nr. 3 din 26 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj şi a trimis cauza Tribunalului Dolj pentru judecarea căii de atac, ca recurs. Casarea a fost argumentată în drept pe dispoziţiile art. 282 C. proc. civ. potrivit cărora "nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală, litigii a căror obiect are o valoare de până la 100.000 ron inclusiv, atât în materie civilă cât şi în materie comercială".
Primind dosarul, Tribunalul Dolj a păşit la examinarea căii de atac declanşată împotriva sentinţei comerciale nr. 10466 din 6 iulie 2007 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 36/215/2005 intitulată „apel" şi calificată de instanţa de recurs prin Decizia nr. 1604/2008 ca „recurs". Înainte de a examina criticile aduse sentinţei, în rejudecare, Tribunalul a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii de reprezentant a pârâtei SC P. SA, zona de operare Grup de Zăcăminte. După examinarea înscrisurilor depuse de recurenta vizată în combaterea acestei excepţii, tribunalul a reţinut că nu a existat o procură ad litem pentru exerciţiul dreptului de a declanşa o cale de atac întrucât zona de operare Grup de Zăcăminte fiind un dezmembrământ fără personalitate juridică nu are capacitate procesuală şi prin urmare nu poate sta în instanţă şi nici nu poate reprezenta societatea P. SA.
În consecinţă, prin Decizia nr. 100 din 23 mai 2009 a fost anulat recursul declarat de P. SA zona de operare Grup de Zăcăminte împotriva sentinţei nr. 10466 din 6 iulie 2007 pronunţată de Judecătoria Craiova, pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.
În argumentarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuienta a solicitat Înaltei Curţi să constate existenţa unor hotărâri potrivnice, să schimbe ultima decizie nr. 100/2009 şi constatând că unitatea P. SA Bucureşti, Grupul de Zăcăminte B. are calitate de reprezentant prin managerul inginer C.N. şi consilier juridic N.D., să dispună casarea sentinţei nr. 10466 pronunţată la data de 6 iulie 2007 de Judecătoria Craiova şi să trimită cauza pentru rejudecare la instanţa de fond cu obligarea acesteia la refacerea probelor.
În esenţă, revizuienta a susţinut că prin Decizia nr. 100/2009 Tribunalul nu putea să constate lipsa calităţii de reprezentant a Grupului de Zăcăminte B. pe considerentul că acest aspect a fost analizat prin Decizia nr. 1604 din 27 noiembrie 2008, pe baza aceloraşi acte care au fost depuse la dosarul cauzei. Prin urmare, revizuienta a apreciat că există contrarietate între Decizia nr. 1604 pronunţată în dosarul nr. 4488/63/2008 la data de 27 noiembrie 2008 şi Decizia nr. 100 pronunţată la 23 martie 2009 în dosarul nr. 19452/63/2008 care priveşte aceleaşi părţi.
Din expunerea argumentelor aduse în sprijinul motivului prevăzut de art. 322 alin. (7) C. proc. civ. care vizează „hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină", revizuienta a solicitat Înaltei Curţi sub cuvânt că în considerentele unei decizii s-a reţinut calitatea de reprezentant a societăţii, iar în cea de-a doua (pronunţată după casare) s-a reţinut, în baza aceloraşi înscrisuri, lipsa calităţii de reprezentant pentru promovarea căii de atac a recursului în numele societăţii P. SA Bucureşti, să schimbe ultima decizie pronunţată de tribunal în rejudecare.
O subliniere de esenţă care se impune a fi făcută faţă de susţinerile revizuientei care solicită schimbarea sentinţei nr. 100/2009 şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, vizează faptul că instanţa de revizuire în cazul art. 322 alin. (7) C. proc. civ. nu este instanţă de control judiciar, ci doar constată dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit puterea lucrului judecat care ar rezulta din prima hotărâre pronunţată într-un alt dosar, dar care priveşte aceeaşi cauză şi, în ipoteza în care sunt îndeplinite aceste condiţii, anulează cea de-a doua hotărâre.
După aceste precizări, Înalta Curte va examina mai întâi, în temeiul art. 137, art. 324 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 322 alin. (7) C. proc. civ., tardivitatea exerciţiului acestei căi extraordinare de atac.
În conformitate cu dispoziţiile procedurale amintite, termenul de revizuire este de o lună şi se socoteşte, în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanţa de recurs, de la data pronunţării ultimei hotărâri. În speţă, ultima decizie a cărei anulare s-ar fi putut cere (şi nu schimbare), a fost pronunţată la data de 23 martie 2009 iar cererea de revizuire a fost introdusă la data de 1 iunie 2009. În consecinţă, constatând tardivitatea sesizării Înaltei Curţi ca urmare a încălcării dispoziţiilor art. 324 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire va fi respinsă ca tardiv formulată. În aceste condiţii aspectele formale care ţin de analiza existenţei hotărârilor potrivnice aşa cum sunt reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu se mai impune a fi făcută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de SC P. SA, Grupul de Zăcăminte B. Craiova şi SC P. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 100 din 23 martie 2009 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1382/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1385/2010. Comercial → |
|---|
