ICCJ. Decizia nr. 1382/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1382/2010
Dosar nr. 9452/1/2009
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2083 din data de 30 mai 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul Z.A.B.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare Z.A.B., invocând dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 3617 din 2 decembrie 2008, a anulat ca insuficient timbrată contestaţia în anulare.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a reţinut că Z.A.B. nu s-a conformat dispoziţiilor legale, respectiv art. 36 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, astfel încât a aplicat sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Lege.
Împotriva acestei contestaţii în anulare, la data de 3 decembrie 2009, a formulat contestaţie în anulare Z.A.B., prin care a invocat dispoziţiile art. 317 alin. (1), art. 318 alin. (1) coroborat cu art. 320 alin. (3) C. proc. civ.
În concret, criticile contestatorului au constat în următoarele aspecte:
- procedura de citare a fost nelegal îndeplinită la termenul la care s-a judecat contestaţia în anulare, pe cale de consecinţă anularea cererii ca insuficient timbrată este rezultatul unei erori materiale;
- prin concluziile scrise, contestatorul a susţinut că a fost încălcat principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare;
- arată că dovada de citare pentru termenul de judecată din data de 2 decembrie 2008 nu a fost semnată de parte şi de agent, în raport de dispoziţiile art. 86 alin. 3 C. proc. civ.;
- instanţa nu a observat că taxa judiciară de timbru a fost plătită până la primul termen de judecată.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Înalta Curte constată că în motivarea contestaţiei în anulare au fost invocate dispoziţiile art. 317 alin. (1) şi 318 alin. (1) C. proc. civ.
Motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) C. proc. civ., vizează situaţia,,când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii. Aceasta înseamnă că orice neregularitate procedurală, privitoare la citarea părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, poate constitui temei al contestaţiei în anulare.
Înalta Curte, analizând modul de îndeplinire a procedurii de citare, la termenul de judecată din data de 2 decembrie 2008, dată la care s-a judecat contestaţia în anulare, constată că partea a fost în mod legal citată la domiciliul indicat prin cererea formulată, dovada de îndeplinire a procedurii de citare purtând menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 100 C. proc. civ. Contestatorul invocă dispoziţiile art. 86 alin. (3) C. proc. civ., în sprijinul opiniei potrivit căreia dovada comunicării citaţiei nu poate rezulta decât din semnarea acestei dovezi şi confirmarea ei de către agentul poştal, însă aceste dispoziţii nu sunt aplicabile cu privire la citarea părţilor. Citarea părţilor în procesul civil se realizează prin actul procedural denumit citaţie, care este compusă din două părţi : citaţia propriu zisă şi dovada de înmânare sau procesul verbal al citaţiei. codul de procedură civilă prevede şi unele reguli care trebuie respectate de agentul procedural cu ocazia citării părţilor. Astfel, în situaţia în care cel citat nu se găseşte la domiciliu, citaţia se va afişa pe uşa locuinţei acestuia. Analizând modul de îndeplinire a procedurii de citare, Înalta Curte constată că îndeplinirea acesteia prin afişare pe uşa locuinţei destinatarului, în lipsa acestuia de la domiciliu, face ca procedura de citare să fie legal îndeplinită, astfel încât nu se poate afirma că a fost încălcat principiul dreptului la apărare şi al contradictorialităţii.
Procesul verbal fiind întocmit în conformitate cu cerinţele legii, face dovadă în privinţa constatărilor făcute personal de agentul poştal până la înscrierea în fals, astfel încât dovada de îndeplinire a procedurii de citare, existentă la dosarul nr. 4721/1/2008 este îndeplinită potrivit legii.
În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., care vizează situaţia când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale, Înalta Curte apreciază că legea a avut în vedere numai acele greşeli formale care sunt săvârşite de către instanţă. Greşelile la care se referă acest articol, trebuie să fie evidente şi săvârşite de instanţă ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date importante din dosarul cauzei. În speţa de faţă, instanţa investită cu soluţionarea contestaţiei în anulare ce a format obiectul dosarului nr. 4721/1/2008, constatând că partea nu a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii formulată, până la primul termen de judecată, contestatorul fiind citat cu această menţiune, în mod corect a anulat contestaţia în anulare ca insuficient timbrată. Prin cererea de faţă, contestatorul deşi susţine că taxa judiciară de timbru aferentă cererii, a fost achitată, se constată din întreaga documentaţie a dosarului că această dovadă nu există depusă la dosarul cauzei.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 320 C. proc. civ., urmează să respingă contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Z.A.B. împotriva deciziei nr. 3617 din 2 decembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1381/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1384/2010. Comercial → |
|---|
