ICCJ. Decizia nr. 1408/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1408/2010
Dosar nr. 6980/101/ 2008
Şedinţa publică din 27 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1359 din 09 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 6980/101/2008, s-a respins acţiunea precizată formulată de reclamanţii C.I. şi C.M. împotriva pârâtei SC E.O. SA ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că pentru perioada 07 august 1996-29 august 2005 a intervenit prescripţia dreptului la acţiune pentru contravaloarea lipsei de folosinţă, iar după 29 august 2005 pretenţiile reclamanţilor nu au fost dovedite, aceştia refuzând să plătească onorariul expertului pentru a se putea determina cuantumul despăgubirilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii C.I. şi C.M. şi prin Decizia nr. 195 din 8 octombrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelul declarat de reclamanţii C.I. şi C.M., a schimbat sentinţa în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta către reclamanţi la plata echivalentului în lei al sumei de 2334,96 Euro cu titlu de despăgubiri pentru perioada 29 august 2005 – 29 august 2008 şi la cheltuieli de judecată în cuantum de 1452,06 lei, precum şi la despăgubiri în echivalentul sumei de 64,86 Euro/lună începând cu data de 29 august 2008 şi până la desfiinţarea capacităţii energetice. A respins capătul de cerere privind obligaţia de a încheia contract de închiriere.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut următoarele considerente:
În speţă sunt incidente dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, conform cărora terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la data intrării în vigoare a acestei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului. Apelanţii reclamanţi au dovedit cu expertiza topografici efectuată în apel şi necontestată de către intimata pârâtă, că reţeaua electrică ce le străbate proprietatea nu afectează doar suprafaţa de teren pe care sunt amplasaţi stâlpii de înaltă tensiune, aflată în proprietatea statului, ci afectează, făcând inutilizabilă, o suprafaţă de 46 mp. Potrivit art. 16 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, se exercită cu titlu gratuit drepturile de uz şi de servitute asupra proprietăţilor statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale. Art. 16 alin. (5) din Legea nr. 13/2007 prevede că exercitarea drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de capacităţile energetice care se vor realiza după intrarea în vigoare a acestei legi se va face cu plata unor indemnizaţii şi a despăgubirilor cuvenite, alin. (9) prevăzând şi modul de calcul al acestor despăgubiri. Prin urmare, legea permite, în vederea desfăşurării unui serviciu de utilitate publică, restrângerea atributelor dreptului de proprietate privată, dar recunoaşte, în acelaşi timp, dreptul la despăgubiri.
Cu privire la pretenţiile formulate pentru ultimii trei ani anteriori promovării acţiunii în justiţie, Curtea reţine concluziile expertului tehnic, concluzii necontestate de părţi, potrivit cărora suprafaţa de teren afectată de cei doi stâlpi de electricitate aflaţi pe terenul reclamanţilor este de 46 mp, iar paguba încercată pentru lipsa de folosinţă, echivalentă cu chiria lunară pe care ar fi putut-o încasa pentru această suprafaţă de teren, este de 64,86 Euro/lună, prin raportare la preţul de pornire pentru licitaţiile publice pentru terenurile din zona B prevăzut în hotărârea nr. 24 din 16 februarie 2005 a Consiliului Local al Municipiului Drobeta Turnu Severin.
Ca urmare, despăgubirile cuvenite pentru perioada de trei ani anterioară promovării acţiunii introductive este echivalentul în lei al sumei de 2.334,96 Euro.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C.D. SA, C.Z. TÂRGU JIU (succesoare în drepturi şi obligaţii a SC E.O. SA invocând dispoziţiile art. 304 pct. 3, 6, 8 şi 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente, în speţă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în subsidiar modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamanţi.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut următoarele:
- Decizia atacată a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, în raport de pretenţiile solicitate de reclamanţi care au o valoare sub 100.000 lei, sens în care competenţa soluţionării cauzei revine Judecătoriei Drobeta Turnu Severin ca instanţă de fond.
- Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat plata unei chirii, însă instanţa de apel a obligat la plata de despăgubiri, astfel că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut.
- Deşi Curtea de Apel Craiova reţine faptul că „în speţă sunt incidente dispoziţiile legale invocate de către pârâtă, art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, conform cărora terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la data intrării în vigoare a acestei legi sunt şi rămân în proprietatea statului obligă pârâta la plata de despăgubiri către reclamanţi pe motiv că reţeaua electrică nu afectează doar suprafaţa de teren pe care sunt amplasaţi stâlpii ci afectează o suprafaţă de 46 mp.
- Instanţa de apel stabileşte în mod eronat că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 13/2007.
- Dreptul la despăgubiri revine proprietarilor de terenuri care au fost afectate de capacităţile energetice realizate după data intrării în vigoare a prezentei legi.
- În cazul de faţă chiar instanţa de apel reţine faptul că instalaţia electrică a fost montată în anul 1975, cu mult înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007.
Intimaţii C.I. şi C.M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor subsumate motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.
În speţă reclamanţii şi-au precizat acţiunea (fila 38 dosar fond) solicitând obligarea pârâtei la plata unei chirii lunare pentru suprafaţa de 46 mp ocupată de cei doi stâlpi de 110 kw cu tarif de 20 Euro/mp/ lună, revenind o sumă de 920 Euro/lună calculată de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren şi până în prezent, precum şi pentru perioada următoare de funcţionare a capacităţii energetice a celor doi stâlpi de 110 kw ce ocupă suprafaţa de 46 mp.
Cererea de chemare în judecată este o cerere patrimonială, evaluabilă în bani, fiind aplicabil criteriul valoric în determinarea competenţei materiale.
Raportat la obiectul acţiunii şi la valoarea pretenţiilor care nu depăşeşte suma de 100.000 lei competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine judecătoriei, conform prevederilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ. şi nu tribunalului.
Tribunalul şi instanţa de apel în mod nelegal au soluţionat cauza în fond şi în apel, fiind stabilit caracterul patrimonial al litigiului şi valoarea obiectului cererii care este sub 100.000 lei.
Din această perspectivă întrucât instanţele au soluţionat cauza prin încălcarea normelor imperative ce reglementează competenţa materială, soluţia ce se impune este aceea de admitere a recursului pârâtei, de casare a hotărârilor şi trimitere a cauzei spre rejudecare în primă instanţă Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, conform dispoziţiilor art. 312 alin. (1)şi (6) C. proc. civ.
Faţă de soluţia pronunţată, analizarea criticilor de fond este inutilă şi lipsită de interes juridic, însă vor fi avute în vedere cu prilejul rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C.D. SA, C.Z. TÂRGU JIU împotriva deciziei nr. 195 din 08 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 1359/COM din 9 decembrie 2008 a Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, şi trimite cauza pentru judecată în primă instanţă la Judecătoria Drobeta Turnu-Severin.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1405/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1410/2010. Comercial → |
|---|
