ICCJ. Decizia nr. 1438/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1438/2010
Dosar nr. 6802/99/2008
Şedinţa publică de la 28 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa comercială nr. 3159/Com din 16 decembrie 2008 a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL cu sediul social în Bârlad Judeţul Vaslui în contradictoriu cu pârâta B.R.D. G.S.G. - Sucursala Iaşi cu sediul social în Iaşi Judeţul Iaşi.
În fundamentarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut, în principal, că în luna iulie 2006 reclamanta a luat legătura cu pârâta în vederea contractării unui credit care avea ca scop finanţarea unui proiect derulat prin A.P.D.R.P.
Cu adresa din 31 iulie 2006 B.R.D. G.S.G. Sucursala Iaşi a emis certificatul de confirmare de fonduri (scrisoarea de confort), document justificativ care atestă capacitatea de co-finanţare a societăţii comerciale, a cărui valabilitate este de 120 de zile de la data eliberării.
La data de 26 iulie 2007 reclamanta a prezentat băncii în original contractul aprobat de Sapard şi încheiat cu A.P.D.R.P., după expirarea perioadei de valabilitate.
În situaţia prezentării, în termenul de 120 de zile, de către reclamantă în calitate de beneficiară a contractului de finanţare încheiat cu Sapard, pârâta se obligă să acorde beneficiarului creditul consimţit în momentul emiterii scrisorii de confort.
Acest termen a fost depăşit din culpa reclamantei, fără a se arăta în concret, cauzele care au determinat-o să nu respecte acest termen.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 34 din 11 mai 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC A. SRL Bârlad împotriva sentinţei comerciale nr. 3159 din 16 decembrie 2008 dată de Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind preluate în esenţă toate argumentele expuse de instanţa de fond.
Împotriva Deciziei nr. 34 din 11 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a promovat recurs reclamanta SC A. SRL Bârlad, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecând cauza să fie admisă pe fond acţiunea reclamantei, indicând ca temei de drept dispoziţiile art. 299 şi următoarele C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-au evocat împrejurări şi situaţii de fapt care vizau greşita apreciere a termenului de 120 de zile în care se putea acorda creditul solicitat, nemotivarea înlăturării probatoriului administrat, încălcarea dreptului la un proces echitabil şi respingerea nejustificată a probei cu interogatoriul care trebuia luat pârâtei.
Intimata pârâtă B.R.D. G.S.G. Sucursala Iaşi a depus întâmpinare prin care a cerut în principal nulitatea recursului în condiţiile art. 306 C. proc. civ. şi în subsidiar respingerea ca nefondat.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs şi apărările invocate de intimată prin întâmpinare, urmează a constata nul recursul reclamantei SC A. SRL, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că potrivit dispoziţiilor imperative cuprinse în art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs. De asemenea, în condiţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2), respectiv situaţia motivelor de ordine publică care pot fi invocate şi din oficiu, cu obligaţia de a fi puse în discuţia părţilor.
Prin întâmpinarea depusă, amplu argumentat s-a precizat că în realitate aşa-zisele motive de recurs reprezintă doar o succesiune de fapte şi afirmaţii nestructurate din punct de vedere juridic, iar singura menţiune a recurentei că îşi întemeiază în drept cererea pe dispoziţiile art. 299 şi următoarele C. proc. civ. nu poate suplini obligaţia de a indica în concret motivele de recurs pe care se sprijină calea de atac.
Jurisprudenţa şi doctrina, constant au evidenţiat, că regimul sancţionator al nulităţii recursului nu intervine doar în situaţia în care lipseşte efectiv motivarea acestuia, ci şi atunci când recurentul nu indică nici unul din cazurile de casare sau modificare expres reglementate de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., limitându-se la preluarea apărărilor şi susţinerilor efectuate în fazele procesuale anterioare, cu atât mai mult cu cât nu este nici posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de recurs stabilite de lege.
Criticile aduse de recurentă deciziei atacate, nu sunt susceptibile a fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate limitativ şi expres stabilite de legiuitor, simplele enumerări ale nemulţumirilor sale neavând relevanţă, astfel încât urmează a constata nul recursul reclamantei SC A. SRL Bârlad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Bârlad împotriva Deciziei nr. 34 din 11 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1436/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1440/2010. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
