ICCJ. Decizia nr. 1441/2010. Comercial. Procedură necontencioasă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1441/2010
Dosar nr. 4256/2/2009
Şedinţa publică de la 28 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Având în vedere cererea petentului B.C.I. de restituire a cauţiunii în valoare de 26.253,45 lei, pe care a comunicat-o la dispoziţia C.A.B., în Dosarul nr. 3863/2005, potrivit cu recipisa din 15 septembrie 2005 aflată la Casa de Valori a instanţei, împrejurarea că potrivit cu art. 7231 C. proc. civ. intimatul N.C. a înţeles să solicite pe calea unei acţiuni în justiţie - promovată la data de 13 iunie 2007, în termenul de 30 de zile de la data soluţionării în mod irevocabil a fondului litigiului dintre părţi prin suspendarea executării silite dispusă în Dosarul nr. 3863/2005 al C.A.B. şi ţinând seama de susţinerile intimatului care a declarat ca urmare a numeroaselor declinări de competenţă între instanţele judecătoreşti, abia la data de 16 iulie 2009 i s-a fixat termen pentru judecarea cererii în pretenţii la Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, cum reiese din înscrisurile pe care le-a anexat la dosar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin încheierea din 30 iunie 2009, a respins cererea de restituire a caţiunii formulată de petentul pârât B.C.I. în contradictoriu cu intimatul reclamant N.C., ca prematur formulată, obligându-l pe petent să-i plătească intimatului 3.500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul pârât B.C.I., întemeindu-se pe dispoziţiile art. 336 alin. (2), art. 304 pct. 5 şi 9, art. 3041 şi art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, cu consecinţa casării hotărârii recurate şi, rejudecându-se cauza, să fie admisă cererea de restituire a cauţiunii în cuantum de 26.253,45 lei, consemnate la dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 3863/2005, prin recipisa de consemnare din 15 septembrie 2005 şi să se dispună înlăturarea obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată.
Recurentul susţine astfel că, în mod greşit, i-a fost respinsă cererea de restituire a cauţiunii, în cuantumul menţionat.
Critică hotărârea recurată, arătând, în esenţă, pe de-o parte, că în mod eronat instanţa de fond a soluţionat cererea folosind regulile de procedură aplicabile în materie contencioasă, chestiune ce rezultă din publicitatea şedinţei de judecată, precum şi din faptul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, ceea ce atrage nulitatea actelor de procedură îndeplinite de o asemenea manieră, iar, pe de altă parte, instanţa a pronunţat hotărârea fără a observa că există o Decizie irevocabilă nr. 1900 din 18 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a soluţionat fondul litigiului purtat între recurent şi intimatul N.C., titlul executoriu în discuţie a cărui executare a fost suspendată este unic, fiind reprezentat de sentinţa comercială nr. 1094/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi, de asemenea, toate condiţiile impuse prin enumerarea din art. 7231 pct. 3 C. proc. civ. partea I sunt îndeplinite.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Din examinarea actelor dosarului se constată că, prin hotărâre judecătorească irevocabilă - sentinţa civilă nr. 13556 din 5 decembrie 2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a reţinut cu putere de lucru judecat că solicitarea intimatului N.C. de a fi despăgubit pentru pagubele cauzate acestuia de suspendarea executării titlului executoriu reprezentat de sentinţa comercială nr. 1094/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, din cauţiunea depusă de pârâtul recurent la dispoziţia instanţelor de judecată, nu este întemeiată - prejudiciul cauzat acestuia fiind reparat în cadrul răspunderii civile contractuale.
În această împrejurare, se constată că atâta timp cât instanţa de judecată a statuat că suspendarea executării silite a titlului executoriu în general nu îndreptăţeşte pe intimat la despăgubire din sumele depuse cu titlu de cauţiune şi cât prin Decizia nr. 1900 din 18 mai 2007, fondul litigiului purtat între părţi a fost soluţionat irevocabil, instanţa de fond, prin încheierea pronunţată la 30 iunie 2009, în considerarea dispoziţiilor art. 7231 alin (3) C. proc. civ., era datoare să dispună eliberarea sumelor consemnate cu titlu de cauţiune şi nu să respingă cererea petentului ca prematur formulată, determinat de existenţa unui alt dosar aflat pe rolul instanţelor având ca obiect pretenţii din cauţiune formulate de intimat, respectiv a Dosarului nr. 404/4/2009 al Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, cu termen la 16 iulie 2009.
Faţă de această situaţie, recursul pârâtului fiind întemeiat sub aspectul învederat, critica de ordin formal exprimată de recurent nu se mai impune a fi examinată şi recursul va fi admis, va fi modificată încheierea recurată, în sensul că va fi admisă cererea petentului B.C.I. şi se va dispune restituirea cauţiunii în cuantum de 26.253,45 lei depusă cu recipisa de consemnare emisă la 15 septembrie 2005 de C.E.C. - Sucursala Cluj la camera de valori a Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul B.C.I. împotriva încheierii din 30 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică încheierea recurată în sensul că admite cererea petentului B.C.I. şi dispune restituirea cauţiunii în cuantum de 26.253,45 lei depusă cu recipisa de consemnare emisă la 15 septembrie 2005 de C.E.C. - Sucursala Cluj la camera de valori a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1440/2010. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 1442/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
